Respectul fata de lumea

creata
Niculae Carla-Georgiana
Tudor Maria-Adelina
Clasa 11 H
După învățătura
creștină, întreaga
creație este un
dar al lui Dumnezeu
pentru noi, oamenii.
De aceea, omul a fost creat în ziua
a şasea, când toate celelalte erau
deja create pentru a-l primi pe cel
ce era „coroana creaţiei”, pe om.
Plămădit din aceeaşi ţărână din
care e făcut întreg universul,
omul se înrudeşte astfel cu toată
natura, prin trupul său, fiind
fiinţial legat de restul creaţiei
• Citim în Sfânta Scriptură că
Dumnezeu le-a făcut pe toate „bune
foarte” (Fac. 1, 31). Din păcate,
odată cu căderea omului în păcat, a
căzut şi s-a pervertit şi natura.
Aceasta nu l-a mai recunoscut pe om
ca stăpân, revoltându-se încontinuu
contra lui, pedepsindu-l pentru
păcatul comis: „Pentru că făptura,
slujindu-ți Ție, Celui care ai făcut-o,
se încordează pentru pedepsirea
celor nedrepți și se domolește spre
facerea de bine a celor care se
încred în Tine.” (Înț. Sol. 16, 4)
• Omul a înţeles greşit stăpânirea
sa supra naturii, exploatând mediul
natural în folosul său. Pe de o parte,
civilizaţia modernă smulge cu o
mare viteză şi amploare resursele
Pământului pentru a-şi asigura
bunăstarea, iar pe de altă parte,
otrăveşte natura prin deşeuri,
favorizând astfel distrugerea
sistemelor naturale de regenerare
• Ecologiştii au tras de mult
semnalul de alarmă, arătând că
natura este din ce în ce mai
distrusă. Cataclismele naturale,
seceta, încălzirea globală,
inundaţiile, dispariţia unor specii de
animale sau plante, toate sunt
efecte ale comportamentului nostru
faţă de natură. Victima acestor
abuzuri este în primul rând omul,
pentru că el are nevoie pentru a
supravieţui de un mediu
înconjurător sănătos.
• Omul ar trebui să ştie că nu
este stăpânul absolut al naturii,
pentru că nu el este creatorul ei.
El nu este decât administrator şi
de aceea stăpânirea sa trebuie
înţeleasă ca fiind una de
protejare şi nu de distrugere a ei.
• Datoria Bisericii este aceea de
a-l sensibiliza pe omul modern şi
de a-l face să înţeleagă faptul că
natura nu este ceva în exteriorul
lui, ci parte din el, având datoria
de a o proteja, de a o îngriji, atât
pentru binele său trupesc, dar şi
sufletesc, căci va fi judecat după
felul cum a respectat porunca
divină de a stăpâni pământul.
Sfarsit!