UNIVERS DE ADOLESCENT

Minighid de supraviețuire pentru părinți

și copiii lor
 PREADOLESCENŢA –
STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
• Preadolescenţa face parte din primul
ciclu al dezvoltării fiinţei umane, adică
din ciclul de creştere şi dezvoltare şi
corespunde intervalului de vârstă 10-14
ani.
• Schimbarile fizice si biologice creeaza
uneori stări de teamă, frustrare sau din
contră stari euforice.

• Copiii sunt instabili afectiv in perioada

de preadolescenta, vulnerabili, sau
irascibili si agitati.

• Din punct de vedere scolar, pubertatea

situeaza copilul in clasele gimnaziale si
acesta trebuie sa se adapteze trecerii de
la un invatator la mai multi profesori.
 PREADOLESCENŢA –
STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
De la copil la preadolescent

• La varsta de 9-10 ani copilul prezinta echilibru fizic si psihic.

Este o varsta care se desfasoara fara prea mari probleme si nu
produce in general greutati de ordin educativ.

• Cerintele impuse de mediu corespund posibilitatilor copilului,

obligatiile scolare sunt primite cu placere, interesele sunt
orientate in afara. Si-a insusit normele de viata in cadrul familiei.

• Viata intelectuala este axata pe receptie

nu pe creatie. Viata afectiva este orientata
spre satisfacerea sau nesatisfacerea unor
dorinte.

• Viata interioara proprie nu-l preocupa.

 PREADOLESCENŢA –
STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

• Alaturi de modificarile scolare in preadolescenta are loc si o

modificare a pozitiei tanarului in familie: se reorganizeaza
programul, creste gradul de independenta si de libertate.

• Pubertatea aduce si momente tensionate in care tanarul se

opune parintilor. Este rebel, se simte mare, simte maturizarea
treptata si vrea sa fie tratat ca adult. Preadolescenta este o
perioada dificila care cere atentie din partea parintilor,
dragoste, intelegere, dar si multa fermitate.

• Familiile bine organizate exercita

influente bune asupra acestei
perioade destul de agitate, se
preocupa sa pastreze comunicarea
si sa castige increderea creand
echilibru si tonus pozitiv.
 PREADOLESCENŢA –
STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE

• Conduita lui, de multe ori caracterizata de revolta, incearca

cu stangacie sa-si afirme personalitatea. Emotiile sunt
foarte puternice si frustrarile multiple creeaza adesea crize
de personalitate.

• Faptul ca nu este nici copil nici adult il pune intr-o situatie

ambigua. Neavand un statut precis este nesigur in ceea ce
priveste rolul sau. Daca incearca sa se afirme personalitatea
se loveste de adultii care ii amintesc ca este inca copil, daca
refuza responsabilitati tot parintii ii reamintesc ca nu mai
este copil.
 PREADOLESCENŢA –
STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
CRIZA PUBERTĂȚII

• Procesul de crestere si multitudinea schimbarilor in plan

fizic, psihic, social si afectiv produc o tensiune maxima la
varsta scolara medie.

• La nivelul subconstientului se produce un conflict intre

intensificarea maturizarii sexuale si interdictiile morale.
Maturizarea sexuala in preadolescenta trebuie vazuta doar
din punctul de vedere al transformarilor inregistrate de
sistemul endocrin si cel nervos. Puţine perioade din evoluţia
omului prezintă schimbări atat de vizibile si dramatice.
 PREADOLESCENŢA –
STADIUL IEŞIRII DIN COPILĂRIE
CRIZA PUBERTĂȚII

• Criza pubertatii este caracterizata prin dezechilibru. Acesta este

mentinut si accelerat de discontinuitatile de crestere, de
modificarile rapide din sfera personalitatii si de decalaje intre
viteza de dezvoltare a acestora. Aceasta “criza” marcheaza de fapt
trecerea de la copilarie la adolescenta.

• Maturizarea produce uneori perturbari fiziologice care pot

influenta procesele psihice si poate crea probleme in adaptarea
sociala.

• Pentru tanar este o perioada destul de grea, agitata. Poate deveni

hipersensibil, instabil emotional, pot aparea probleme de
concentrare si sustinere a efortului. Starile pot trece brusc de la
reactii impulsive, frustrare, nemultumire, la liniste, acceptare si
fericire. Dorinta de libertate, de afirmare, de a se simti “mare” si de
a fi tratat ca adult duce uneori la situatii tensionate intre
adolescenti si parinti.
 ADOLESCENŢA
STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI

• Adolescenţa şi postadolescenţa încheie primul ciclu al

dezvoltării umane. Mai ales adolescenţa, a fost şi a rămas în
atenţia cercetătorilor şi a fost timp îndelungat investigată.

• Acest stadiu care este cuprins între

14 şi 20 de ani şi este urmat de post
adolescenţa până la 25 de ani, implică
schimbări de ordin psihic atât de
numeroase şi importante încât unii
autori l-au considerat o a doua naştere.
Alţii i-au remarcat caracterul tumultuos
al schimbărilor şi au numit-o „vârsta furtunii şi stresului”
a „vivacităţii afective”
 ADOLESCENŢA
STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI

În tabloul amplu şi complex al dezvoltării din acest stadiu pot fi

relevate următoarele dominante:
• avans cognitiv remarcabil ajungându-se, în ceea ce priveşte
inteligenţa şi memoria, la cele mai înalte cote;

• depăşirea identificării cu părinţii, ieşirea de sub tutela familiei

şi şcolii şi integrarea în viaţa socială şi culturală a comunităţii;

• o nouă intensificare a conştiinţei de sine şi o căutare asidua a

identităţi de sine (E. Erikson), a unicităţii şi originalităţii;

• parcurgerea unor faze decisive în cucerirea autonomiei şi

independenţei, după ce se trece peste perioada tensionată a
„crizei originalităţii”;

• apariţia conştiinţei apartenenţei la generaţie;

 ADOLESCENŢA
STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI

Schimbări în sistemul relaţiilor

• în familie nu mai este considerat copil şi se poate bucura de o
autonomie mai crescută. Adolescentul are nevoie sa i se respectă măcar
unele din dorinţe şi preferinţe, si sa fie consultat consultat în unele
probleme;

• în şcoală, profesorii îl tratează ca elev mare iar tanarul are nevoie sa i

se respecte punctele de vedere, opţiunile, sugestiile etc.

• poate relaţiona cu persoane din afara familiei şi şcolii, îmbogăţindu-şi

experienţa de viaţă;

• instituţiile sociale îi recunosc noile capacităţi şi astfel la 14 ani obţine

primul buletin de identitate şi la 18 ani dreptul de vot.
 ADOLESCENŢA
STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI

Criza de originalitate

• Criza de originalitate din adolescenţă

se caracterizează printr-o tensiune ce
este generată de nepotrivirea dintre
schimbările biologice şi psihice, deja
petrecute şi comportamentele şi
atitudinile care erau ale copilărie şi
erau în general aşteptate, dorite,
întărite, încurajate de către părinţi.

• În mod concret criza se prezintă ca

manifestare frecventă a protestului
adolescentului faţă de cerinţele şi
aşteptările adultului, ca reacţie intensă
de supărare şi conflict, cu tendinţa de a
discredita gusturile, preferinţele,
realizării părinţilor şi de a le prezenta
uneori agresiv pe ale lor etc.
 ADOLESCENŢA
STADIUL UNOR AMPLE TRANSFORMĂRI

• Comportamentele şi atitudinile adolescenţilor sunt uneori atât de

intense şi pornesc de la conflicte adesea neînsemnate încât medicii
psihiatri le-au numit “patologia normala a adolescenţilor” Însă felul în
care se parcurge criza diferă de la individ la individ, de la grup la grup.

• Diferenţele se pot referi la: intensitatea manifestării crizei, momentul

începerii ei (la unii poate începe în adolescenţă), durata crizei (la unii
poate dura mai mulţi ani), diferenţa după apartenenţa la sex (la băieţi
este mai intensă), implicarea particularităţilor temperamentale,
diferenţieri între adolescenţii din mediul urban şi din mediul rural,
după ceea ce se află în centrul acestor prefaceri.
 ADOLESCENȚII ȘI PĂRINȚII

Adolescența este acea perioada din viata copilului de care

parintele se teme cel mai tare. Copilul creste și își dezvoltă
personalitatea în ritm alert, iar părinții trebuie să țina pasul cu
ei, fără a-și pierde autoritatea și fără a fi perceput ca un inamic.
Cel mai indicat este sa adopte o atitudine care să îl facă pe copilul
să vadă în părinte un prieten. Unui prieten ii va fi mai ușor să îi
dezvăluie gândurile, trăirile, intențiile.
 ADOLESCENTII SI PARINTII

10 modalitati prin care parintii reusesc sa ii indeparteze pe adolescenti:

1. Nu ii asculta
Fie reactioneaza prea repede la ce le spune adolescentul, oferind solutii
sau aplicand pedepse, fie nu le permit acestora sa isi exprime dorintele
sau asteptarile, punand in practica principiul “Faci cum spun eu!”. In
fiecare dintre aceste cazuri, adolescentii se pot simti respinsi si pot
ajunge la concluzia ca nu are rost sa incerce sa mai comunice cu parintii
lor.

2. Se concentreaza doar asupra greselilor

Le acorda atentie atunci cand gresesc, le reamintesc greselile din trecut
cand au o discutie in contradictoriu in prezent si nu apreciaza alegerile
corecte sau eforturile depuse de adolescent pentru a indrepta o greseala.
 ADOLESCENTII SI PARINTII

3. Folosesc sarcasmul in comunicare cu adolescentul

Uneori, din dorinta de a incheia o discutie in contradictoriu mai
repede, pentru ca au ramas fara argumente sau pentru ca insusi
adolescentul a fost sarcastic, parintii pot folosi sarcasmul si
ironia pentru a-si exprima parerea.

4. Critica stilul adolescentilor

Machiajul, coafura, hainele si accesoriile alese de adolescenti ii
pot infuria pe multi dintre parinti. Cand alegi sa critici infatisarea
copilului tau, intreaba-te insa daca intr-adevar merita sa
declansezi un conflict pe aceasta tema. Exista si alte probleme
mai dificile cu care te-ai putea confrunta, iar stilul adolescentului
tau cu siguranta se va “cuminti” in timp.
 ADOLESCENTII SI PARINTII

Au asteptari prea mari de la ei

Multi parinti sunt de acord, cel putin in teorie, ca adolescentii fac greseli,
insa in acelasi timp, de fapt, se asteapta ca adolescentul lor sa se
comporte perfect. Il incurajeaza pe copil sa comunice cu ei si sa vina la ei
oricand are nevoie de ajutor. Atunci cand adolescentul intra in bucluc si
intr-adevar cere ajutorul parintilor, acestia reactioneaza exagerat,
intrand in panica sau infuriindu-se pentru ca asteptarile le-au fost
inselate.

Ofera sfaturi si solutii atunci cand adolescentii nu au nevoie de ele

Uneori, copiii si adolescentii simt doar nevoia sa fie ascultati sau
aprobati atunci cand trec printr-o situatie dificila. A oferi sfaturi atunci
cand adolescentul nu le cere poate transmite acestuia ca nu crezi ca
poate rezolva singur situatia, ca incerci sa il convingi sa actioneze cum
vrei tu sau ca vrei sa arati ca tu stii mai bine despre ce e vorba decat el
insusi, direct implicat in situatie. Asadar, atunci cand vorbesti cu copilul
tau, intreaba-l daca are nevoie de sfaturi. Daca spune nu, incearca sa nu i
le oferi. Stim, e dificil. Dar e in interesul lui.
 ADOLESCENTII SI PARINTII

Nu acorda importanta vietii sociale a copilului

Multi parinti considera ca scoala este singurul lucru care ar trebui sa
conteze pentru copil. Adolescentii invata insa o multime de lucruri si
din relatiile de prietenie. De asemenea, relatiile sociale sunt o parte
importanta a vietii adolescentului tau, asa ca a-i cere ca scoala sa fie
singurul lucru caruia sa ii acorde timp si atentie este nerezonabil si va
duce doar la conflicte.

Sunt cicalitori
Multi parinti de adolescenti simt ca trebuie sa le repete adolescentilor
anumite sfaturi, sa le reaminteasca de mai multe ori anumite riscuri sau
sa le tina predici lungi despre diferite subiecte. Mai ales parintii care se
ingrijoreaza prea mult simt nevoia sa insiste, sa se asigure ca
adolescentii au inteles sau au realizat o anumita sarcina si pot ajunge sa
ii indeparteze pe acestia.
 ADOLESCENTII SI PARINTII

REZOLVATI PROBLEMELE IMPREUNA

• Da, e greu pentru ca e nevoie de timp. In fuga, agitati si incordati nu

putem fi constructivi.

• Ar mai fi un element esential –terenul sa fie pregatit, adica sa ai bifati

ceilalti doi pasi: adolescentul sa stie ca il asculti si ca incerci sa-i
intelegi sentimentele, trairile, ratiunile. In caz contrar va percepe
orice incercare de a-l provoca la o discutie ca o noua cicaleala si o va
evita.

• Colaborand pe o problema, gasind mai multe metode de rezolvare,

facand mici compromisuri pentru a petrece mai mult timp cu
adolescentul si pentru a intelege lumea lui, il determini treptat sa faca
si el compromisuri pentru a se apropia de cerintele tale.
 ADOLESCENTII SI PARINTII

1. Incepe discutia cerand punctul lui de vedere

2. Transmite-i punctul tau de vedere, ceea ce simti si asteptarile

pe care le ai.

3. Scrieti pe o foaie solutiile care va trec prin minte fara sa le

triati, indiferent cat de nepotrivite par.

4. Alegeti ceea ce puteti pune in practica de comun acord.