Curente Literare

Curent literar – mişcare literara care îşi subsumează

scriitorii dintr-o anumita epoca istorica, ei având o
viziune comuna despre arta scrisului
 Sintagma “curent literar” este formulată si in alţi
termeni: perioada literară, stilul epocii, şcoala literară.
Existenta curentelor literare, ne dă de înţeles că
formulele artistice sunt relative si în permanentă
schimbare, potrivit “spiritului veacului”
In cadrul unui curent literar, unitatea de viziune
(Weltanschaaung) se exprima prin temele, motivele,
subiectul, personajele, formulele expresive preferate.
Curentele literare nu sunt precis conturate, deci
pure în totalitate. Termenul de curent literar este greu
definibil, pentru ca desemnează o realitate complexă.
 Caracteristicile unui curent literar
Existenta unui program estetic si conturarea unei
conştiinţe estetice a creaţiilor.
Acoperă o perioada mai ampla.
Se dezvolta intr-un context geografic si cultural
larg, internaţional.
Presupune o evoluţie de la geneza la dezvoltare,
apoi spre decadenta.
Exista un cod stilistic comun, susţinut prin reviste,
cenacluri,societăţi literare (cenaclul Junimea,
revista Convorbiri literare,Sburatorul,Literatorul)
Scriitorul îşi păstrează originalitatea, dar respecta
si o parte din principiile estetice,din regulile codului
stilistic respectiv.
 IDEI necesare pentru a putea raporta textele
literare la CURENTE LITERARE

Clasicism
Postmodernism Romantism

Neomodernism Realism

Curente literare

Simbolism
Modernism

Tradiţionalism
avangardism Naturalism
 CLASICISMUL lat. Classicus = cel care merita sa fie
imitat
Caracteristicile artei clasice
•Curent literar manifestat in Franţa secolului XVII- lea
•Stilul operei este caracterizat prin sobrietate, claritate, simplitate, nefiind
apreciat pitorescul de limbaj.
•Presupune imitarea naturii in aspectele esenţiale ale omului si ale vieţii,
după modelul antic.
•Finalitatea operei clasice este deopotrivă estetica si etica
•Genurile literare nu trebuie sa fie amestecate
•Arta este chemata sa evoce generalul si esenţialul
•Eroii clasici sunt oameni tari, propriii lor stăpâni, care-si fac mereu
datoria, învingându-si sentimentele potrivnice
•Arta este mimesis: datoria scriitorului este sa creeze o lume verosimilă
•Reprezentanţi: Poeţii Văcăreşti, Gh. Asachi, C. Negruzzi
 ROMANTISMUL curent literar ce promovează avântul
imaginaţiei, posibilitatea evadării dintr-un prezent cel mai adesea
nemulţumitor, atracţia faţă de extreme si ignorarea purităţii
genurilor si a speciilor literare
 Romantismul se impune prin revista Dacia literara la 30 ianuarie 1840 iar
Introducţia lui M Kogălniceanu poate fi considerata un program al
romantismului romanesc
 IMAGINATIA este principiul fundamental de creaţie. Romanticul
inventează; primatul sentimentului în defavoarea rațiunii;
 Romanticul e subom si supraom, înger sau demon; om comun – om de
geniu;
 Romanticul caută ineditul, cultivarea emoţiei si a sentimentului,
intensitatea trăirilor
 In proza romantica este întâlnit amestecul genurilor, al stilurilor și al
speciilor (poem filosofic, eglogă (idilă cu dialog), elegie)
 Romanticul e bizar, incomprehensibil
 Evadarea din realitate in vis, fantezie, trecut istoric, spaţiu natal sau
spatii exotice este prezenta in proza romantica
 Procedeul de caracterizare a personajelor este ANTITEZA
 Sunt prezente personajele excepţionale care acţionează in situaţii
excepţionale
 Reprezentanţi: C Negruzzi, Mihai Eminescu, Gr Alexandrescu
 CÂND AMINTIRILE..., de Mihai
Eminescu, poezie romantică
 Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi

Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau

Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor

În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari

Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
 REALISMUL curent literar ce pune accent pe aspectele legate
de redarea realităţii complexe a vieţii si încadrează personajele in
tipologii
 Realismul susţine crezul ca arta este chemata sa reflecte realitatea
obiectiv, fără sa o înfrumuseţeze.
 In proza realista se considera ca lumea, deci si omul, nu sunt simple si
neschimbate, ci intr-o permanenta evoluţie.
 La nivelul stilului narativ se caută obiectivitatea si o exprimare cat mai
exacta, adică întâlnim STILUL ANTICALOFIL
Acest stil este o atitudine a scriitorilor moderni de a renunţa la ”floricelele” de stil,
adică la stilul împodobit, in favoarea exprimării exacte a faptului de viata
Scriitorii realişti acorda atenţie:
1. Oglindirii realităţii contemporane, a omului in mediul său social, familial de
zi cu zi
2. Observaţiei, analizei psihologice si reflecţiei morale
Semnificaţiile conceptului si opiniile despre arta realista sunt numeroase,
uneori paradoxale, deoarece raportul mimesis-poiein coexista in creaţie,
opera literara neputând fi numai mimesis, imitaţie, ci si munca de selectare
si transfigurare a elementelor realului.
 “ daca literatura ar rămâne la descrierea realului si nu-i
surprinde semnificaţiile , ea încetează de a mai avea valoare
de fapt, ea încetează da a mai fi realista, fiindcă realul e in
mişcare, iar a-i ignora dinamica înseamnă nu numai a-l
săraci, dar a-l deforma”
(Paul Georgescu)

REPREZENTANTI: I.L. Caragiale, I. Slavici, L. Rebreanu,

G. Călinescu, N. Filimon
 NATURALISM fr. naturalisme, lat. naturalis = in conformitate cu
natura

Curent literar apărut in Franţa (sfârşitul

secolului XIX) ca prelungire si reacţie la
romantismul patetic (cu patos, cu pasiune).
Caracteristici ale curentului
 Proclamă reproducerea foarte exacta, integrala, impersonala a
realităţii.
 Releva aspectul crud al realităţii si patologia umana (psihologia
umana)
 Propune prezentarea riguroasa a faptelor, fără nicio interpretare
auctoriala (naratorul este obiectiv, detașat)
 Foloseşte metode de investigare proprii ştiinţelor exacte (analiza
psihologică, memoria involuntară)
 Factorii care formează caracterul personajului sunt ereditatea (tară)
si mediul, observate minuţios
REPREZENTANTI: IL Caragiale (Păcat, O făclie de Paste, În vreme de
război”) B. St. Delavrancea (Zobie, Milogul, Linişte)
SIMBOLISM curent literar ce pune accent pe valorile muzicale si simbolice ale
cuvântului, pe stările sufleteşti vagi, pe sugestie, mister, corespondențe
micro/macrocosm , fr. symbolisme = semn de recunoaştere
CARACTERISTICI ALE SIMBOLISMULUI
 Folosirea simbolului pentru a sugera corespondențele intre diferite
elemente ale universului, legăturile ascunse dintre lucruri;
 Cultivarea sugestiei pentru a exprima stări inefabile, vagi, confuze,
specifice universului poetic;
 Principiul corespondentelor intre senzaţii, sinestezia, este o forma a
vizionarismului poetic;
 Preferinţa pentru imagini vagi, fluide, fără contur
 Utilizarea aceleiaşi recuzite de teme si motive:iubirea(motiv de
reverie si nevroza),oraşul(element al izolării) culori, petale si pietre
preţioase, ţinuturi exotice, singurătatea, tristeţea, pustiul, spleenul
(=dezgust total, plictis existențial)
 Primatul muzicalităţii versurilor, muzica este obţinuta prin căutarea
ritmului si a rimelor perfecte, prin eufonii, refren, repetiţii (Paul
Verlaine = ”muzica înainte de toate”)
 Cultivarea versului liber (refren)

Reprezentanti:Al. Macedonski, Dimitrie Anghel, Ştefan Petrică,

GEORGE BACOVIA, Ion Minulescu
Negru, de George Bacovia,
poezie simbolistă
 Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...

Vibrau scântei de vis... noian de negru,

Carbonizat, amorul fumega -
Parfum de pene arse, şi ploua...
Negru, numai noian de negru...
MODERNISMUL (sec XX)
 PROZODIE MODERNISTĂ (tehnica ingambamentului, versuri
libere, fragmentarism)
 AMBIGUITATE
 METAFORE, LIMBAJ ÎNCIFRAT, ERMETIC
 TEME: tematica existențială, condiția poetului/a omului, tematica
gnoseologică (a cunoașterii)
 Legătura lit. cu FILOSOFIA, intelectualizarea emoției
 LIMBAJ POETIC DIN DIVERITE REGISTE
 reflexivitate
 Reprezentați: L. Blaga, T. Arghezi, Ion Barbu
LUMINA, de Lucian Blaga,
poezie modernistă
 Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie

când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea

lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi

în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
AVANGARDISM nume generic pentru mai multe curente ale secolului XX:
futurism, dadaism, expresionism, suprarealism

TRASATURI SPECIFICE
 Avangarda literara are ca principal obiectiv crearea unui
teritoriu ”virgin” al artei, fie prin distrugere, negaţie a tradiţiei,
fie prin explorarea unor zone ”obscure”, necunoscute ale
existentei.
 Deşi haotica avangarda retine atenţia prin caracterul ei
spectaculos, original;
 Mişcările de avangarda au la baza o stare de spirit frenetica, de
exacerbare a neliniştii existenţiale;
 Spirit negatoriu;
 Promovează noul,elementele cotidianului si respinge toate
valorile anterioare care ne “parazitează” creierul.
Reprezentanţi: Urmuz, Tristan Tzara, Geo Bogza,
Adrian Maniu,Gellu Naum
 TRADITIONALISMUL este o atitudine culturala care exprima
un ataşament excesiv pentru valorile trecutului, ale tradiţiei, văzute intr-
o poziţie de superioritate fata de cele noi.

În artă şi literatura, termenul tradiţionalism intră în

opoziţie cu tendinţele şi valorile moderne. În
tradiţionalism, un loc privilegiat îl ocupa folclorul
naţional, sursa de inspiraţie în creaţia artiştilor.
În literatura romana, de orientare tradiţionalistă au
fost sămănătorismul, poporanismul si gândirismul.
Aceste doctrine preiau ideea ca istoria, folclorul si natura
patriei sunt domenii relevante ale specificului unui
popor, la care se adăuga si credinţa ortodoxă.
Tradiţionalismul a constituit un exemplu de “optica
unilaterala asupra culturii naţionale”, refuzând înnoirile
culturale si promovând o anumita izolare a culturii
române fată de cea universala.
Reprezentanţi:L. Blaga, V Voiculescu, T. Vianu, Ion Pilat
 NEOMODERNISMUL este un concept ce
desemnează spiritul generaţiilor de creatori care s-au afirmat
după cel de-al doilea război mondial.

Poeţii neomodernişti adopta formula lirica a depoetizării, a respingerii

formelor patetice, grave. Ei reinterpretează temele grave ale literaturii dintr-o
perspectiva ludica, amuzanta, chiar daca ascunde aspectele tragice.

Neomodernismul reprezintă deci un curent literar destul de eterogen,

ai cărui reprezentanţi (Emil Botta, Nichita Stănescu, Marin Sorescu) au
exploatat într-o maniera personala toate resursele liricului, de la rasul
grotesc la sensibilitatea pura, de la ironie la tragic, de la retorica angajata la
inefabilul sublim al cuvântului liber.
POSTMODERNISMUL = curent literar ce indica exact legătura
cu modernismul, situându-se istoric după momentul “modernism”

 Postmodernismul valorifica din istoria literaturii acele segmente

care nu pot fi “exploatate” si reinterpretate in prezent.
 Intâlnim în proza postmodernista pluralismul vocilor,
 Fictiunea si realitatea se amesteca
 Fragmentarea constructiei subiectului si a compozitiei,
“dezordinea”
 Sublinierea caracterului artificial, conventional al proceselor
literare
 Dezvaluirea modurilor în care naratorul îsi realizeaza scrierea
 Juxtapunerea si amalgamarea unor regitre stilistice variate
 Folosirea abundenta a parodiei si stilului ludic