Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
•Istoria localitații
•Resurse naturale
•Populația
•Scurta descriere
•Imagini
Istoria localitații
Pentru prima dată satul Bușăuca este menționat într-un document din 19 august 1639 prin
care Ieremia, mare vornic, cumpără un ţigan de la jupîneasa lui Vremea din Cunicea, avînd
un martor din Buşăuca. Mai tîrziu localitatea este pomenită cu diverse ocazii în documente
di anii 1661, 1665,1668.
Recensămîntul din anul 1772 a înregistrat în satul Buşăuca 25 de gospodari, iar catagrafia
din 1774 fixează doar 17 gospodării ţărăneşti. În 1784 la Bușăuca este înălțată o biserică
din lemn.
În 1804 stăpîn al moşiei Buşăuca devine Mihai Sturza. După 1812 întreaga moşie a trecut
integral în stăpînirea lui Iancu Sturza. În 1859 la Buşăuca erau 81 de gospodării, în 1870 -
123. În 1868 în Buşăuca a fost înălţată o nouă biserică.
În 1884 la Buşăuca funcţionau 13 mori de vînt, 3 mori de cai, o moară de apă, o oloiniţă.
Către 1897 populația satului era de 816 locuitori. Cu timpul satul crește, se mărește
numărul locuitorilor, astfel încît în 1904 în satul Buşăuca erau deja 148 de case cu o
populaţie de 1 098 de oameni. În 1915 frecventau şcoala parohială bisericească de aici 70
de copii. Şcoala fiinţa din 1862.
În perioada sovietică Bușăuca este sediul gospodăriei colective „Kirov”. Ramurile principale
ale gospodăriei erau cultura plantelor, tehnice, creșterea animalelor. În localitate activa
școala de 8 ani, club cu instalație de cinematograf, bibliotecă publică, oficiu poștal, punct
medical, maternitate, creșă, atelier de deservire socială, moară, magazine.
Resurse naturale