Sunteți pe pagina 1din 63

Aspecte clinico-

radiologice în
anomaliile dentare
dezordinea apărută în embriologia dentară

ANOMALII DENTARE

Organogeneza dentară este sub influenţa odontoblastelor


care vor elabora dentina şi a admantoblastelor care
sintetizează smalţul.
număr insuficient
de odontoblaste hipodonţia /anodonţia
Anomalii
de număr
exces de dinţi supranumerari
odontoblaste

Tulburări ectopii dentare


de migrare

Tulburări dentinogeneza imperfectă /


de diferenţiere amelogeneza imperfectă

Tulburări micro/macrodonţie
de proliferare
Anomalii de număr

 anodonţia totală se întâlneşte în mod excepţional


 anodonţia parţială este mai frecventă şi poate interesa:
 un dinte (IL sup, M3 inf, PM2 inf)

 un grup de dinţi (polidisplazia ectodermică ereditară)

 diagnostic diferenţial pe baza radiografiilor dentare cu


întârzierea în dezvoltare şi erupţie sau incluzia.
Hipodonţie la o pacientă de 7 ani – constatăm
absenţa tuturor mugurilor PM2 şi întârzierea erupţiei
în regiunile anterioare maxilare şi mandibulare.
Anodonţii multiple bilaterale de incisiv lateral superior, premolari
superiori, molari 2 şi 3 superiori, premolari doi inferiori, molari 2 şi 3
inferiori, cu persistenţa pe arcadă a lui 65 şi 85 la un pacient de 19 ani
Pacientă de 23 ani, cu absenţa mugurelui 35. Ca urmare a
interpunerii limbii în regiunea laterală a arcadei, pacienta
prezintă şi ocluzie deschisă în segmentul posterior
Despicătură unilaterală
de palat, lipseste un
incisiv lateral

Despicătură bilaterală
de palat, lipsesc ambii
incisivi laterali
Polidisplazie ectodermică cu hipodonţie severă. Singurii
dinţi prezenţi sunt IC superiori temporari şi definitivi, care
au formă conică
Anomalii de număr
 dinţii supranumerari se întâlnesc relativ frecvent, în
special la nivelul arcadei dentare superioare (grupul
frontal), putând reprezenta un obstacol în
dezvoltarea normală a dentiţiei permanente.
 apar ca urmare a mineralizării mai multor muguri ai
lamei dentare sau prin subdivizarea germenului
dentar primitiv.
 se pod dezvolta normal, pot fi mai mici sau pot
rămâne în incluzie.
 Când volumul unui astfel de dinte supranumerar
este mai mic, el apare sub forma unui element
dentar dismorfic (odontom sau odontoid).
Se disting următoarele aspecte diagnosticate pe filme RX:
 elemente dentare cu morfologie aproape normală:
 M4 superior hipoplazic, frecvent bilateral şi în incluzie
 IL sup supranumerar cu un volum redus
 Odontoid meziodens caniniform, unic sau bilateral, cu volum
redus, situat paramedian, frecvent inclus, cu coroana dirijată în
diverse direcţii
 Premolari inferiori supranumerari, adesea simetrici, incluşi (se
întâlnesc rar).
 odontoame:
 formaţiuni malformative constituite din ţesut dentar cu
structură relativ normală, adesea voluminoase, cu caractere de
benignitate.
 Sunt depistate frecvent la copii, producând dezordini dentare
de tip retenţie sau deplasare, sau pot rămâne nediagnosticate
dacă volumul lor este mic.
Se disting:

 odontoame compuse, constituite din numeroşi dinţi


rudimentari, situaţi într-o pungă al cărei perete are
structură conjunctivă, identică cu al unui folicul
dentar normal.
 Au volum variabil şi pot reprezenta un obstacol în migrarea
germenilor normali sau deplasează dinţii evoluaţi.
 Radiografic este reprezentat de o masă densă (opacă)
inclusă în maxilarul superior sau inferior, formată din
numeroase microelemente dentare (dismorfice) dispuse
dezordonat, înconjurate de transparenţa sacului care le
conţine.
 odontoame complexe sunt reprezentate de o
formaţiune densă neomogenă, formată din ţesut
dentar atipic, fără a se putea identifica un dinte
format. Formaţiunea este relativ circumscrisă şi se
întâlneşte mai frecvent mandibular posterior.
Meziodens
Aspectul clinic şi radiologic al unui
meziodens
Al patrulea molar nanic, inclus, la
nivelul hemiarcadei stângi mandibulare
Premolar inferior supranumerar, cu coroană
rudimentară, la o pacientă de 16 ani
Odontom compus în maxilarul anterior
Odontom complex, o masă dezorganizată de
ţesut dentar în regiunea 37
Tulburări de migrare
 transpoziţia = inversarea locurilor pe arcadă a doi dinţi
vecini, care pot fi dezvoltaţi normal/rămaşi în diverse stadii
evolutive.
 heterotopia = dinte situat într-un alt teritoriu decât cel al
maxilarelor.
 malpoziţia = dintele erupe pe arcadă, dar suferă o deplasare
vestibulo-orală, mezio-distală sau o rotaţie în ax.
 incluzia = elementul dentar nu a parcurs evoluţia sa
normală şi rămâne, în totalitate sau parţial, în ţesutul osos,
după perioada obişnuită de erupţie.
 reincluziile = mai puţin frecvente; constau în înfundarea
progresivă, în osul maxilar, a unui dinte temporar (frecvent
m2), în urma puseelor mecanice ale M1.
Transpoziţie 23 cu 24
Incluzia lui 18 cu resorbţie substanţială a coroanei,
la o pacientă de 83 ani
Canini incluşi
Incluzia lui 43 la o pacientă de 63 ani
Incluzia lui 45 la o femeie de 74 ani.
Incluzia lui 48 şi prezenta unui chist folicular la un
pacient de 57 ani. Există riscul unei fracturi spontane a
mandibulei, dacă se aplică o tehnică chirurgicală
inadecvată.
Incluzia lui 37 produsă de malpoziţia lui 38 la un pacient
de 26 de ani.
Migrarea mezială a lui 36 a determinat reincluzia
lui 75, cu afectarea viitoarei dezvoltări a lui 35.
38 inclus orizontal
23 inclus
Tulburări de diferenţiere
 Amelogeneza imperfectă – hipomineralizare a
smalţului, uneori asociată cu o hipoplazie a
acestuia.
 Dentinogeneza imperfectă – anomalie a smalţului
şi a dentinei, care realizează un aspect opalescent
al dinţilor afectaţi. Sunt foarte fragili. La nivelul
apexurilor se pot constata imagini
radiotransparente (fals granulom), care, în
realitate, sunt zone fibroase. Afecţiunea se poate
asocia cu osteogeneză imperfectă.
Amelogeneza imperfectă la un pacient. Se remarcă
stratul foarte subţire de smalţ pe suprafeţele dentare.
Amelogeneză imperfectă la o pacientă.
Smalţul este relativ subţire
Dentinogeneză imperfectă la o femeie de 38 ani.
Rădăcinile au dimensiuni reduse. Stratul subţire de
smalţ se fracturează. Smalţul şi dentina se pierd treptat
prin atriţie.
Dentinogeneză imperfectă la o pacientă de 11 ani – se
observă disporporţia tipică între coroane şi rădăcini.
Camera pulpară şi canalele dentare sunt obliterate.
Dentinogeneză imperfectă la o pacientă de 19 ani.
Camera pulpară, care a fost iniţial largă, este deja
redusă considerabil ca şi dimensiune. Rădăcinile
sunt mai scurte decât normal şi au formă bizară.
Dintele în formă de scoică – este o formă de dentinogeneză
imperfectă în care rădăcinile nu se formează de loc şi camera
pulpară apare lărgită
Hipoplazie de smalţ în bandă
ce marchează gradul de
dezvoltare al coroanelor
dinţilor permanenţi în
momentul traumatismului
naşterii
Tulburări de proliferare
 Macrodonţia/gigantismul dentar - frecvent
simetrică, interesează mai ales incisivii
centrali superiori care au morfologia
păstrată, dar coroana şi camera pulpară sunt
mai mari.
 Microdonţia/nanismul dentar - dinţii sunt
mici, atrofici; sunt interesaţi cu predilecţie
incisivii laterali superiori şi M3.
Macrodonţie
Macrodonţie
Microdonţie la nivel 28
Microdonţie bilaterală de M2
Tulburări de proliferare

 taurodontismul (dinte de rumegător) - interesează


molarii, a căror coroană voluminoasă se continuă,
fără demarcaţie vizibilă, cu regiunea radiculară,
care este divizată la nivelul apexului.
Taurodontism ce afectează atât dentiţia deciduală
cât şi cea definitivă
Taurodontism
Tulburări de proliferare
 Fuziunea dentară - poate fi parţială sau
totală. Când este totală, în regiunea
incisivilor se constată absenţa unui dinte şi,
în acelaşi timp, prezenţa unui dinte
voluminos (care corespunde la doi dinţi
vecini). Există o singură cameră pulpară şi
canal radicular unic. Fuziunea parţială se
face prin unirea coroanelor sau a rădăcinilor
(concrescenţă dentară) a doi dinţi vecini.
Fuziune dentară parţială
Fuziune parţială la nivel radicular între
premolarul unu inferior şi un dinte
supranumerar, nanic
Fuziune dentară totală
Tulburări de proliferare
 Invaginaţia amelo-dentinară (dens in dente)
- se întâlneşte rar şi interesează, aproape în
exclusivitate, incisivii laterali superiori, de
obicei unilateral. Este o invaginaţie „în
deget de mânuşă” a smalţului în dentină, la
nivelul unui dinte, adesea dismorfic.
Aspectul radiologic este de flacără de
lumânare ocupând partea centrală a unui
incisiv lateral superior.
Dens in dente
Tulburări de proliferare

 Perla de smalţ/Amelomul - exvaginatie


amelară, circumscrisă, dependentă de
coletul unui dinte posterior sau situată între
rădăcinile unui molar, radioopacă.
Perlă de smalţ la nivel 36
Perle de smalţ
Tulburări de proliferare

 Hipercementoză = hipertrofia cementului.


 Odontodispalzia = afecţiune rară, ce se întâlneşte
mai frecvent la dinţii maxilari. Se constată un
aspect bizar al dinţilor afectaţi, asociat cu
întârzierea sau absenţa erupţiei. In etiologie
întâlnim traumatisme timpurii care au dus la
perturbări locale în funcţionalitatea
odontoblastelor.
Hipercementoză
Odontodispalzia
Odontodisplazie localizată în partea dreaptă a
mandibulei. Se observă că toate structurile dentare
sunt malformate şi dinţii nu au erupt.
Tulburări de proliferare

 Germinaţia – doi sau mai mulţi dinţi se dezvoltă


simultan într-un singur sac folicular
 Dilacerarea – creşterea rădăcinii după o altă
direcţie decat cea normală
Germinaţia lui 48 şi 47 – cei doi molari mandibulari
s-au dezvoltat simultan într-un singur sac folicular
Germinaţie, cu fuzionarea
meziodensului de
incisivul central drept
(sus) sau de ambii
incisivi centrali (jos)
Dilacerare bilaterală a caninilor mandibulari
Dilacerare vestibulo-orală cu imagine specifică de
“ochi de taur”