EXAMINAREA

NERVULUI OPTIC
Examinarea nervului optic se realizează prin:

examenul funcţional
examenul obiectiv
I. Examenul funcţional constă în:
Anamneză
Determinarea AV
Determinarea CV
Examinarea simţului cromatic
Anamneza – trebuie condusă de un bun cunoscător al patologiei neuro-
oftalmologice.

Determinarea AV
Examinarea oftalmologică începe de obicei cu examinarea AV.
Determinarea AV prezintă interes în patologia nervului optic (NO).
Există discordanţe mari între aspectul FO şi modificarea AV; există afecţiuni ale
NO:
fără modificarea FO, dar cu afectarea AV – neuropatiile optice retrobulbare;
cu modificări majore la nivelul FO, dar fără alterarea AV – neuropatia optică de
stază.
De aceea, determinarea AV trebuie corelată cu alte investigaţii subiective şi
obiective.
Determinarea CV
Modificarea CV este întotdeauna prezentă în afecţiunile NO:
procese inflamatorii, ischemice, tumorale.

Neuropatia optică de stază din hipertensiunea intracraniană

(HIC) modifică CV doar în fazele avansate. Modificarea CV este
reprezentată de strâmtorări concentrice şi scotoame.
Procesele patologice intracraniene care afectează NO produc
modificări specifice ale CV, modificări ce pot preciza sediul
leziunii – hemianopsiile, cvadranopsiile.

Examenul CV permite:
Diagnosticul pozitiv al afecţiunii
Localizarea leziunii
 Scotom
central
absolut
• A Hemianopsie heteronimă bitemporală (L – leziune în mijlocul chiasmei);
• B hemianopsie heteronimă binazală (L – leziune laterală a chiasmei).
• Cvadranopsie superioară dreaptă.
Examinarea percepţiei cromatice
 Conform legii Koller (1912) afecţiunile retinei se
caracterizează prin tulburări ale senzaţiei
cromatice în axul albastru-galben,
iar cele ale căilor optice în axul roşu-verde.
Excepţie fac leziunile degenerative maculare în
care alterările sunt de tip protan şi unele atrofii
optice ereditare sau glaucomul în care predomină
alterările în axul albastru-galben.

 Alterarea simţului cromatic se produce în

suferinţa celui de-al treilea neuron, responsabil de
transmiterea simţului fotopic.
II. Examenul obiectiv

Electroretinograma (ERG)
Este normală în condiţiile integrităţii celulelor ganglionare.
Modificarea ERG se produce la nivelul undei “b” – care este
redusă în neuropatiile optice toxice, în atrofiile optice şi
neuropatiile retrobulbare.

Potenţialul evocat occipital (POE)

Reprezintă răspunsul electrofiziologic cortical. la un stimul
scurt şi suficient de intens.
Este considerat un mijloc de investigaţie asupra vitezei de
conducere a influxului nervos de-a lungul căii optice, precum şi
asupra calităţii conducerii.
Examenul FO
Este direct, indirect, biomicroscopia FO (cu lentile
Goldmann, Volk, Hruby).
Examinarea papilei NO este de o deosebită
importanţă în examinarea
NO.

Papila normală este:

PLANĂ
CU CONTUR NET
ROTUNDĂ
DE CULOARE ROZ/GALBENA
CU EMERGENŢA CENTRALĂ A VASELOR
RETINIENE
Papila normală

Plană
Contur net
Rotundă
Culoare roz/galbena
Emergenţa centrală
a vaselor retiniene
Orice modificare a acestor caracteristici ale papilei
denotă o tulburare mai mult sau mai puţin patologică.

Escavarea papilară poate apare în glaucomul cu unghi

deschis; de asemenea, poate fi constituţională (în acest
caz este simetrică şi bilaterală).

Emergenţa centrală a vaselor retiniene poate fi

modificată în glaucom (împinse nazal cu cot la marginea
escavaţiei).
Conturul poate fi estompat fiziologic în hipermetropie dar poate
semnifica debutul unei neuropatii optice de stază.
Papila poate fi ovalară cu axul mare vertical sau orizontal,
în astigmatismul conform sau respectiv invers regulei.

Culoarea roz-gălbuie poate fi modificată spre decolorare

(debutul atrofiilor NO) sau spre hiperemie în obstrucţiile
venoase.
Angioflurografia (AFG)
AFG discului optic obiectivează stratul vascular al
acestei regiuni, strat deosebit de important în patologia
NO.

Oftalmodinamometria
Se face cu oftalmodinamometrul Baillard.
În mod normal presiunea în artera centrală a retinei
este 70-80% din cea humerală. Prezintă importanţă în
obstrucţiile carotidiene.

Oftalmodinamografia
Înregistrează pulsul ocular; acest puls depinde însă şi
de presiunea intraoculară.
Examene radiologice
Examen radiologic simplu
Tomografia
Tomodensitometria
Procedee cu contrast
Pneumoencefalografia
Ventriculografia
Arteriografia carotidiană

Metode biofizice
Ultrasonografia cu efect Doppler
Ecoencefalografia
Termografia
Scintigrafia cerebrală

Examinări de laborator

Alte examene de specialitate

neurochirurgical, ORL, stomatologic, reumatologic, cardiologic, endocrinologic etc.