Dezvoltare durabilă

Proiect realizat de Ceucă Andreea

Ce este dezvoltarea durabilă și ce prevede aceasta

Gro Harlem Brundtland

 „Noi împrumutăm de la generațiile care vor veni cu un capital ecologic,
știind precis că nu îl vom putea nicicând restitui. Ele vor avea tot dreptul
să ne reproșeze dreptul că am fost așa de rispitori, dar nu vor putea
niciodată să recupereze ceea ce la datorăm. Acționăm astfel, pentru că
noi nu avem de dat socoteală nimănui: generațiile viitoare nu votează,
nu au nicio putere politică sau financiară, nu se pot ridica împotriva
deciziilor noastre.
(Raportul Brundland, „Viitorul nostru comun” 1987)
 Constă în satisfacere cerințelor prezentului fără a compromite aceeași posibilitate generațiilor,
în contextul creșterii sau cel puțin menținerii la același nivel a bunăstării umane. Aceasta presupune
conservarea ecosistemelor natural sau valorificarea în limita capacității de a se regenera.

Constă în înlocuirea criteriului pur economic („o creștere cu orice preț”), care guvernează de
multă vreme întreaga activitate umană, cu cel al dezvoltării armonioase și de durată, care ține seama de
aspirațiile omului de a trăi și activa într-un mediu sănătos. Adică o redimensionare a creșterii economice,
bazată pe distribuția echilibrată a resurselor, ridicarea calității producției, reorientarea tehnologiilor etc.
 Asigurarea creșterii numerice a populației la un nivel tolerabil,
eliminarea sărăciei și educarea populației într-o proporție cât mai mare.
Astfel, UNESCO a lansat sub auspiciile Educaței Globale,
conceptul de „Educație pentru Dezvoltare Durabilă”, care poate contribui la
o societate durabilă prin includerea principiilor și valorilor care stau la baza
dezvoltării durabile în procesele educaționale, la toate nivelele și pentru toate
vârstele.
UNESCO a identificat 11 arii tematice pentru Educație pentru
Dezvoltare Sustenabilă, care abordează probleme-cheie ale dezvoltării
internționale precum schimbarea climatică, reducerea riscurilor la dezastre,
biodiversitate și consum sustenabil.
 Are în vedere cunoașterea și stabilirea balanței proceselor naturale — intervenție umană,
precum și a aceleia dintre capacitatea de autoreglare a sistemelor naturale și măsurile de protecție inițiate
de societatea umană.
Deși omul pentru o bună perioadă de timp omul nu a vrut decât să profite de natură, crizele de
mediu și accidentele ecologice, frecvente în mare parte în secolul XX, au făcut ca omul să reacționeze și să
înceapă să protejeze planeta. Supraviețuirea ecologică nu înseamnă abandonarea tehnologiei, ci, mai
degrabă, devine necesar faptul ca tehnologia să fie în armonie cu posibilitățile obiective ale biosferei.