Proiect

la Geografie
Tema :Hazardele tehnologice

A elaborat: Rotaru Adriana

Grupa : 1 Tap 31
A verificat :Ababii Efimia
 Acidentul Nuclear :
Reprezinta evenimentul care afecteaza
instantiile unui reactor nuclear sau a
unei centrale nucleare –
electrice,provocand iradierea si
contaminarea populate si a mediului
inconjurator peste limitele peermise de
normele in vigoare.
Radiatiile sunt prezente in natura si pot
fi produse artificial fara a fi deiferite ,nici
ca tip nici ca effect.

Accidentele industrial:
Aceasta include o gama de accidente declansate de om fara
voia sa legate de activitatiile industrial,cum sunt exploziile
sau scurgerile de substante toxice .Asemenea hazarde sunt
mai frecvente in industriile chimice si metalurgica ,mai ales
in prima ,datorita emisiile de substante nocive si procesul de
productie si cantitatiilor mari de deseuri care afecteaza
solul ,apa s I aerul.
Efectul Radiatiilor
Cernobîl
ACCIDENTUL: Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:45 , reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofală a
cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii
adiționale și scurgeri radioactive. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în
Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea
răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta
a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
Accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel
de la Fukushima (Japonia),[10] de câteva ori cantitatea de material radioactiv corespunzătoare bombelor de la
Hiroshima și Nagasaki[11], dar de o miime până la o sutime (în funcție de izotopul evaluat) față de emisiile
atmosferice ale testelor nucleare de suprafață a armamentului nuclear testat la nivel mondial până la
interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
La data de 26 aprilie 1986, cel de-al patrulea reactor al centralei nucleare a explodat la 01:23 noaptea. Toți locuitorii
permanenți ai orașului și împrejurimilor acestuia au fost evacuați pentru că nivelul de radiație în aria respectivă devenise
periculos.
Orașul Cernobîl și împrejurimile sale sunt acum casă pentru oamenii de știință, oferă slujbe de întreținere pentru centrala
nucleară Cernobîl, slujbe de lichidare, pentru doctori, fizicieni și fizicieni nucleari. Deși Prîpeat, orașul părăsit învecinat a
rămas neîntreținut, Cernobîl a fost renovat, iar sute de turiști vizitează orașul care, în 2014 a avut o populație de aproximativ
611 locuitori.
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala electrică atomică Fukushima
din Japonia, care constă din 4 reactori nucleari, ca urmare a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46,[1] urmat de un 
tsunami de mari proporții. Centrala nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă,
dar acestea au o capacitate limitată.La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care administrează
centrala, a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire normală la un reactor
se poate ajunge la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al reactorului până la o temperatură de
2.000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii. La 15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la reactorul (blocul) 2
Fukushima a avut loc o explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona
înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept urmare populația locală
din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu
se expune direct (este vorba de aparatul respirator) radioactivității crescute. După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un
incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în revizie).
De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se speculează că reactorul respectiv ar
avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă).

Centrala nucleară de la Fukushima-Daiichi a fost construită

începând cu 25 iulie 1967, iar primul reactor a fost inaugurat pe
26 martie 1971, urmat de reactorii 2 (18 iulie 1974), 3 (27 martie
1976), 4 (12 octombrie 1978). Alte 2 reactore, nr 5 (18 aprilie
1978) și 6 (24 octombrie 1979) nu au fost avariate în urma
accidentului, dar au fost official oprite pe 17 decembrie 2013, în
timp ce cei 4 reactori avariați au fost opriți oficial pe 19 mai
2011. Acestea erau proiectate de General Electric cu ajutorul
Toshiba, Hitachi, Ebasco și Kajima, fiind folosite după tipul BWR-
3/4/5 (Reactor cu Apă Fierbinte). Acești reactori au fost criticați
datorită proiectării nesigure, cu riscuri cunoscute încă de la
inaugurarea centralei. Construcția altor 2 reactori aflată în faza
inițială (cu data de pornire prevăzută între 2016 și 2018) a fost
anulată.