CONFLICTUL INTRAPERSONAL

DEFINIȚIE: Contradicția, ciocnire diferitelor formațiuni/ structuri ale personalității (tendințe,

roluri, motive, scopuri, interese etc.), percepută și trăită emoțional ca fiind o problemă psihologică
importantă care necesită rezolvare, ca un impas care trebuie depășit.

TRĂSĂTURI:
-Conflictul intrapersonal reflectă legătura contradictorie cu mediul social;
-Se manifestă prin emoții negative (frică, depresie, stres, care deseori se transformă în nevroză sau
chiar psihoză;
-Este uneori greu de depistat-forma latentă sau compensatorie: fie că persoana însăși nu
conștientizează starea de conflict, fie că o exteriorizează în mod involuntar printr-un comportament
derutant (euforie sau hiperactivitate).
RELAȚIA CU PROPRIA PERSOANĂ

RELAȚIA ,,CELĂLALT
EU
PARTENER,,
 Primul element pe care trebuie să-l
cunoaștem cât mai bine este propria
noastră persoană “EU” adică trebuie
să ne autocunoaștem, să ne
identificăm propria stare interioară.
Noi ne putem afla într-o stare de
echilibru/dezechilibru interior. Această
stare este dată de modul în care
elementele personalității noastre
(valori, convingeri, temperament, nivel
de inteligență, mod de gândire, nivel
de educație, caracter) interacționează
cu elementele mediului/contextului în
care ne aflăm la un moment dat.
 De ce este importantă autocunoașterea?

-autocunoaşterea contribuie la evitarea declanşării

automate a unor răspunsuri/reacţii prestabilite de care
suntem sau nu conştienţi;
- autocunoaşterea contribuie la înţelegerea faptului că avem
la dispoziţie mai multe opţiuni şi că ne putem modifica
comportamentul care produce efecte negative asupra altora
dar, în mod surprinzător uneori, şi asupra noastră înşine;
- autocunoaşterea contribuie la preluarea controlului
(asupra propriilor resurse şi asupra propriului potenţial) în
cazul existenţei unei probleme.
 Indicatorii
conflictului intrapersonal:

Cognitivi: imaginea Eu-lui este contradictorie, scade stima de

sine, sentimentul de impas pshihologic, ezitarea în luarea
unei decizii, persoana pune la îndoială veridicitatea
motivelor, valorilor și principiilor după care se ghida anterior;
Afectivi: tensiune emoțională, emoții negative acute;
Comportamentali: scade calitatea și intensitatea activității,
scade satisfacția în muncă, comunicarea este afectată de
emoții negative;
Indicatori integrali: tulburarea mecanismului de adaptare și
intensificarea stresului.
 Tipuri de conflicte intrapersonale
 Conflictul motivațional este între vreau și vreau
 Conflictul moral-între vreau și trebuie
 Conflictul neîndeplinirii dorinței sau complexul de inferioritate-între
vreau și pot (între dorință și realitatea care împiedică satisfacerea ei)
 Conflictul de rol- între trebuie și trebuie (dificultatea realizării mai
multor roluri de o singură persoană)
 Conflictul de adaptare- între trebuie și pot (tulburarea procesului de
adaptare la mediul înconjurător, în special cel social)
 Conflictul autoaprecierii neadecvate- între pot și pot (conflictul între
autoapreciere, atractivitate și posibilitățile reale)
 Conflictul nevrotic-longevitatea oricărui conflict descris mai sus sau
totalitatea acestora.
 Conflictele motivaționale

La baza lor stă lupta dintre motive, dacă sunt incompatibile sau actualizate
concomitent. Conflictul între vreau și vreau (Freud, Horney, Lewin)
K. Lewin: conflictul este o situație în care două forțe de dimensiuni egale
acționează concomitent asupra individului.
-echivalent (apropiere-apropiere): alegerea între două sau mai multe obiecte
la fel de atractive, dar care se exclud reciproc (Vreau și una și alta). Condițiile
apariției acestui conflict: motive incompatibile, actualizate concomitent și de
forțe egale. Rezolvare: prin apropierea de un obiect acesta devine dominant.
-vital (evitare-evitare): ambele obiecte sunt neatractive
-ambivalent(apropiere-evitare): alegerea obiectului care este în egală măsură
atrăgător și respingător. Conflictul apare doar dacă valența pozitivă și valența
negativă se află în aceeași direcție (copilul vrea să atingă un cățel de care se
teme)
 Conflictul cognitiv
Se manifestă prin fenomenul de disonanţă cognitivă (concept introdus de Leon Festinger,
în 1957) care apare atunci când ideile şi convingerile unui individ sunt contrazise de o nouă
informaţie primită de către acesta, fapt ce îi provoacă o stare de disconfort psihic ce
generează imediat tendinţa de reducere a acestei discrepanţe cognitive dar şi cu implicaţii
afective şi de restaurare a echilibrului interior. Modalităţile de ieşire din acest impas pot fi
exemplificate prin 4 forme, luăm scenariul clasic al soţiei care află de la o cunoştinţă
binevoitoare că soţul o înşeală cu o colegă de serviciu (a acestuia). Cele 4 forme sunt:
a. Acceptare totală = adaptarea propriilor covingeri la noua informaţie primită (ex.: reacţie de
genul: ”Să-mi facă el mie una ca asta!”
b. Minimalizare = acceptare/respingere parţială a posibilităţii ca informaţia primită să fie
corectă (ex.: reacţie de genul: “Poate ai înţeles greşit, ei stau adesea peste program pentru că,
în ultima vreme, au foarte mult de lucru la birou”).
c. Respingerea totală a informaţiei noi (ex.: reacţie de genul: “Nu e adevărat, soţul meu nu mă
poate înşela!”).
d. Respingerea sursei noii informaţii (ex.: reacţie de genul: soţia rupe total legătura cu
cunoştinţa în cauză, catalogând-o ca având intenţii de distrugere a armoniei din familia sa, din
invidie sau din alt motiv).
 
 Conflictele de rol
În procesul de interacțiune fiecare membru al grupului îndeplinește anumite
funcții, numite roluri.
Conținutul rolului: patternuri acționale, cunoștințe, abilități, reacții.
Cauza conflictului: contradicțiile între posibilitățile persoanei și comportamentul
prescris de rol.
Tipuri: conflictul intrarol și conflictul inter-rol
a) Conflictul intrarol. Orice rol are subroluri (este un conglomerat de roluri), care
se activează succesiv, dar rolul activ este susținut și de cele latente în ace
moment. Dacă o persoană refuză sau mai multe subroluri din cadrul
conglomeratului, poate apărea conflictul de rol. De ex: femeia cu rolul de
mamă poate accepta infrarolurile de femeia care naște și mamă iubitoare, dar
poate respinge infrarolurile de mamă doică și mamă educatoare. Dacă rolul
de mamă corespunde sistemului său de valori, femeia se va culpabiliza pentru
respingerea celor două infraroluri, ceea ce înseamnă conflict intrapsihic.
b) Conflictul inter-rol. Ex: implicare și pasiuni pentru 2-3 activități simultane,
diferite; rolul profesional-rolul familial.
 Gestiunea conflictului intrapersonal

Există două forme de rezolvare a conflictului intrapsihic:

 Rezolvarea conștientă:
-realizarea unei alegeri
-diminuarea atractivității față de obiectul care a provocat
problema
-modificarea conceptului de sine pentru a obține o imagine
de sine adecvată
 Rezolvarea inconștientă: sunt folosite mecanismele de
apărare