CASA CORPULUI DIDACTIC

Maramureș

CURRICULUM

(definiții, teorii, abordări, construcție)

Casa Corpului Didactic Maramureș
EDA 2018
definitii
 Ansamblu complex si evolutiv de reguli;
 Experiente de invatare oferite de scoala;
 Sistemul documentelor scolare de tip reglator si normativ;
 PROIECT PEDAGOGIC COMPLEX;
 PROCES: proiectare-aplicare-evaluare;
 PRODUS: documente oficiale (planuri, programe,
manuale, ghiduri), documente elaborate la nivelul scolii
(orar, programe de activitati), documente elaborate de
profesori (planificari, proiectul unitatii de invatare,
proiecte de lectii/activitati);
 Concept-construct.
Abordarea comprehensiva
 o analiză pe mai multe dimensiuni, cu relevarea relaţiilor dintre
acestea. Se conturează, în acest sens, trei planuri de analiză: planul
structural, planul procesual şi planul produsului. Planul
structural evidenţiază componentele curriculum-ului şi relaţiile
dintre acestea, planul procesual indică trei procese – proiectare,
implementare, evaluare – în acest fel realizându-se o unificare a
intenţiilor cu acţiunea şi a acesteia din urmă cu evaluarea,iar planul
produsului indică rezultatele proiectării curriculare, care pot fi
diferenţiate în principale (planuri de învăţământ, programe curriculare,
manuale şcolare şi universitare) şi auxiliare curriculare (ghiduri
metodologice, seturi multimedia, soft-uri educaţionale) (D. Potolea,
2002).
curriculum
 un sistem complex de procese decizionale,
manageriale sau de monitorizare care preced, însoţesc
şi urmează proiectarea, elaborarea şi implementarea,
evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a
setului de experienţe de învăţare oferite în şcoală (A.
Crişan, 1998).
Alte definitii
 J.L.Trump(Boston): Curriculum este o interactiune intre
profesor-elev-materie de invatat, la care adaugam
obiectivele, fortele de rationalizare a invatarii si ceea ce se
evalueaza.
 G.Hass(idem): Curriculum este intreaga experienta asimilata
prin intermediul unor programe, organizarea experientei ce
trebuie asimilate pentru dezvoltare personala, spirituala, profesionala.
 Implica un corpus de idei asociat unor obiective fomative si
un mod de dezvoltare a personalitatii elevului, care
determina metodologii si evaluare.
Tipuri de curriculum
 Dupa gradul de generalitate:
-curriculum general, educatie de
baza pentru toti, trunchi comun de
pregatire, curriculum nucleu, de baza;
-curriculum de profil;
-curriculum de specialitate.
Exista:
 Curriculum oficial:
-de baza;
-la decizia scolii - CDS:
-extins;
-aprofundat;
-elaborat in scoala(optional la nivelul
disciplinei, optional integrat).
*curriculum decis local CDL
Fundamentele curriculum-ului sunt
interdisciplinare
 Fundamentul sociologic se refera la cerintele sociale si
culturale fata de sistemul educativ, la valorile si
orizontul de asteptare al actorilor sociali. Inseamna
politici educationale raportate la nevoile sociale,
globale, nationale, regionale/locale, parteneriat
educational si social pentru educatie, articularea
formal-nonformal-informal in educatie.
Curriculum-temeiuri
 Fundamentul psihologic: adaptarea la particularitatile
individuale si la caracteristicile dezvoltarii psihice,
valorizarea potentialului;
 Fundamentul epistemologic: integrarea cunoasterii,
stiinta asimilata ca proces, ca model epistemic,
abordarea interdisciplinara, logica si istoria ideilor;
 Fundamentul filosofic: rationalitatea discursului si a
actiunii educationale, abordarea unitara, sistemica,
orientarea valorica la nivel de finalitati, nivelul
deciziilor macrostructurale, de ordin politic, al
orientarilor generale.
Ideologii educationale relevante in problema
curriculum-ului
 Umanism clasic-elitele genereaza valori care trebuie
transmise scolar, accentul cade pe continut, orientarea
este academica;
 Progresivismul, centrarea pe cel care invata, legatura
cu viata, valorificarea experientei, pedagogia
proiectului;
 Reconstructionism-democratia ca mod de viata,
reconstructia prin cultura, educatie
Modele de proiectare a curriculum-
ului
 Modelul rational, de tip scopuri-mijloace, derivat din
modelul R.W.Tyler, cu variante dezvoltate de
D´Hainaut, H.Taba;
 Modelul centrat pe continut - D.Lawton;
 Modelul procesual: P.Freire, D.Walker;
 Modelul centrat pe rezultate/competente(OBE/CBE) -
W.Spady;
 Modelul situational (M.Skilbeck, J.Goodlad);
 Modelul constructivist (L.Erickson,F.English);
 Modelul managerial (Johnson).
Modelul OBE-educatia/invatarea bazata pe
rezultate, W.Spady
 Politica si strategie de reforma;
 Centrarea pe iesirile din sistem, pe achizitiile finale;
 Principiul oportunitatilor multiple de invatare si
evaluare;
 Standarde de performanta precise;
 Valorizarea experientei anterioare.
Este un model deductiv de proiectare curriculara,
axat pe indicatori de performanta si pe
determinarea progresului.
Orientari generale la nivel de curriculum
 Orientare pe elev, pe nevoi, cerinte individuale;
 Axare pe proces si flexibilizarea ofertei de invatare;
 Asumarea diversitatii si valorizarea diferentelor;
 Deschidere spre“piata“, nevoi prezente si deschidere
spre viitor, nevoi ulterioare de formare;
 Managementul calitatii;
 Implicarea aspectului contractual al relatiei ped.;
 Mediu educativ deschis;
 Internationalizarea formarii, sub aspectul continutului
si al criteriilor de perfomanta.
provocari
• Extinderea educatiei spre „clasa zero“ si spre adulti;
• „Masificarea“ traditionalei calificari academice si
cresterea in importanta a studiilor postuniversitare;
• Furnizorii de educatie se multiplica si se cauta cai de
certificare a competentelor dobandite in medii
informale ori nonformale;
• Invatarea permanenta, de-a lungul vietii etc.
Dimensiuni ale proiectarii curriculum-ului
 Conceptuala: valori de referinta, concepte, teorii;
 Tehnologica, procedurala (principii, etape, proceduri,
metode);
 Descriptiva – libertatea profesorului in constructia
curriculum-ului;
 Evaluativa – rezultatele inregistrate, evaluarea
curriculum-ului.
principii
• Principiul adecvarii la context;
• Princ. permeabilitatii fata de evolutiile actuale in
domeniul specific;
• Coerentei – relatia curriculum-finalitati si relatia dintre
diferitele grupuri de discipline;
• Al pertinentei – formularea obiectivelor si selectarea
continuturilor pe arii de formare:limba si comunicare,
matematica si stiinte, om si societate, arte, tehnologii,
educatie fizica si sport, consiliere si orientare.
Proiectarea curriculara
• Globala si esalonata;
• A sistemelor si a proceselor;
• Definirea criteriului de optimalitate a instruirii-
maximizarea performantelor in invatare;
• Analiza componentelor si a interdependentelor,
structural si procesual;
• Asumarea diversitatii si acceptarea diferentei;
• Stabilirea standardelor pe nivele: minim, mediu,
maximal.
curriculum-ul - un proiect
pedagogic
• constructia progresiva – elevii progreseaza permanent în procesul de educatie, iar fiecare
stadiu de dezvoltare se construieste pe achizitiile din stadiile anterioare;
• flexibilitatea si parcursul diferentiat – curriculum-ul raspunde nevoilor, capacitatilor si
ritmurilor diferite ale elevilor (posibilitatea de a alege anumite activitati, discipline optionale,
manuale etc.), particularizarea / adecvarea ofertei de educatie la nivelul fiecarei institutii de
învatamânt;
• coerenta – curriculum-ul ofera un set coerent de finalitati pe niveluri de studiu, de discipline
sau domenii de studiu, de activitati de învatare ; se pot stabili legaturi între domeniile
curriculare pentru un nivel de învatamânt si între achizitiile specifice diferitelor niveluri;
• relevanta si amplitudinea curriculum-ului – finalitatile, continuturile sunt adecvate înraport
cu cerintele sociale si cu nivelul de dezvoltare al elevilor; ofera o gama larga de situatii de
învatare si contexte variate de educatie; egalitatea sanselor – fiecare elev are nu numai
dreptul, ci si oportunitati pentru a se dezvolta cognitiv, fizic si socio-afectiv;
• •selectia si ierarhizarea culturala – decupajul domeniilor cunoasterii umane si ale culturii –în
sens larg – în domenii ale curriculum-ului, stabilirea disciplinelor scolare, precum si gruparea si
ierarhizarea acestora în interiorul unor categorii mai largi.
Pentru a dezvolta curricula
eficiente
 Principii:
-al abordarii colective;
-al deplinei transparente;
-al limitarii autoritatii.
 Norme de organizare curriculara:
-articularea-curriculum corelat, rel. Intre discipline si
arii;
-balansarea –echilibru intre cultura gen.- cult.de
specialitate, intre educatia intelectuala si alte dim.
-continuitatea – dezvoltarea gradata a cun.,cap.etc.
Metodologia elaborarii curriculum-
ului
 Finalitati: scopuri/obiective generale, profil de
formare, obiective cadru, obiective de referinta,
obiective concrete;
 Blocuri de continut – pornind de la continutul
structural al stiintei: date/fapte, notiuni, concepte,
reguli, principii, legi, teorii, categorii –prin
transinformare, transpozitie (niveluri: statistic,
semantic, pragmatic, sintactic) –informatie verbala,
deprinderi intelectuale, structuri si scheme
operationale(abilitati, capacitati,priceperi),
competente, strategii cognitive, atitudini, motivatii,
valori.
Factorii determinanti ai curriculum-ului actual
 Trebuintele celui care invata;
 Nevoile locale;
 Cerintele institutiei scolare;
 Progresul societatii-curriculum social;
 Dezvoltarea cunoasterii-curriculum
academic.
MODELE
• modelul rational, un model axat pe fixarea
componentelor de baza ale curriculum-ului, adica
pe finalitati( la nivel de sistem si proces de
invatamant) - continuturi - metodologie - evaluare;
• modelul procesual, cel care pune in valoare
interactiunea componentelor semnalate mai sus;
• modelul negociabil, un model care se axeaza pe
optiunile actorilor educatiei: educatori profesionisti,
parinti, elevi, comunitati educative, factori
educationali administrativi.
ABORDAREA CURRICULARA
 presupune centrarea pe obiective formative,
interdependenta obiective- continuturi( care trebuie
sa fie flexibile, orientative, nu prescriptive)-
metodologie(diversificata, extinsa) -evaluare(
integrata, formativa si sumativa, instrumentele de
evaluare fiind centrate pe nivelul de structurare a unor
competente si capacitati masurabile in performante
concrete).
DICTIONAR EUROPEAN
 Curriculum enunta intentii ale formarii, incluzand:
a)definirea populatiei tinta, finalitatile,
obiectivele, continuturile, descrierea sistemului de
evaluare, planificarea activitatilor, efectele
asteptate privind modificarile de atitudine si de
comportament ale indivizilor aflati in proces de
formare; b) se opune notiunii de programa- descrierea
unei liste de continuturi utilizate, in general, in
pedagogia traditionala(F.Raynal, A.Rieunier).
Model triunghiular, model pentagonal
modele structurale:
 modelul triunghiular (variabilele
curriculare fiind considerate: finalitatile
educationale, continuturile instruirii si
timpul de instruire/invatare);
 modelul pentagonal (variabile
curriculare: finalitati, continut, timp,
strategii de instruire, strategii de evaluare)
La sfarsitul ciclului de invatamant obligatoriu elevul ar trebui sa fi
acumulat urmatoarele competente:

 Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie

internaţională
 Sa comunice, oral si scris, in limba romana
 Sa comunice, oral si scris, in doua limbi straine de circulatie
 Sa analizeze un text scris, sa evalueze o expunere orala, sa poata comunica aprecierile sale
asupra celor receptate.
 Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie
 Sa poate efectua calcule aritmetice in scris, cu calculatorul, mintal.
 Sa utilizeze aparatul matematic pentru rezolvarea problemelor cotidiene.
 Sa recunoasca, descrie si opera cu figuri geometrice plane si in spatiu
 Sa utilizeze corect marimile uzuale, unitatile de masura si conversia acestora.
 Sa posede cunostinte stiintifice elementare relative la Univers, Pamant, materia nevie si
materia vie.
 Sa posede cunostinte legate se mediul inconjurator, protectia acestuia, interactiunea
viata-mediu, sa opereze cu ele in viata de zi cu zi.
 Sa posede cunostinte tehnologice suficiente pentru utilizarea aparaturii din spatiul casnic
continuare
• Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi
rezolvarea de probleme):
• Sa utilizeze calculatorul si internetul pentru activitati curente.
• Sa posede abilitati de selectarea si procesarea informatiei.
• Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi
responsabilă la viaţa socială):
• Sa cunoasca regulile de convietuire sociala si democratica
• Sa aiba o scara de valori bazata pe drepturile si obligatiile cetatenesti, sa-si defineasca
propriile atitudini fata de mediul social, economic, politic.
• Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
• Sa aiba capacitatea sa-si managerizeze propria cariera profesionala si sociala
• Sa-si cunoasca propriile aptitudini si potentiale, sa le exploateze in folosul propriu si al
societatii.
• Sa aiba deschidere spre diverse sectoare de activitate, pe care sa le considere egal de
importante
• Sa aiba deprinderi de igiena personala, cunostinte de protectie impotriva bolilor si
pastrarea sanatatii
Continuare 1
 Competenţe antreprenoriale;
 Sa posede abilitati de gandire critica, creativitate, initiativa, lucru in echipa, adaptare la
situatii noi si/sau extreme.
 Sa posede abilitati de constructie a unui proiect, sub aspect financiar, al resurselor umane
si materiale, al profitabilitatii.
 Competenţe de expresie culturală
 Sa fie sensibil la manifestari culturale si tolerant la multiculturalitate
 Sa cunoasca operele artistice esentiale ale umanitatii si ale culturii romane.
 Sa posede dorinta de a fauri el insusi creatii artistice.
 Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii
 Sa aiba curiozitatea si dorinta de a-si lamuri lucrurile si fenomenele necunoscute
 Sa aiba capacitatea de a-si schimba domeniul de activitate de cateva ori pe parcursul vietii
active.
 Sa utilizeze surse digitale de informare.
 Sa stie sa selecteze si utilizeze informatia utila pe un anumit palier profesional.
Planul de invatamant cadru
 este un document oficial, care reflecta
politica educationala a statului respectiv si
valorile pretuite(aprobate) in societate;
stabileste obiectele de invatamant care urmeaza
a fi studiate, ordinea studierii lor, numarul de
ore saptamanal si anual, prevazut pentru
fiecare obiect de invatamant, structura anului
scolar; se prevede, de asemenea, caracterul
obligatoriu, optional(« alegeri fortate ») sau
facultativ al obiectului de invatamant.
Programa scolara
 este un document oficial, cu valoare instrumentala si
operationala, detaliaza planul de invatamant prin
prezentarea mai amanuntita a materiei de asimilat la
un anumit obiect de invatamant;
 contine: obiective specifice(intermediare, de
referinta), structura tematica (capitole, teme,
subteme), numarul de ore orientativ la fiecare tema,
indicatii metodice.
Proiectarea unui curriculum pe fiecare disciplina ar trebui sa
cuprinda:

1. Detalierea competentelor (continuturi, capacitati, atitudini), pentru fiecare clasa (V-IX),

in trei variante: minim, mediu, maxim
2. Elaborarea programelor analitice, deasemeni in variante, minim, mediu, maxim;
3. Elaborarea manualelor pentru elevi (pentru prima clasa, a V-a), indrumatoarelor
metodice pentru profesori, a altor auxiliare didactice;
4. Elaborarea listelor de itemi, minimale si maximale, in variantele de la punctul 1, in
vederea evaluarii.
5. Realizarea unor aplicatii informatice care sa genereze teste personalizate, prin care elevii
sa-si poata autoevalua nivelul de pregatire la un moment dat, iar profesorii sa le
foloseasca in evaluarea curenta si sumativa.
6. Precizarea temelor, modulelor capitolelor ce ar trebui studiate in varianta maximala a
curriculei.
7. Indicatii metodologice pentru curriculumul realizat in scoala (CDS)
orientari
 orientarea academica traditionala, care ia ca punct de plecare ideea ca o programa trebuie sa
cuprinda continutul de informatii si idei de care elevii au cea mai mare nevoie, accentul punandu-
se pe cele mai valoroase idei ale trecutului, la care se adauga deprinderi si abilitati de
baza(reprezentanti ai acestei orientari sunt M.Adler, A.Bloom, E.D.Hirsch, de orientare
perenialista, pedagogia esentei);
 orientarea tehnicista, cea care vede in programa un proces metodologic procedural, ideea de
baza fiind asigurarea eficientei in predare, invatare si controlul riguros pe fragmente mici;
accentul cade pe investigarea, colectarea si aplicarea datelor, pe gestiunea acestora( reprezentanti
ai acestei orientari in conceperea programelor sunt F.Bobbit, R.Gagne, R.Tayler, design
instructional ori tehnologia instruirii, axarea pe comportamente observabile si masurabile, pe
operationalizarea obiectivelor predarii-invatarii);
 orientarea deliberativa sau programa ca interpretare relativa, care se sprijina pe intelegerea
contextuala a educatiei, pe reflectie, interpretare si raspuns, in vederea promovarii actiunii
corecte prin exercitarea propriei judecati(reprezentanti: J.Schwab, L.Stenhouse, D.Walker);
 orientarea constructivista sau conceperea programei scolare ca o constructie activa, prin
implicarea elevilor, cu accent pe modul de formare si transformare a propriei realitati, pe care
elevii si-o construiesc singuri,, ceea ce presupune crearea si negocierea personala, critica si
autonoma a sensului, semnificatiei(a ceea ce se face) de catre elevi, sprijiniti de
profesori(reprezentanti sunt R.Driver,F.Smith, P.Fraisse, D.Purpel).
Manualul scolar, criterii
 - conformitatea cu programa scolara;
 - acuratetea si validitatea continutului;
 - accesibilitatea acestuia;
 - abordarea pedagogica in corelatie cu varsta si
nivelul elevilor;
 - calitatea prezentarii si tehnoredactarii;
 - relevanta si calitatea ilustratiilor;
 - originalitatea si creativitatea abordarii;
 - calitatea materialelor folosite.
Caracteristicile curriculum-ului
 adecvarea la realitatea romaneasca;
 permeabilitatea fata de tendintele si criteriile
internationale in domeniul elaborarii curriculum-ului;
 coerenta la nivelul componentelor unui curriculum si
la nivelul raportului acestuia cu finalitatile sistemului
de invatamant;
 pertinenta in raport cu obiectivele educationale;
 transparenta;
 articularea optima a etapelor procesului curricular:
proiectare, elaborare, aplicare, revizuire permanenta.
Componentele curriculum-ului
 Curriculum National pentru invatamantul obligatoriu.
Cadrul de referinta, document reglator care asigura
coerenta componentelor sistemului curricular, in
termeni de procese si de produse;
 Planurile -cadru de invatamant (cl.I-XII/XIII) stabilesc
cele sapte arii curriculare: limba si comunicare,
matematica si stiinte, om si societate, arte, sport,
tehnologii, consiliere si orientare, obiectele de studiu
in cadrul ariilor, resursele de timp corespunzatoare;
 Programele scolare;
 Ghiduri, norme metodologice si materiale suport privind
aplicarea si monitorizarea procesului curricular;
 Manuale alternative.
Proiectarea curriculara
 Globala si esalonata;
 A sistemelor si a proceselor;
Definirea criteriului de optimalitate
 Analiza componentelor si a
interdependentelor:a)structural;
b)procesual.
 Definirea standardelor de performanta:
-minim;
-mediu;
-maximal.
Proiectarea curriculara
 Model procesual bazat  Model TYLER, 1949
pe:
CONTEXTE SCOPURI O
CONDITII CONTINUTURI C
CRITERII ORGANIZARE M
ACTIVITATI DE EVALUARE E
INVATARE
(model SKILBECK,1984)
Dezvoltarea curriculara
 Trebuie sa fie rezultatul unei abordari colective, in
acord cu o filosofie democratica a educatiei si cu
nevoile de comunicare eficienta intre agentii
schimbarii si beneficiari;
 Implica:administratia scolara, managerul, consiliul de
administratie, consiliul profesional, comitetul si
asociatiile de parinti, elevii, experti in curriculum,
juristi etc.
principii
Al abordarii colective;
Al deplinei transparente;
Al limitarii autoritatii;
Factorii care determina curriculum-ul scolar
Factorii extrascolari;
Factorii normativi si legislativi;
Factorii pedagogici interni;
Factorii cvasi-legali(sisteme de
acreditare a diplomelor si
sistemele de admitere).
Umanism,progresivism
reconstructionism
Ideologii
educationale

Umanism
progresivism reconstructionism
clasic
DICTIONAR
Arie curriculara= un ansamblu de
discipline, avand obiective de
formare comune; ofera posibilitatea
unor abordari pluri- si /sau inter-
disciplinare.
DICTIONAR
 Cicluri curriculare= periodizare a scolaritatii pe
baza unor finalitati comune, grupare a anilor de
studiu care nu coincide cu cea realizata la nivelul
ciclurilor scolare(primar, gimnazial, liceal);
definite fiecare printr-un obiectiv major, ele scot in
evidenta continuitatea demersului educational,
evitarea unor disfunctionalitati in trecerea de la o
etapa scolara la alta; exista ciclul achizitiilor
fundamentale, ciclul de dezvoltare, de orientare si
observare, de aprofundare, de preorientare
vocationala si specificare
DICTIONAR
 Descriptori de performanta=descriere a nivelurilor de
formare(nivel superior, mediu, inferior), care vizeaza
capacitati si subcapacitati specifice unui domeniu/arie
de cunoastere; formularea unor indicatori sintetici ai
reusitei invatarii
DICTIONAR
 Schema orara= oferta educationala la nivelul unei
clase de elevi; se obtine prin imbinarea trunchiului
comun de pregatire cu ceea ce se numeste
curriculum la decizia scolii, adica un curriculum
hotarat de scoala, pe baza resurselor umane si
materiale pe care le are la dispozitie si pornind de
la interesele si nivelul de pregatire al elevilor; se
stabileste intre numarul minim si numarul maxim
de ore pentru disciplinele de invatamant si pentru
diferite clase.
DICTIONAR
 Standarde de performanta =enunturi sintetice
care indica in ce masura au fost realizate de catre
elevi obiectivele curriculare in termeni de
cunostinte, capacitati si atitudini demonstrate;
criterii de evaluare a calitatii predarii-invatarii,
descrieri calitative ale unui nivel de performanta
atins la sfarsitul unei etape/perioade de scolaritate;
indeplinesc functii normative si reglatoare.
TEME DE REFLECTIE, LUCRARI APLICATIVE
 1. Conceptul de curriculum si noua paradigma a invatarii.
Tipuri de curriculum
 2. Definirea obiectivelor educationale- punctul de "intrare"
in curriculum
 3. Surse ale curriculum-ului
 4. Metodologia de elaborare a unui curriculum. Proiectarea
curriculara
 5. Reforma curriculara : continuturi si documente specifice
( Curriculum National pentru invatamantul obligatoriu,
planuri - cadru de invatamant, programe scolare, manuale
alternative )
 6.Adaptarea curriculum-ului : exercitii, aplicatii;
 7. Curriculum diferentiat si personalizat. Consilierea
psihopedagogica.