Profilaxia

comportamentului deviant
a elevilor
(cauze si solutii)

Hâncești,
Februarie 2020
 Definiție
Devianța se caracterizează prin abaterea comportamentului de la
normele de viață și de la valorile sociale, morale și culturale ale
Unui grup sau ale unei societăți.

Devianţa este o conduită ce dezamăgeşte o aşteptare, ce

încalcă /neagă o normă sau o valoare socială.
 Comportamentul deviant al minorilor
reprezintă ansamblul de acţiuni materiale sau
simbolice săvârşite persistent, repetat sau
continuu de către minor, de cele mai dese ori
fiind considerate răspunsuri la frustrările pe care
trebuie să le facă faţă la interacţiunea cu mediul
şi care provoacă daune valorilor sociale
 Caracteristicile elevului
cu un comportament deviant:
• comportamentul haotic,
• formarea incompletă a sistemului propriilor păreri,
atitudini şi valori;
• dependenţă sporită a comportamentului de opiniile,
• criticile şi evaluările persoanelor din cercul apropiat,
emotivitatea,
• incapacitatea de a analiza critic acţiunile şi
comportamentul atât al său, cât şi al altora.
Comportamentul delincvent poate fi cauzat
de un şir de factori bio-psiho-sociali. Si
poate fi clasificate în:
• factori predominanţi biogeni;
• factori predominanţi psiho-sociogeni;
 Factorii biogeni

O serie de factori patologici psihici pot sta la

originea biogenă a unor devieri comporta
mentale de tip delictual (Encefalopatie sec
undară, post-infecţioasă sau post-traumati
că; oligofrenie; meningită; epilepsie; hebef
renie; psihopatie; nevroză etc.).
 Factorii psiho-sociogeni
• Disociaţia familială - Orice carenţă afectivă vor determina tulb
urări de comportament, datorită demisiei părinţilor de la sarcinil
e lor;
• Absenţa mediului familial – (copii orfani, abandonați, înfiați,
copii rezultaţi din căsătorii anterioare). Lipsa oricăror modele pa
rentale şi a identităţii copilului cu părinţii săi, pot duce la depers
onalizarea şi lipsa de realizare;
• Situaţia economico-socială a familiei;
• Carenţele de ordin educativ joacă un rol deosebit în determin
area unor forme comportamentale aberante, neadecvate;
• Influenţele nefaste ale unor grupuri de tineri.
Tendinţe comportamentale ale adolescenţilor
cu comportament deviant:
1) reacţia de opoziţie faţă de cerinţele sporite, de lipsa de atenţie din partea adulţilor
sau, invers, de interdicţiile abuzive, care poate provoca o stare de înstrăinare.
2) reacţia de imitare a unei persoane concrete sau a unui erou, chiar a unei imagini
personale, lucru care determină influenţa unor minori sau adulţi cu comportament antisocial a
supra grupurilor de minori;
3) reacţia de negare a modelului propus de adulţi;
4) reacţia de compensare a insuccesului într-un anumit domeniu;
5) reacţia de hipercompensare, de afirmare într-un domeniu extrem de dificil;
6) reacţia de emancipare, de eliberare de standardele impuse de adulţi, într-o formă
radicală, manifestându-se în negarea valorilor şi a normelor cu caracter social;
7) reacţia de aderare la grup, cu deosebire la cel al semenilor;
8) reacţia de pasiune faţă de un anumit domeniu, care duce la formarea unei subculturi
specifice a adolescenţilor.
Formele de comportament problematic
• a) comportamentul opozant: copiii au probleme în a accepta autoritatea şi
au reacţii nepotrivite de supărare sau furie când nu-şi pot impune propriile
interese
• b) comportamentul agresiv: comportament menit să producă pagube sau să
rănească pe cineva; dorinţa de a distruge este de obicei prezentă.
• c) comportamentul delincvent: comportament deviant în adolescenţă prin
care se încalcă norme, dar nu este neapărat de natură penală (de exemplu,
absenteismul de la ore, consumul de alcool şi de alte substanţe, frauda şi furtul
comise înainte de vârsta răspunderii penale);
• d) comportamentul infracţional: încălcarea unor norme legale valide (legi),
de obicei într-o manieră foarte gravă, de exemplu, furt, distrugere de bunuri,
vătămări corporale, jaf.
Prevenirea comportamentului deviant
ansamblu măsurilor psiho-sociale și eduaționale întreprinse
de instituția de învățământ și societatea civilă cu scopul de a
NB!
diminua sau înlătura factorii care contribuie la formarea
comportamentului deviant în rîndul elevilor.
PRIMARĂ SECUNDARĂ TERȚIARĂ

măsuri/activități adresate
Tuturor elevi care nu neaparat
fac parte din categorie de risc,
orientate spre sensibilizare și
învățarea unui mod sănătos de
trai, conștientizarea efectelor
negative comp. asociale prin
educație. și acces la informație.
măsuri/activități adresate gr.
de elevi vulnerabili cu grad
sporit de devianță, orientate
spre a diminua sau înlătura
factorii care pot duce la
comortament deviant
măsuri/activități adresate
exclusiv elevilor care au
conflict cu legea, orientate
spre diminuarea riscului de
recidivă prin acțiuni de
reintegrarea comunitară.
În abordarea complexă a tulburărilor de com
portament îşi au loc termeni ca: reeducare
, socializare, compensare etc., indiferent d
acă pentru aceasta concură medicul, famili
a, şcoala, psihologul, pedagogul ori sociol
ogul.
 Actorii implicați să realizeze activități
de prevenire a comportamentului deviant
Dirigintele

Maistru-instructor NB!

Părinții
Pedagogul social
Administrația
Psihologul

Poliția
 Profilaxia comportamentului
deviant a elevilor trebuie să fie
centrat pe:

Cunoașterea Stabilirea
Climat favorabil personalității relaţiilor
elevului pedagogice
optime
 Climat favorabil
– profesorul ajutat de psiholog trebuie:
• să definească aşteptările de la elevul în cauză în termeni precişi;
• să antreneze elevul în formularea, modificarea diverselor obiective cu privire la co
mportament;
• să colaboreze cu conducerea şcolii pentru instaurarea şi menţinerea unui ansambl
u de reguli aplicate în clasă;
• să remarce şi să încurajeze comportamentele pozitive ale elevului. Fiecare elev din
clasă e necesar să aibă posibilitatea în experienţa obţinerii succesului,
să-şi fortifice astfel stima de sine;
• să promoveze şi să dezvolte aptitudini sociale în cadrul şcolii;
• să se familiarizeze cu un anumit număr de strategii pentru ameliorarea comporta
mentului;
• să găsească modalităţi eficiente de comunicare cu elevul şi familia acestuia
 Cunoaşterea personalităţii elevului
- profesorul ajutat de psiholog trebuie:
• să se familiarizeze cu comportamente tipice în concordanţă cu stadiile de
dezvoltare.
• Se propune dirigintelui să studieze dosarele elevilor pentru a se informa
asupra antecedentelor;
• să cunoască atitudini şi conduita elevilor în relaţiile sale cu şcoala, cu fami
lia:
• să practice ascultarea activă pentru o mai bună percepţie a situaţilor;
• să reacţioneze diferit de la caz la caz,
• să fie deschis faţă de elevi cu scopul de a-i încuraja la o discuţie sinceră.
• Elevii trebuie să fie încurajaţi să discute cu părinţii atât despre succese, câ
t şi eşecuri.
 Stabilirea relaţiilor pedagogice optime
- profesorul efectuează următoarele acţiuni:
• să fie coerent, corect, obiectiv faţă de discipolii săi;
• să-i încurajeze să participe la stabilirea unor obiective comportamentale p
ozitive;
• să încurajeze elevii să-şi controleze propriul comportament în clasă;
• să varieze metodele de instruire pentru menţinerea motivaţiei, participării
să insufle elevilor un sentiment de securitate;
• să renunţe la luptele pentru putere dintre el şi elev;
• să – şi dirijeze emoţiile, să nu reacţioneze impulsiv în faţa unor conduite
greşite ale elevilor;
• să discute individual cu elevul revoltat;
• să selecteze soluţiile, care vor rezolva problemele;
• să noteze modul în care au fost rezolvate problemele pentru a avea un p
unct de referinţă şi pentru a întreţine relaţii pozitive cu elevul problemă.
Vă Multumesc
pentru atenție!