BIOLOGIE TOXOPLASMA GONDII

• Toxoplasma gondi este un protozoar polixen

din ordinul Coccidia ce formează chisturi în
ţesuturile gazdelor, în special în musculatură
şi creier.

•El are un ciclu biologic facultativ heteroxen şi

poate infecta toate animalele homeoterme
(mamifere şi păsări) inclusiv omul.
• Acest parazit şi-a dezvoltat numeroase căi de
transmitere între gazdele intermediare (g. i.) şi
gazdele definitive (g. d.).

•Când gazda intermediară este de sex femel T. gondii

se poate transmite transplacentar, provocând fie
avorturi, fie naşterea de produşi cu grave deficienţe
neuromotorii.

• Singurele gazde definitive cunoscute până în

prezent sunt diverse specii de Felidae.
 Ciclul biologic al Toxoplasma gondii
• Toxoplasma gondii este capabilă să infesteze toate

organismele homeoterme prin unul dintre cele trei

stadii invazive: tachizoit, bradizoit sau sporozoit.

Structura stadiilor de Toxoplasma gondii şi modul lor de conversie

•ciclul dixen facultativ:
- gazda definitivă: pisica şi felidele
sălbatice;
- gazde intermediare: foarte numeroase
specii, printre care pisica însăşi.

• două tipuri de cicluri biologice:

- ciclul „scurt”, monoxen: de la pisică la
pisică;
- ciclul „lung”: de la pisică, gazdă
definitivă, la gazdă intermediară.
• Pisica elimină oochisturi după ingerarea oricăruia
dintre cele trei stadii infecţioase: tachizoiţi, bradizoiţi
şi sporozoiţi.

• Oochisturile nesporulate sunt eliberate în lumenul

intestinal şi sunt eliminate zilnic cu fecalele timp de
câteva zile.

• Infecţia pisicilor prin ingerarea bradizoiţilor are ca

rezultat aproape întotdeauna formarea de oochisturi în
număr mare, cu o perioadă prepatentă de 3-10 zile şi
cu o perioada patentă de 15-21 zile.
•Prezenţa zilnică a pisicilor într-o fermă
de ovine este un factor important de risc
de contaminare.

• Rolul epidemiologic al ovinelor şi

porcinelor în transmiterea T. gondii la om
este important deoarece sunt animalele de
măcelărie cele mai infectate.
 DIAGNOSTICUL TOXOPLASMOZEI

• Pentru diagnosticul toxoplasmozei congenitale se

poate recurge la detectia ADN-ului prin diverse tipuri
de PCR: - PCR convenţional,
- PCR fluorescent cu analiza fragmentelor
ADN,
- PCR real-time cantitative.

• Metode de detecţie a oochisturilor:

- microscopie (din fecale);
- detecţia ADN-ului (din lichidele biologice şi
ţesuturi).
•Diagnosticul indirect: metode imunologice
- metode serologice pentru punerea în
evidenţă a anticorpilor IgG şi IgM;
- intradermoreacţia (IDR) la toxoplasmină
(reacţia Frenkel);
- imunofluorescenţă indirectă.

Tachizoiţi de Toxoplasma gondii – probă

pozitivă prin imunofluorescenţă
indirectă.