MINISTERUL AGRICULTURII ȘI INDUSTRIEI PRELUCRĂTOARE AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA
CATEDRA CLINICĂ I

Disciplina Terapia în boli interne

TEMA: Șocul hipovolemic

A Studenta anului V, grupa

îndeplinit: I
Facultatea Medicină
A verificat: Veterinară
Bălănescu Sava
Istratii Mariana
CHIŞINĂU 2019
Şocul este un sindrom clinic determinat de diverse cauze şi care
se caractezizează prin perfuzie tisulară inadecvată şi un aport
inadecvat de oxigen la celule, ceea ce va duce într-un final la
insuficiență multiplă de organ. Hipoxia (lipsa oxigenării sângelui)
tisulară consecutivă hipoperfuziei este elementul fiziopatologic
esenţial, comun tuturor formelor de şoc şi prin care se defineşte
şocul.
Cu alte cuvinte, starea de șoc este rezultatul
unei situații conflictuale acute intre organism
și mediu, caracterizată prin instalarea unui
profund dezechilibru în oxigenarea și nutriția
tisulară, având ca rezultat perturbări
metabolice celulare.
Socul HIPOVOLEMIC
Reprezinta o hipoperfuzie tisulara datorata unei scăderi reale
a volumului sanguin, sau imposibilității punerii în circulație a
unui volum normal de sânge.
Socul hipovolemic datorat pierderii de lichide este cel mai des
întâlnit în medicina veterinara și poate fi cauzat de pierderi
grave și acute de sânge, plasma sau apa și electroliți,
conducând la o reducere a întoarcerii în vene, la diminuarea
presiunii în venele centrale și a randamentului cardiac.
Volumul normal de sânge este la câine de 90 ml/kg iar la
pisica de 55 ml/kg, iar o pierdere de 30% din volumul de
sânge circulant, va determina șocul.
Investigarea clinica trebuie sa cuprindă evaluarea aparatului cardio-vascular și
respirator. Se vor aprecia :
– Culoarea mucoaselor aparente: paliditatea indicând hemoragie sau o stare
hipotensiva, cianoza orientează spre o insuficienta respiratorie, mucoase normale
sau congestionate pot apărea în șoc septic sau obstacol în întoarcerea venoasa.
– Timpul de reumplere capilara ( TRC ): creste în cazul unui deficit al perfuziei
tisulare.
– Socul precordial: se evaluează prin palpare și poate fi intensificat în șoc septic,
slab în epanșament pericardic sau absent în stopul cardiac sau epanșament masiv.
– Ascultatia cordului: se pot decela bătăi regulate sau aritmii.
– Frecventa cardiaca: poate fi scăzută, crescuta sau foarte crescuta iar corelarea
cu frecventa pulsului va indica eficienta sistolei ventriculare stângi.
– Pulsul periferic: poate fi normal, slab perceptibil, imperceptibil (trombo-embolia
aortica).
– Frecventa și amplitudinea respirației: interesează existenta
respirației spontane și corecte, având în vedere ca acidoza
metabolica determina tahipnee compensatorie.
– Evaluarea stării de deshidratare: persistenta pliului cutanat
indica o deshidratare extracelulara iar mucoasele uscate indica
deshidratarea intracelulara.
– Termometria centrala: cu excepția fazei incipiente a socului
septic, toate celelalte tipuri de soc evoluează cu hipotermie.
– Termometria periferica: oferă informații despre circulația
capilara periferica.
– Determinarea timpului de sângerare: utila atunci când se
suspicionează o tulburare de coagulare.
– Daca în urma examenului clinic se constata ca animalul este
în stop cardio-respirator acesta trebuie resuscitat de urgenta
prin masaj cardiac și asistarea respirației. După stabilizarea
pacientului se va continua conduita terapeutica specifica.
In toate tipurile de soc, cu excepția celui de origine cardiaca,
principalul obiectiv terapeutic este reprezentat de fluido-
terapie rapida și agresiva, cu administrarea unor cantități mari
de lichide intravenos pentru a reface volumul circulant și
perfuzia țesuturilor.
Pentru refacerea volemiei se pot folosi soluții cristaloide
izotone precum Ringer lactat, Ringer, NaCl 0.9%, administrate
rapid în doze de 90 ml/kg la câine și 40-60 ml/kg la pisica.
Mulțumesc!