Intro SP

Curs
Ce este Știința Politică? Definiții
posibile. Cum știm dacă un fenomen sau
o situație/context este politic sau nu.
 CONTINUT
Prezentarea structurii cursului. Prezentarea cerintelor pentru curs.

Ce este Știința Politică? Definiții posibile. Cum știm dacă un fenomen sau o situație/context este politic sau nu.

Domeniul științelor politice: 1) Fenomenele, 2) Instituțiile, 3) Actorii, 4) Ideile (Ideologiile), 5) Regulile

Explicațiile științei politice: Instituționalismul. Rational Choice. Constructivismul. Postmodernismul

Metodele științei politice: cantitativismul, calitativismul, modelare.

Politica comparată / Comparativismul în știința politică. Exemple de cercetare în domeniul politicii comparate.
Logica comparaţiei. Identificarea şi logica de tipurilor de regim politic.
Concepte în științele politice: puterea, statul, birocrația, națiunea, legitimitate, legalitate – (partea 1)

Concepte în științele politice: puterea, statul, birocrația, națiunea, legitimitate, legalitate – (partea 2)

Concepte în științele politice: executiv, legislativ.

Concepte în științele politice: regimurile politice, democrația, opusul democrației.

Concepte în științele politice: cultura politică, participare politică, capital social.

Fenomene în știintele politice: comportamentul politic, preferințele politice și votul.

Studiul grupurilor de interese. Partidele politice

Studiul ideilor politice: liberalismul și marxismul.
Recapitulare
Bibliografia obligatorie:
Michael G. Roskin, Robert L. Cord, James A.
Mederois, Walter S. Jones, Știința politică. O
introducere, Polirom, Iași, 2011.
 EVALUARE
Tip activitate Criterii de evaluare
Curs Evaluarea nivelului de
cunoștiințe de specialitate
predate la cursuri. Evaluarea
modului de expunere si a
claritatii exprimarii nivelului
de cunoștiințe de specialitate
predate la cursuri
Seminar/laborator Calitatea muncii depuse în
activitățile de seminar
Standard minim de performanţă
Metode de evaluare Pondere din nota finală
Examen .Vor fi examinate 60%
cunostiintele cu privire la
temele tratate in cadrul
cursurilor si seminariilor pana
la momentul testului.
Calitatea răspunsurilor la 40%
întrebări legate de temele
discutate la seminarii.

Evaluarea studentilor va combina o evaluare a activității întregii grupe de studenți (în special la seminar) cu o
evaluare individuala. Nota finala de seminar va fi compusa astfel:
 participare activă la discutarea temelor de seminar = 80%
 prezența la seminar: 20% (11 prezențe pentru tot semestrul).
Nota de la examenul de restanţă include si componenta de seminar (40%: 1) notarea fiecarei grupe la fiecare
seminar, 2) activitatea individuala la seminar). Dacă activitatea prestată de student în cadrul seminariilor nu
îndeplineşte criteriile de promovare a disciplinei acesta are obligativitatea repetării disciplinei în anul universitar
următor.
Prezenţa la seminarii este obligatorie, conform regulamentelor universităţii, în proporţie de 75%.
Notiunea de plagiat se defineste în conformitate cu normele Catedrei de Stiinte Politice a Universitatii «Babes-
Bolyai»: (http://fspac.ubbcluj.ro/resurse/formulare-regulamente/reguli-etice-si-deontologice/).Plagiatul si tentativa
de frauda la examen se sanctioneaza cu nota 1 la acest curs si expunerea cazului în sedinta Catedrei pentru luarea
masurilor administrative corespunzatoare. Frauda la examenul final se pedepseste cu eliminarea de la examen.
 Stiinta Politica - Definitii

Ştiinţa politică este studiul guvernământului şi

proceselor, instituţiilor şi comportamentului politic
(Enciclopedia Columbia).

Ştiinţa politică este o disciplină academică preocupată

cu studiul empiric al guvernământului şi politicii
(Enciclopedia Britannica).
Stiinta Politica – Ce scriu cei din domeniu
• Adam Przeworski – Democracy and the Market: Political and Economic Reforms in Eastern Europe and
Latin America (1991);

• Anthony Downs – Economic Theory of Democracy (1957);

• Arend Lijphart – Electoral Systems and Party Systems (1994);

• Betrand de Jouvenel – Du Pouvoir. Histoire naturelle de sa croissance (1945);

• Destutt de Tracy – Eléments d'idéologie (1803-1805);

• Gabriel Almond şi Sidney Verba – Civic Culture (1963);

• John Rawls – A Theory of Justice (1971);

• Ralf Dahrendorf – Class and Class Conflict in Industrial Societies (1959);

• Robert Axelrod – The Evolution of Cooperation (1984);

• Robert Dahl – Who Governs (1961);

• Robert Putnam – Making Democracy Work (1993);

• Samuel Huntington – Political Order in Changing Societies (1968);

• Seymour Martin Lipset – Political Man (1960);

 Stiinta Politica – aparitia termenului

Prima alăturare a celor doi termeni cunoscută în

acest moment are loc în a doua parte a secolului
XIX, mai precis, în 1857 Francis Lieber a fost
numit profesor de ştiinţă politică la Columbia
College (astăzi Columbia University) în New York
City, USA, iar un an mai târziu fracezul Paul Janet
scrie eseul “Ştiinţa politică în raporturile sale cu
morala.”
Trasarea istoriei
Platon (427 BC - 347 BC) – Πολιτεία (Republica)
Aristotel (384 BC - 322 BCE) – Ta Politika (Politica)
Julius Caesar (100 BC – 44 BC) – Commentarii de Bello Gallico
Marcus Tullius Cicero (106 BC – 43 BC) - De Republica
Titus Livius (59 BC - AD 17) – Ab Urbe Condita
Aurelius Augustinus, de Hippo, sau Sfântul Augustin (354 – 430) – De civitate Dei
Thomas Aquinas, sau de Aquino (1225 – 1274) – Summa Theologiae
Niccolò Machiavelli (1469 –1527) – Il Principe
Jean Bodin (1530 –1596) – Six Livres de la République
Thomas Hobbes (1588–1679) – Leviathan
Benedictus de Spinoza or Baruch de Spinoza (1632 – 1677) – Tractatus Theologico-Politicus
John Locke (1632 –1704) – Two Treatises of Government
Charles Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689 – 1755) – De l'esprit des lois
Jean-Jacques Rousseau (1712 – 1778) – Du contrat social
Adam Smith (1723 – 1790) – Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations
Edmund Burke (1729 – 1797) – Reflections on the Revolution in France
John Stuart Mill (1806 – 1873) – On Liberty
 Stiinta Politica – delimitari de arie
A. Ştiinţa politică şi Dreptul Constituţional
- la francezi ştiinţa politică a fost mai întâi dezvoltată de jurişti. Avantaje: calitatea şi rigoarea metodelor juridice;
dezavantaj: monopolizatarea ştiinţei politice şi asimilarea cu dreptul constituţional.

- ştiinţa politică şi dreptul constituţional au în comun o parte a obiectului lor: regimul politic, dar din puncte
de vedere distincte. În aceste condiţii literatura de specialitate a avut în vedere două ipoteze:
- 1) sau ştiinţa politică şi dreptul constituţional au un teritoriu identic dar diferă prin perspectiva pe care o
proiectează asupra lui (ipoteza metodologică),
- 2) sau cele două discipline au un teritoriu parţial comun dar totodată parţial diferit (ipoteza de incluziune).

Ipoteza metodologică
- ştiinţă politică şi dreptul constituţional studiază aceleaşi fenomene (dreptul constituţional se interesează de
toate realităţile politice pentru că acestea condiţionează modificarea normelor juridice pe care el are sarcina
de a le studia.
- ştiinţa politică trebuie să studieze tot ce ia în considerare dreptul constituţional deoarece normele juridice
sunt determină fenomene studiate de ştiinţa politică.

Ipoteza de incluziune
- ştiinţa politică incluzând materiile care privesc dreptul constituţional înglobează totodată subiecte pe care
acesta nu le vizează. Două considerente duc la această ipoteză:
1) nu toate sistemele politice sunt reglate prin drept (uneori cultura politica e mai importanta, sau cutumele);
2) chiar şi în sistemele politice reglate prin dreptul public, numeroase fenomene politice care nu vizează în nici un
fel dreptul (ex: credinţele ideologice, sistemele de valori politice, comportamentele de vot, preferinţele elctorale,
etc)
 Stiinta Politica – delimitari de arie
B. Ştiinţa politică şi sociologia
- fenomenele politice sunt fenomene sociale
(include sociologia ştiinţa politică? dar invers?) Este
de preferat denumirea de “sociologie politică”? →
dispare ştiinţa politică???
- marxiştii: totul e politică → dispare sociologia???
- când un fenomen social devine politic? de ex: când
un fenomen social cu e o “grevă a minerilor” devine
un “fenomen politic”?
 Stiinta Politica – delimitari de arie
C. Ştiinţa politică şi istoria

- politica este istorie în curs de a se face; istoria este o

politică la modul trecut;
- raporturilor dintre istorie şi politica nu este decât un
caz particular a relaţiei dintre istorie şi ştiinţele sociale.

(Ştiinţa politică tratează/analizează fenomenul

“monarhiei” sau a “republicii” ca şi forme de
guvernământ, iar istoria analizează, spre exemplu,
monarhiile absolutiste din Europa sau republica a V
Franceză).
 Stiinta Politica - subiecte
Putere (in societate)
 Stiinta Politica - subiecte
Etica
 Stiinta Politica - subiecte
Conflicte
 Stiinta Politica - subiecte
Ordine sociala
 Stiinta Politica - subiecte
Birocratia/Administratia publica
 Stiinta Politica - subiecte
Idei/Ideologii
 Stiinta Politica - subiecte
Exemplu:
In societatea contemporana exista o relatie de
putere incorporata/prezenta de fiecare data cand
izbunesc epidemii.
Intrebare: Cine poate fi un actor cheie (gatekeeper)
care decide cand o epidemie este un pericol pentru
societate, si cand nu?
Ipoteza: O epidemie are sanse crescute sa fie
declarata un periocol pentru societate atunci cand
respectiva epidemie pune in discutie abilitatea
actorilor politici de a mentine ordinea publica.
 Stiinta Politica - imprumuturi
Imprumuturi conceptuale:

• Sociologie: agregat, asimilare, elite, clasă, coeziune, comportament,

ierarhie, mass-media, secularizare, segregare, societate

• Psihologie: afect, alienare, aspiraţie, atitudine, comportament,

dependenţă, empatie, persoanlitate, stereotip

• Economie: resurse, dezvoltare, cartel, corporatism, deficit, industrializare,

mercantilism

• Filosofie: anarhism, artistocraţie, democraţie, libertate, idealism,

monarhie, tiranie, oligarhie, voinţă generală

• Antropologie: afinitate, castă, nepotism, patriarhat/matriarhat, ritual

• Teologie: anomie (indiferenţa faţă de legea divină), charismă
 Stiinta Politica - imprumuturi
Imprumuturi teoretice:
- Teoria sistemelor – David Easton (biologie);
- Teoria Jocurilor – (economie);
- Teoria Haosului – (meteorologie)