CONSTRUCŢII

DIN LEMN

II. PROPRIETĂŢILE
MECANICE ALE LEMNULUI DE
CONSTRUCŢII
 Proprietăţile mecanice ale materialului lemnos se
determină prin încercări de laborator, pe epruvete
standardizate, realizate din lemn fără defecte

• În cazul determinărilor practice,prin încercări în laborator

a caracteristicilor mecanice şi deformaţiilor
lemnului,trebuie sa se aibă în vedere prevederile
următoarelor standarde:

• - STAS 2682-83 privind luarea probelor şi debitarea

epruvetelor ;
• - STAS 6300-81 privind atmosfera de condiţionare ;
• - STAS 83-89 privind determinarea umidităţii.

• În EUROCODE 5 sunt date caracteristicile mecanice şi de

deformare ale principalelor esenţe de lemn, pentru
umiditatea relativă de 12%. Aceste valori se corectează
în funcţie de umiditatea la care se execută încercările.
 Recalcularea caracteristicilor de la umiditatea din
momentul încercării la umiditatea de 12% se face cu relaţiile:
• σ12 = σ [1+C(u -12)]
• τ12 = τ [1+C(u -12)]
• E12 = E [1+C(u -12)]
unde:
• σ12 , τ12, E12 sunt caracteristicile mecanice şi de deformaţie
corespunzătoare umidităţii de 12% ;
• σ , τ, E sunt caracteristicile mecanice şi de deformaţie
corespunzătoare umidităţii u% din momentul încercării ;
• C este un coeficient de corecţie care depinde de felul
încercării.

Proprietăţile mecanice ale lemnului, determinate în

condiţii de laborator prin încercări pe epruvete standardizate
nu pot fi considerate ca valori reale ale aforturilor în diferitele
elmente de construcţie,deoarece acestea prezintă defecte
(noduri, crăpături, fibre răsucite, etc.) şi au dimensiuni mari în
comparaţie cu epruvetele pe care se fac determinările.

Astfel,valorile obţinute în cadrul încercărilor mecanice se

corectează cu ajutorul unor coeficienţi stabiliţi experimental.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 2

1. Comportarea lemnului la întindere (în lungul fibrelor)

SR EN 408 – 1996
pentru lemn de răşinoase:
- rezistenţa la întindere: cca. 1000 daN/cm2;
- modulul de elasticitate: E = 110.000 – 140.000 daN/cm2;
pentru existenţa nodurilor pe 1/4 din secţiune, se aplică un
coeficient de corecţie de 0,27;
ruperea se produce brusc, fără deformaţii plastice.

Fig. 1: Solicitarea de întindere: a). în lungul fibrelor; b). perpendicular pe fibre.

II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 3
2. Comportarea lemnului la compresiune (în lungul fibrelor)
SR EN 408 – 1996
pentru lemn de răşinoase:
- rezistenţa la compresiune: cca. 400 daN/cm2;
- modulul de elasticitate: E = 110.000 – 130.000 daN/cm2;
pentru existenţa nodurilor pe 1/3 din secţiune, se aplică un
coeficient de corecţie de 0,6 – 0,7.

Fig. 2: Solicitarea de compresiune în lungul fibrelor.

II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 4

Fig. 3: Diagrama / pentru lemn de răşinoase supus la:

a). întindere în lungul fibrelor (Z);
b). compresiune în lungul fibrelor (D);
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 5
3. Comportarea lemnului la incovoiere (perpendicular pe fibre)
SR EN 408 – 1996
pentru lemn de răşinoase:
- rezistenţa la încovoiere: cca. 750 daN/cm2;
pentru existenţa nodurilor pe 1/3 din secţiune, se aplică un
coeficient de corecţie de 0,45 pentru lemnul ecarisat şi 0,70
pentru lemnul rotund;
ruperea se produce prin cedarea zonei comprimate.

Fig. 4: Comportarea lemnului la încovoiere în diferite stadii de lucru:

a). – elastic; b). – elasto-plastic; c). – plastic.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 6
4. Comportarea lemnului la strivire (perpendicular pe fibre)
STAS 1348 – 1987
se disting 3 cazuri de solicitare la compresiune şi strivire
perpendicular pe fibre:

Fig. 5: Compresiune şi strivire a lemnului normal pe fibre:

a). – pe întreaga suprafaţă;
b). – pe o parte din lungime;
c). – pe o parte din lungime şi pe o parte din lăţime.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 7
modulul de elasticitate:
- E = 6.000 – 9.000 daN/cm2 (în funcţie de umiditate, specificul
inelelor anuale etc.).
rezistenţa:
- depinde de unghiul pe care îl face direcţia forţei cu direcţia fibrelor;

Fig. 6: Variaţia rezistenţei la strivire, în

funcţie de unghiul .
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 8
5. Comportarea lemnului la forfecare
STAS 1651 – 1983
se disting 3 cazuri de comportare a lemnului la forfecare, în
funcţie de poziţia planului de forfecare şi direcţia de
exercitare a forţei de forfecare:

Fig. 7: Curbele caracteristice de comportare a lemnului la forfecare:

1 – transversală (t = 350 daN/cm2);
2 – longitudinală paralelă (p = 80 – 90 daN/cm2);
3 – longitudinală perpendiculară (pp = 40 – 50 daN/cm2).
Rezistenţa lemnului la torsiune
Rezistenţa unui element din lemn solicitat la torsiune se determină
aproximativ, printr-o relaţie de calcul valabilă în cazul materialelor
izotrope:
MT
T 
WT
unde: τt - efortul de torsiune;
• Mt - momentul de torsiune;
• Wt - modul de rigiditate la torsiune.

  r3
WT 
în cazul elementelor cu secţiune
2 circulară;

WT    h  b 2
în cazul elementelor cu secţiune rectangulară.
Rezistenţa la torsiune are valori cuprinse între 3,0...5,0 N/mm2
pentru răşinoase şi 4,0...7,0 N/mm2 pentru elemente din lemn
încleiat.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 9
6. Factorii care influenţează comportarea lemnului la diferite
solicitări
anizotropia
- proprietăţile mecanice depind de unghiul pe care îl face direcţia forţei cu direcţia fibrelor – valorile maxime sunt
atunci când direcţia forţei coincide cu direcţia fibrelor;

Fig. 8: Variaţia rezistenţelor lemnului în funcţie de unghiul  la:

1 – încovoiere; 2 – întindere şi 3 – compresiune.
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 10
umiditatea
- rezistenţa scade odată cu creşterea umidităţii, dar numai până la
atingerea punctului de saturaţie a fibrei (25-30%)
- umiditatea influenţează foarte mult încovoierea şi compresiunea
statică şi neînsemnat întinderea şi încovoierea dinamică;

Fig. 9: Variaţia modulului de elasticitate cu umiditatea.

II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 11
temperatura:
- creşterea temperaturii conduce la scăderea rezistenţelor mecanice;
- creşterea temperaturii de la 25oC la 50oC scade rezistenţa la
forfecare cu 15-20% şi la compresiune cu 20-40%;
- nu se admit construcţii din lemn la o temperatură constant peste
50oC;

densitatea:
- rezistenţele mecanice cresc odată cu creşterea densităţii;
- dacă densitatea (la răşinoase) scade de la 600 la 400 kg/m3,
rezistenţa la compresiune se reduce de 1,5 ori;
- nu se admite folosirea ca elemente de rezistenţă în construcţii a
lemnului cu densitatea mai mică de 400 kg/m3;
durata de acţiune a încărcării:
- mărimea rezistenţei de rupere depinde de viteza de încărcare,
indiferent de natura solicitării;
- cu cât viteza de încărcare creşte, rezistenţele cresc;
- dacă nu se depăşeşte un anumit nivel al încărcării, rezistenţa de
rupere a lemnului tinde spre o anumită limită, care se numeşte
rezistenţa de rupere la sarcini statice de lungă durată sau, pe scurt,
rezistenţa de durată a lemnului d;
- aceasta reprezintă valoarea maximă a efortului unitar sub acţiunea
căruia elementul de construcţie nu se va rupe, oricât de mare ar fi
durata de solicitare;
II. PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE LEMNULUI DE CONSTRUCŢII 12

- coeficientul de durată kd = d / r este:

- 0,5 la întindere;
- 0,6 la încovoiere;
- 0,7 la compresiune.
- aceşti coeficienţi corectează rezistenţele obţinute în laborator, pe
epruvete standard;
- şi deformaţiile lemnului depind de durata solicitării;

Fig. 10: Curba deformaţiilor în timp la Fig. 11: Curba deformaţiilor în timp la
încercări de durată pentru  ≤ d. încercari de durată pentru  > d.