a    p ă s ă ri

Guta    l
 Ce este guta?
Guta e o disproteinemie caracterizată prin dispunerea
acidului uric sau a sărurilor de sodiu , potasiu sau amoniu
în organe( guta viscerală) sau în articulații ( guta
articuară).  
Guta este o boală relativ comună a păsărilor de
companie, întâlnită cu precădere la diverse rase de
galinacee , peruși etc.
   
Guta
GUTA 
Guta
viscerală (depuneri de acid articulară
uric)

incapacitatea
sintetizarea cauze rinichilor de a
anormală a excreta acidul
proteinelor uric

-adm.de antibiotice;
- afecţiuni cronice;
- boli renale;
- supralimentare;
- deshidratare;
-aport ridicat de Ca, Na,vit
D3
 La păsări acidul uric reprezintă 90% din azotul urinar.Sediul producerii de acid
uric la această specie este in principal rinichiul, la nivelul căruia există
cencentrații de 2- 3 ori mai mari decât în ficat.

Fig.1. În această tulburare, organismul

înmagazinează cantități excesive
de acid uric, deoarece rinichii nu
reușesc să o proceseze corect.

Lipsa uricazei hepatice face ca,

hiper uricemia și guta să se întâlnească în
special la păsări și dintre acestea în primul rând la galinacee.
Care sunt factorii ce stau la baza apariției gutei ?

• hipernutriția proteică Factori

• excesul de carbonați de calciu
din rație exogeni
• subnutriția sau însetarea
• stările de solicitare asociate cu
catabolismul proteic, carența
sau excesul în NaC

• hipo și hipervitaminoza A
(prin alterarea epiteliului
renal) sau hipervitaminoza
D(nefrocalcinoza determină
reducera epurării renale a
acidului uric).
• microclimatul necorespunzator
( frigul , schimburile bruște de
temperatură )
• toxinele alimentare, micotice sau
medicamentoase
• diferite viroze
 Anumite
• incidența crescuta a gutei deficiențe
poate fi un semnal de
alarmă pentru evoluția în
efectiv a bronsitei • disfuncțiile renale,
infecțioase aviare hepatice
• enteritele

• stările de anorexie
• procesele patologice care produc histoliza
rezultatul fiind formarea unor cantități
crescute de acid uric endogen
 Guta articulară se manifestă prin îngroșări la nivelul articulațiilor
interdigitale și apariția unor tumefacții dure, nodulare, localiate la nivelul
articulațiilor interdigitale și apariția unor tumefacții dure , nodulare , localizate
cu precădere dureros, anchiloze iar ca urmare a deschiderii tofilor gutoși apar
fistule articulare, cu un conținut alb cretos caracteristic.

Fig.2 . Guta articulară Fig.3. Guta articulară

Fig.4. Guta articulara găină

Fig.5. Guta articulara găină

Fig.6. Guta articulară găină
Fig.7. Guta articulara peruș

Fig.8. Guta articulara peruș

 La examinarea la microscop a lichidului din fistule se remarcă prezența cristalelor
aciculare de urați !!!

Fig.9.Cristale aciculare de urați .

Fig.10.Cristale din urați de sodiu din urină .
 Guta viscerală se întânlește mai frecvent decât guta articulară și se exprimă
prin simptome clinice necaracteristice pentru diagnostic respectiv tulburati dingestive
reprezentate de inapetență, anorexie , indigestie ingluvită, enterită , diaree cu fecale urât
mirositoare, cretoase care murdaresc penajul pericloacal și a bărbițelor, iar ouăle au coaja
moale cu aspect văros, aspect frecvent întânlit în guta secundară bronșitei infecțioase .

Fig.11.Guta
viscerală faza
incipientă.
Fig.12.Guta viscerală inapetență Fig.13.Guta viscerală diaree cu fecale urât mirositoare/
murdărire penaj.
 HRĂNIREA PĂSĂRILOR

  Nutriţia echilibrată a păsărilor este

secretul creşterii lor cu rezultate foarte
bune. Majoritatea problemelor (de
sănătate şi comportamentale) pe care
le pot dezvolta se datorează unei
alimentaţii defectuoase. 
 Astfel, dieta pasarilor trebuie
să conţină: carbohidraţi, proteine, lipide,
vitamine şi minerale.  
 
 În principal, alimentaţia păsărilor din captivitate este alcătuită din seminţe, boabe
însă, în mediul lor natural ei mai consumă şi verdeaţă, fructe şi mici nevertebrate. 
     În afară de mixurile speciale
de seminţe sau batoanele specifice disponibile
în magazinele de specialitate, în cazul
perușilor aceștia mai poat fi hrăniți cu o
varietate de vegetale: morcov, broccoli,
spanac, porumb, ardei,
fasole, laptucă, seminţe încolţite de
iarbă, pătrunjel, măr, pară, pepene galben,
caisă, piersică. ​

  
 Cele mai întalnite tipuri de seminţe din care este alcatuită dieta unui peruş sunt:
meiul, cânepa, ovăzul, floarea soarelui, falarisul, năutul. ​
Năutul trebuie folosit cu precauţie întrucat este foarte bogat în grăsimi. 
Seminţele şi peletele trebuie să constituie aprox. 60% din dieta unui peruş, iar
40% vegetale.​
              Un peruş adult consumă aproximativ 2 linguriţe (15g) de seminţe / zi.​
 Complexele polivitaminice trebuie să completeze necesarul de elemente
nutritive, având un rol important în menţinerea stării de sănătate a pasarilor.   Pietricelele să
fie permanent prezente deoarece acestea favorizează digerarea hranei.
Se vor evita : - alimentele : ciocolata, cacaua, varza, mazărea şi fasolea, laptele şi
lactatele, carnea crudă, cartoful crud, fructele de avocado, mâncarea alterată.
- Agenți stresori (pisicile în cazul perușilor peruşilor, vulpile ,dihorii în cazul găinilor ) !
- Spatiile mici aglomerate şi neaerisite
     Bolile nu constituie însă o problemă pentru păsări atâta timp
cât alimentaţia este corespunzătoare, sunt deparazitate, primesc din plin aer curat,
lumină şi un loc spaţios. În caz contrar, vor suferi diverse afecţiuni ​precum: guta,
bolile penelor, hiperkeratoza, hipovitaminoze  (A, B, D, E),etc.

Fig.15.Alimentație corespunzatoare.
 Morfopatologie !
!! Guta viscerală

Fig.16. Fig.17. Fig.18.

Fig.16.17.18
Guta viscerală se manifestă prin depunerea de uree în tubulii renali și în straturile seroase ale inimii, ficatului,
sacilor de aer sau peritoneului. Depunerile de uree pe straturile seroase seamănă cu un praf alb. Depunerile urate
uterine sunt, în general, datorate insuficienței renale. Cauze posibile pentru aceasta ar putea fi obstrucția ureterelor,
a leziunilor renale sau a deshidratării.
 Fig.19. Fig.20

Fig.19.20. Cel mai frecvent, gută viscerală după deshidratare se observă la puii nou-născuți după supraîncălzire
sau o ședere mai prelungită în incubator. Afecțiunile viscerale ale gutei sunt legate de deficiența de vitamina A,
tratamentul cu bicarbonat de sodiu, micotoxicoză etc.
 Guta articulară !!!

Fig.21.Guta articulară este caracterizată de depuneri urate Fig.22. După deschiderea articulațiilor afectate, țesutul
periarticulare (tofi), în special în jurul articulațiilor picioarelor și periarticular este alb. O materie semi-lichidă albă, datorată
picioarelor. Articulațiile sunt lărgite și degetele de la picioare - depozitelor urate, ar putea fi de asemenea văzută.
sunt malformate.
 Fig.23. Urolitiaza este o stare necunoscută din punct de vedere etiologic, care apare în special la găinile ce
au stat in colivie, caracterizată prin obstrucția unuia sau a ambelor uretere cu urate, atrofia unuia sau mai multor
lobi renali și un grad diferit de guta renală și viscerală. Un număr de factori etiologici sunt legați de această stare:
excesul de proteine, excesul de calciu (3% sau mai mult), toxicitatea bicarbonatului de sodiu, mycoxoxinele
(ochratoxina etc.), deficiența de vitamina A și tulpinile nefrotrofice ale virusului bronșitei infecțioase. Nivelul
scăzute de fosfor (sub 0,6%) ajută probabil la manifestarea bolii. Nu există semne clinice specifice, cu excepția
depresiei și a pierderii în greutate. Rata mortalității ar putea crește și persista în jur de 2-4% lunar pe parcursul
perioadei productive
  Tratamentul gutei la păsările de
companie variază în funcţie de cauzele
declanşatoare ale bolii, în cele mai multe
cazuri, vinovată fiind alimentaţia
deficitară. Dacă există dezechilibre
alimentare, acestea trebuie remediate.
Totodată, păsărilor li se va prescrie un
tratament medicamentos şi eventuale
suplimente de multivitamine care să
favorizeze buna funcţionare a rinichilor.

   Odată instalată guta, tratamentul va

trebui continuat întreaga viaţă, întrucât
stoparea acestuia poate determina
reapariţia bolii.
EXISTA O ȘANSĂ !!!!
În cazul localizărilor viscerale se încearcă administrarea soluțiilor de:

•sulfa de cupru 0,5% 0 în apa de băut,

•bicarbonat de potasiu 0,25 %,
•iodură de potasiu 4%,
•bicarbonat de sodiu 5%0
•uricolitice (săruri de litiu, colchicină,piperazină)

Se mai pot utiliza ca uroeliminator: salicilatul de sodiu,

glucocorticoizii,ACTH,vitamina C ,parenteral.
Oral: în alimentație se pot administra drojdia de bere, masă verde,
morcovi etc.
                       VĂ     MULŢUMESC      PENTRU     ATENŢIE !