Curs 2 L-HT

Leucocitele: aspecte normale

şi anomalii morfologice
Elemente ale seriei granulocitare cu
granulații neutrofile care se descriu în
frotiul sanguin normal sunt:
 segmentatul neutrofil și

nesegmentatul neutrofil
 este elementul matur al seriei
granulocitare
 celulă rotundă de 10-15 microni
 citoplasma segmentatului neutrofil este
acidofilă, cu granulații specifice, fine,
răspândite uniform în toată citoplasma
 cromatina este bine condensată
 nucleul este segmentat în 2-5 lobi legați
între ei prin filamente fine
 celulă rotundă cu dimensiuni discret
mai mari decât segmentatul neutrofil;
 cromatina este condensată;

 nucleul este nelobat.

Un număr mic de nesegmentate (5-10%)

poate sa apară în sângele subiecților
sănătoși
= prezenţa în frotiul sanguin a
elementelor granulocitare mai tinere
decât granulocitele nesegmentate
(metamielocite, mielocite, promielocite
sau blaşti) sau prezenţa unui număr
crescut de nesegmentate neutrofile.
Creșterea numărului de nesegmentate se
consideră deviere la stânga a formulei
leucocitare
Devierea la stânga a formulei leucocitare
apare ca
situație fiziologică (în sarcină);
răspuns la infecții, inflamații sau alt
stimul asupra măduvei hematogene;
în cazul administrării de G-CSF, GM-CSF.
au fost arbitrar alese să desemneze anumite stadii
de diferenţiere.
 în condiţii normale, procesul de maturaţie şi
diferenţiere este continuu şi foarte complex astfel
ca maturaţia diverselor componente celulare este
sincronă şi simultană
în condiţii patologice, în special maligne, maturaţia
şi diferenţierea nu respectă nici o regulă; adeseori
apare asincronismul de maturaţie şi aberaţii
morfologice care fac dificilă stabilirea apartenenţei
la linie.
 
Mieloblastul este primul element identificabil
morfologic din seria granulocitară.
•celula rotunda cu diametrul variabil, de
aproximativ 15-20 µm
•nucleul de obicei rotund, dar poate avea contur
uşor neregulat.
•cromatina nucleară este cu structură fină,
reticulară, fără condensare, cu nucleoli vizibili.
•citoplasma este bazofilă.
Mieloblaştii foarte tineri nu au granulaţii dar cei
mai maturi, aproape de stadiul de promielocit,
pot prezenta câteva granulaţii nespecifice.
Mieloblaştii pot fi prezenţi în tabloul periferic
în reacţii leucemoide.
Mieloblaştii patologici „leucemici” sunt
prezenţi în tabloul sanguin în:
 leucemii acute (LAM , LAM , LAM , LAM ,
0 1 2 4
LAM6 din clasificarea FAB),
sindromul mielodisplazic, boli
mieloproliferative cronice.
Mieloblaştii leucemici pot prezenta granulaţii
fine şi/sau corpi Auer unici sau multiplii.
 celula din seria granulocitară mai mare decât
mieloblastul, cu un diametru de 12-24 µm.
 nucleul rotund sau oval are cromatină fină şi
nucleoli vizibili.
 citoplasma este bazofilă, mai abundentă decât
la mieloblast şi conţine granulaţii azurofile
primare. Pe măsură ce se maturează spre stadiul
de mielocit, citoplasma pierde din bazofilie.
 promielocitul nemalign are o zonă clara
paranucleară numită zona Golgi,
Promielocitul apare în sângele periferic în condiţii
patologice
 este celula proliferantă în leucemiile
acute promielocitare – LAM3 în
clasificarea FAB – şi care diferă
morfologic de promielocitul normal.
Identificarea lui este esenţială pentru
diagnosticul LAM3 care este o urgenţă.
 au dimensiuni variabile;
 nucleul poate fi cudat, bilobat sau reniform,
plicaturat, deseori cu lobi nucleari suprapuşi;
 zona Golgi nu este de obicei distinctă;
 granulaţiile citoplasmatice pot fi abundente
(în forma clasică hipergranulară a LAM3), sau
pot să fie fine, pulverulente, slab vizibile (în
LAM3 variantă).
Promielocitul leucemic poate avea corpi Auer
unici sau multiplii (uneori dispuşi în
„grămadă de surcele”).
 are diametrul de 10-18 µm (mai mic decât
promielocitul);
 nucleul este rotund-oval, uşor excentric, fără
nucleoli, cu început de condensare cromatiniană,
frecvent cu o parte mai turtită.
 Uneori mai este vizibilă zona clară perinucleară –
aparatul Golgi (în acest caz mielocitul se deosebeşte
de promielocit prin lipsa nuceolilor
 citoplasmă nu mai este bazofilă şi este mai
abundentă decât în stadiile de promielocit.
 are granulaţii azurofile în raport deteminat de vârsta
mielocitului (mielocitul cel mai aproape de stadiul
de metamielocit are foarte puţine granulaţii
azurofile).
 are diametrul de 10-18 µm fiind mai mic
decât mielocitul.
 celula Rotunda sau ovala.
 cromatina nucleară este condensată,
 nucleul este identat.
 citoplasma este amfofilă (se coloreaza atat
cu coloranti bazici si acizi in acelasi timp)
şi conţine rare granulaţii azurofile
(primare) şi multe granulaţii fine, specifice.
 Este primul precursor mieloid post-mitotic
se defineşte prin prezenţa în frotiul sanguin a:
 elementelor tinere din seria granulocitară
(deviere la stânga a formulei leucocitare) alături
de
eritroblaşti circulanţi.

Tabloul leucoeritroblastic caracterizează

hematopoieza extramedulară care apare în:
•mielofibroza primară sau secundară,
•cancere metastazate medular,
•anemie hemolotică severă
•în osteopetroză (boală genetică rară în care
ţesutul osos înlocuieşte spaţiile medulare).
Neutrofilia este creșterea numărului de
neutrofile peste limita superioară a
normalului pentru un subiect sănătos de
aceeași vârstă, sex, origine etnică, sau
condiție fiziologică.
Neutrofilia fiziologică se întâlnește la
nou-născutul sănătos, femei la vârsta
fertilă, gravide, în travaliu și post-partum,
după efort fizic.
 Neutrofilia reactivă este rezultatul
creșterii eliberării neutrofilelor din
măduvă pentru a compensa afinitatea
crescută a acestora pentru țesuturi.
 Neutrofilia este însoțită frecvent de
devierea la stânga a formulei leucocitare
cu prezența de promielocite, mielocite,
metamielocite, în tabloul sanguin
Neutrofilia se întâlnește și în boli
hematologice maligne ca:
leucemie granulocitară cronică,

policitemia vera,

trombocitemia esențială, l

eucemia cronică cu neutrofile,

leucemia mielomonocitară cronică, etc.

Este reducerea numărului de neutrofile sub
valoarea de referință pentru vârsta, sexul,
originea etnică și statusul fiziologic al
subiectului.
neutropenia relativă=reducerea procentului
de neutrofile;
neutropenia absolută = reducerea
numărului de neutrofile pe microlitru.
Neutropenia poate fi un fenomen izolat sau
în cadrul unei pancitopenii.
 Neutropenia se definește ca reducerea
numărului de neutrofile sub valoarea de
referință pentru vârsta, sexul, originea
etnică și statusul fiziologic al subiectului.
 Neutropenia relativă este reducerea
procentului de neutrofile iar neutropenia
absolută reprezintă reducerea numărului
de neutrofile pe microlitru. Neutropenia
poate fi un fenomen izolat sau în cadrul
unei pancitopenii.
Segmentatele neutrofile au nucleul cu 2-
5 lobi. Numărul mediu de lobi ai
neutrofilelor în sângele normal este de
2,5-3,3.
Neutrofile cu 5 sau mai mulți lobi sunt
rare la adultul sănătos (de obicei sub
3%).
 Hipersegmentarea nucleului
neutrofilului sau devierea la dreapta se
definește ca și creșterea numărului mediu
de lobi ai neutrofilului sau prezența unui
procent crescut de neutrofile cu 5 sau 6 lobi.
Hipersegmentarea nucleului neutrofilelor se
întâlnește la pacienți cu anemie
megaloblastică, ocazional în infecții, uremie,
SMD, în deficitul de fier, după administrarea
de G-CSF.
sunt segmentate neutrofile cu diametrul
de aproximativ 2 ori mai mare decât
segmentatul neutrofil normal (aprox. 12-
25 microni) și cu un conținut de ADN
tetraploid.
Numărul de lobi este crescut
proporțional. Ocazional, macropolicitul se
întâlnește la subiecți sănătoși.
 Nucleele neutrofilelor segmentate la
femei sănătoase pot prezenta un
apendice nuclear în formă de ”băț de
toboșar”, cu dimensiuni de aproximativ
1,5 μm diametru, legat de restul
nucleului printr-un filament.
 Acest apendice se numește cromatină
sexuală sau corpuscul Barr.
 este o anomalie moștenită (autosomal dominant)
caracterizată prin nesegmentarea nucleului
elementelor adulte din seria granulocitară.
 În anomalia Pelger Huet majoritatea neutrofilelor au
nuclei bilobați, cu lobi rotunzi și cromatina mai
condensată.
 Alteori nucleul are formă de limbă de clopot sau alună.
 O proporție mică de neutrofile, de obicei nu mai mult
de 4%, are nucleu nelobat, rotund (pseudo-mielocitar);
 se deosebesc de mielocite prin raport nucleo-
citoplasmatic mai redus, condensarea
cromatiniană și gradul de maturare a citoplasmei
 Anomalia pseudo-Pelger Huet este o
anomalie dobândită.
 este descrisă în

 SMD și leucemii acute mieloide (LAM).

 ocazional și în alte neoplazii

hematologice, mai ales în mielofibroza
idiopatică și în evoluția LGC.
Granulații toxice
Granulații mai mari și mai bazofile decât
normal se numesc granulații toxice.
Se pot întâlni în infecții severe, intoxicații,
alte stări toxice, dar sunt nespecifice,
putând fi întâlnite și în afectări tisulare de
cauze variate. Sunt de asemenea un
caracter al sarcinii normale și apar în
terapia cu citokine (G-CSF, GM-CSF) chiar
în absența infecției.
Degranularea parțială sau totală este de
obicei o anomalie dobândită, de cele mai
multe ori în cadrul
SMD
infecții HIV
infecții severe (degranulare parțială).
răspuns la administrarea de G-CSF
Degranularea totală poate fi artefact de
colorare (în special la colorația MGG rapidă).
Foarte rar degranularea este o anomalie
congenitală – deficitul specific de lactoferină
 Eozinofilele mature sunt granulocite
segmenatate cu granulaţii eozinofile
(sferice, roşii-portocalii, egale); au nucleu
segmentat în doi lobi (80% din elemente)
sau mai mulţi lobi (3-4-5) conectaţi printr-un
filament. Granulaţiile eozinofilelor sunt
distribuite uniform în toată citoplasma.
Eozinofilele au aceleaşi caractere nucleare
şi aceleaşi stadii de dezvoltare ca şi
neutrofilele.
Modificări morfologice care se pot întâlni la
eozinofile sunt:
hipersegmentarea nucleară,
lipsa semnetării nucleare,
rareori nucleu inelar,
citoplasmă complet sau parţial degranulată sau
vacuolată.
Toate aceste modificări sunt caracteristice
pentru sindromul hipereozinofilic idiopatic şi
leucemia cronică cu eozinofile, dar apare cu
amploare mai redusă şi în eozinofiliile reactive.
Eozinofilia reprezintă creşterea numărului
absolut de eozinofile peste 0,67x109/L.
Există multiple cauze de eozinofilie. Cel mai
frecvent eozinofilia se descrie în afecţiuni:
alergice,

infecţioase (parazitare, micotice, alte infecţii),

neoplazice (hematologice şi nehematologice)

 idiopatice
Afecţiunile alergice care evoluează cel mai frecvent
cu eozinofilie sunt:
astm,
rinită alergică,
eczemă,
dermatită atopică,
pemfigus,
dermatită herpetiformă şi
eozinofiliile medicamentoase (aspirină, β-blocante,
peniciline, tetracicline, cefalosporine, nitrofurantoin,
alopurinol, ranitidina, anti-inflamatoare nesteroidiene
etc).
 Eozinofiliile infecţioase se descriu în boli
parazitare, bacteriene, fungice şi virale.
 Parazitozele care se însoţesc de eozinofilie sunt
în special cele determinate de helminţi şi care
prezintă invazie tisulară.
 Cele mai frecvente infecţii parazitare (care
evoluează cu eozinofilii importante) sunt:
schistosomiaza, strongiloidoza, ascaridiaza,
cisticercoza, trichineloza, echinococoza, larva
migrans visceralis, toxocariaza etc. În infecţiile
parazitare descoperirea eozinofiliei conduce
frecvent la diagnostic
 Infecţiile bacteriene de obicei nu determină
eozinofilii ci eozinopenii. Eozinofile se
descrie în tuberculoză (TBC) şi scarlatină.
Aspergiloza şi coccidiomicoza sunt infecţii
fungice care evoluează cu eozinofile. În
infecţiile HIV se observă ocazional eozinofile.
 Numeroase afecţiuni maligne
nehematologice se însoţesc de eozinofilie:
carcinoame (pulmonare, vaginale, cutanate,
nazo-faringiene, gastrice, intestinale,
uterine), sarcoame, melanom malign,
hepatoame.
 Hemopatiile maligne caracterizate prin eozinofilii
semnificative sunt: boli mieloproliferative cronice în
special LGC, leucemia cronică cu eozinofile (afecţiune
foarte rară), leucemiile acute mieloide (LAM2 cu eozinofile
şi LAM4 cu eozinofile), leucemii acute limfoide, limfom
Hodgkin, rar în SMD.
 Leucemia cronică cu eozinofile se suspectează atunci
când eozinofilia este constant peste 1,5x109/L şi
determinările sistematice şi repetate nu decelează cauze
reactive sau paraneoplazice. Diagnosticul de leucemie
cronică cu eozinofile impune demonstrarea clonalităţii şi
prezenţa de blaşti ˃2% în periferie şi 5-10% în măduvă.
 Sindromul hipereozinofilic idiopatic este un diagnostic de
excludere rezervat situaţiilor în care nu se demonstrează
existenţa unei cauze de eozinofilie
 Granulocitele bazofile numite şi bazofile sunt
elemente mature sau imature din seria
granulocitară cu granulaţii bazofile;
 sunt caracterizate de prezenţa unui număr mic
până la moderat de granulaţii purpuriu închis,
grosiere, dense, de diferite forme şi mărimi.
 Granulaţiile bazofile sunt în general mai mari
decât granulaţiile neutrofile.
 Reducerea numărului de granulaţii bazofile
poate fi artefact de colorare, deoarece
granulaţiile bazofile sunt hidrosolubile.
 Granulaţiile pot acoperi nucleul
 Degranularea bazofilelor se întâlneşte
mai frecvent în bolile mieloproliferative
cronice şi în sindromul mielodisplazic;
se întâlneşte mai rar în boli alergice
acute (urticarie, şoc anafilactic) şi în
hiperlipemia post prandială
 Bazofilia este creşterea numărului
absolut de bazofile peste 0,13x109/L.
 Creşterea numărului de bazofile apare în
reacţii alergice, unele infecţii virale
(varicelă), boli inflamatorii cronice,
hipotiroidism, în ovulaţie, administrare
de estrogeni, anemie hemolitică cronică,
boala Hodgkin, postsplenectomie.
 Bazofilia caracterizează tabloul sanguin al bolilor
mieloproliferative cronice: PV, TE, MMM.
Bazofilia asociată leucemiei acute limfoblastice
(LAL) poate indica prezenţa cromozomului
Philadelphia (Ph). Bazofilia din LAM poate indica
fie prezenţa cromozomului Ph, fie se poate
asocia cu existenţa t(6;9)(p23;q34.3), cu
semnificaţie prognostică negativă.
 Număr crescut de bazofile mature şi imature se
întâlneşte în leucemia cronică cu bazofile, o
variantă a LGC. LAM2 cu bazofile are în tabloul
sanguin precursori imaturi din linia bazofilă.