Tema 9: Politici

comerciale
“ Add your company slogan ”
internationale

LOGO
 Direcţiile de dezvoltare

Politici de dezvoltare:

 Consensul național asupra dezvoltării

 Zonele de Intervenţie
 Probleme transversale
 Programul Coerenţei pentru Dezvoltare
 Programe de Dezvoltare
 Politici nationale

 Politica comerciala
 Politica agricola
 Politica privind concurenta
 Politica de dezvoltare regionala
 Politica sociala și de ocupare a fortei de munca
 Politica monetara
 Politica fiscala
 Politica privind mediul
 Justitia si afaceri interne
 Politica externa
 Politica de securitate economica
POLITICA COMERCIALĂ
 Tipuri de politică comercială

 Politică de liber schimb (liberalii)

 Protecţionism moderat şi compatibil conduitei
comerciale multilaterale
 Protecţionism derogatoriu
 Protecţionism agresiv (naţionaliştii)
 Politică comercială discriminatorie
 Politici comerciale punitive
 Politică comercială strategică
 Politici comerciale autarhice
 Liberul schimb
 Pune accentul pe câştigurile obţinute ca urmare a
specializării internaţionale
 Reprezintă mai degrabă un deziderat decât o stare de fapt
 A fost promovat de ţările ce au cunoscut primele,
procesul de industrializare, fiind în avantajul lor
comerţul liber în condiţiile în care dispuneau de o
puternică forţă concurenţială
 Este o politică comercială interesantă numai dacă:
 Există o reciprocitate a pieţelor
 Este susţinut de o specializare determinată de condiţii obiective
de producţie
 Nu are mare importanţă independenţa economică şi dependenţa
tehnologică
 Continuare

 Se dovedeşte inconsecvenţă în explicaţii;

 Se cultivă dihotomia:
 Adepţii liberului schimb sunt: realişti, dinamici,
inteligenţi, învingători;
 Opozanţii liberului schimb: învinşi, demodaţi, ancoraţi
în trecut
Acreditează aserţiunea “ceea ce nu mă
omoară, mă face mai puternic;
Se bazează pe prea multe fundamente non-
economice.
 Continuare
 10 limite ale teoriei liberului schimb
Ian Fletcher – AmericanEngineering Association
 Teoria comerţului liber se bazează pe abstractizări, nu
pe evidenţe empirice;
 Comerţul liber promite ceea ce nu poate genera;
 Foloseşte multe argumente “expirate”;
 Prevalează argumentele pe termen scurt în
detrimentul celor pe termen lung;
 S-a eşuat în tentativa de cuantificare a efectelor
promise;
 Sunt folosite comparaţii comentabile (chiar iraţionale
economic)
 Continuare

 „Punctul de vedere - consemna Paul Krugman- conform

căruia comerţul liber este cea mai bună dintre toate
politicile posibile face parte din cazul mai general, al
laissez-faire-ului în economia de piaţă şi porneşte de la
premisa că pieţele sunt eficiente. Totuşi, atunci când
veniturile crescătoare de scară şi competiţia imperfectă
devin elemenete decisive în explicarea comerţului
internaţional, ne găsim într-o lume a optimului de gradul
doi în care intervenţia guvernamentală poate, în
principiu, să îmbunătăţească performanţele pieţei”.

 Paul Krugman - „Is Free Trade Paseé?”(Philip King,

Internaţional Economics and Internaţional Economic
Policy, McGraw-Hill, Inc., 1995);
 Comerţ liber vs. Comerţ corect

 Accepţiuni ale corectitudinii (Steven Suranovic-

George Washington Univ.)
Corectitudinea este distributivă;
Corectitudinea este nediscriminatorie;
“Regula de aur”
Reciprocitatea pozitivă;
Reciprocitatea negativă;
Corectitudinea prin autonomie;
Corectitudine pe fond de beneficii maxime.
 Protectionismul
 Protecţionismul reprezintă ansamblul de măsuri de
origine etatistă care îşi propun limitarea, interzicerea,
controlul sau influenţarea fluxurilor comerciale
internaţionale. Este rezultatul unei capacităţi de
constrângere publică care interferează cu procesul de
schimb fondat pe libertatea de opţiune a celor direct
implicaţi în tranzacţie. Astfel, protecţionismul
promovează discriminarea în ce priveşte schimburile
realizate între rezidenţii unei ţări şi tranzacţiile
realizate de aceştia cu rezidenţii unei alte ţări. Practic,
se poate afirma că protecţionismul este echivalent cu
un „naţionalism reglementar”.

Pascal Salin - „Libre-échange et protectionnisme”, Presses Universitaires de France, Paris, 1991.
 Protecţionism moderat şi compatibil
conduitei comerciale multilaterale

 Urmăreşte restricţionarea accesului produselor

străine pe piaţa internă la un nivel rezonabil
 Foloseşte măsuri tarifare şi netarifare la
niveluri ce nu induc distorsiuni majore în
cadrul economiei
 Uzează de instrumente compatibile conduitei
multilaterale
 Costurile protecţionismului
 Diminuarea eficienţei cu care operează economia
protejată
 Efectele redistributive în detrimentul utilizatorilor
produselor protejate
 Costurile ridicate suportate de consumatori
 Înrăutăţirea competitivităţii externe a unor sectoare
care folosesc input-uri importate
 Creşterea preţurilor la anumite produse, în special la
cele cu elasticitate redusă a cererii
 Preţurile majorate la unele produse reprezintă, de
fapt, reducerea veniturilor reale din economie
 Continuare
 Riscul apariţiei unei adevărate spirale
protecţioniste
 Forţarea alocării suboptimale a factorilor de
producţie
 Reducerea ritmului de creştere economică prin
majorarea preţurilor pe piaţa internă şi prin
determinarea ramurilor interne să folosească
echipamente industriale mai puţin performante
 Protecţionismul diminuează capacitatea de
absorţie a unor pieţe reducând oportunităţile
de export pentru o serie de companii.
 Politică comercială strategică
 Urmăreşte captarea rentelor create de o situaţie comercială
oligopolistă (statul practică politici ce oferă avantaje de
scară şi de gamă)
 Trebuie să asigure firmelor naţionale o cotă semnificativă
din marja de profit creat pe piaţa internaţională ca urmare a
unor avantaje create prin subvenţionare şi/sau protectie
comercială
 Condiţiile de reuşita a unei astfel de politici le reprezintă
 Posibilitatea de a identifica sectoarele şi industriile de
interes
 Capacitatea de promovare a acestora
 Politici Autarhice

 Reprezintă o stare de izolare economică, o

politică de orientare spre interior, prin
ignorarea voită a avantajelor ce decurg din
relaţiile economice internţionale.
 Se manifestă prin tendinţa de a dezvolta cu
orice preţ anumite ramuri economice şi prin
folosirea unor măsuri drastice de stopare a
importurilor
 EFECTE INTERNAŢIONALE ALE PROCESULUI
MULTIPLICATORULUI COMERŢULUI EXTERIOR

Procesul multiplicator poate fi reprezentat prin următoarea

diagramă:

 ITR  YTR  MTR  XTP  YTP  MTP  XTR

 După cum se poate observa, procesul continuă, în interiorul

buclei reprezentate mai sus, modificările marginale ale veniturilor
tinzând către zero.
Condiţia de echilibru a venitului naţional:
I+X+G=S+M+T
 În aceste condiţii:
I + X + G = IME  (1 - t)  Y + IMM  (1 - t)  Y + t  Y

1
Y   ( I  X  G)
(IME  IMM)(1 - t)  t
multiplicatorul comerţului
exterior pentru o economie
1
cex G  mică, cu influenţa sectorului
(IME  IMM)(1  t )  t guvernamental
 Obiectivele politicii comerciale

 Pe termen lung
• Dezvoltarea echilibrată a economiei naţionale în
condiţiile unui anumit nivel de expunere faţă de
concurenţa externă
 Pe termen mediu şi scurt
• Redefinirea structurii exporturilor şi importurilor
• Îmbunătăţirea orientării geografice a fluxurilor
comerciale
• Redefinirea echilibrelor din balanţa comercială şi
balanţa de plăţi
• Îmbunătăţirea raportului de schimb
• Armonizarea structurilor economice productive
 Funcţii

 Promovarea relaţiilor comerciale (economice)

externe – (stimularea exporturilor)
 Protejarea economiei naţionale de concurenţa
externă – (reglementarea şi controlul
importurilor)
 Realizarea unui echilibru dinamic în balanţele
comercială şi de plăţi – (concomitent cu
sporirea rezervei valutare a statului)
 Instrumentele politicii comerciale

 Instrumente tarifare
 Instrumente paratarifare
 Instrumente netarifare
 Măsuri promoţionale
 Măsuri de stimulare a exporturilor
 Instrumente netarifare

 Restrictii cantitative
 Limitarea importurilor prin mecanismul preturilor
 Formalitati vamale si administrative
 Participarea statului la activitati
comerciale:achizitii guvernamentale, comertul de
stat,monopolul statului asupra comertului
exterior
 Standardele tehnice aplicate produselor
importate si celor indigene
 Instrumente de natura tarifara

 Taxele vamale:
a) cu caracter fiscal
b) cu caracter protectionist
Taxele vamale:
c) de import
d) de export
e) de tranzit
 Tipologia taxelor vamale
După obiectul impunerii
• De import
• De export
• De tranzit
 După scopul impunerii
• Protecţioniste
• Fiscale
 După modul de percepere sau de aplicare
• Ad-valorem
• Specifice
• Mixte
 După modul de fixare sau de stabilire
 Autonome
 Convenţionale
 Preferenţiale
 De retorsiune (antidumping si compensatorii)
 Tipuri de efecte ale aplicării taxelor
vamale
 Efecte de producţie;
 Efecte de consum;
 Efecte de bunăstare;
 Efecte asupra raportului de schimb;
 Efecte asupra balanţelor comercială şi de plăţi
 Politica vamală
 Este o componetă a politicii comerciale a unui
stat, care cuprinde totalitatea reglementărilor
emise de autărităţile publice şi care vizează
intrarea şi ieşirea mărfurilor din teritoriul
vamal

 Teritoriul vamal este spaţiul geografic în

cadrul căruia se aplică un anumit regim vamal
şi o anumită legislaţie vamală
 Continuare

 Aplicarea regimului vamal presupune:

 Controlul bunurilor şi amijloacelor de transport, cu

ocazia trecerii graniţei vamale
 Îndeplinirea formalităţilor vamale
 Împunerea vamală şi plata creanţelor vamale
 Alte formalităţi specifice reglementate prin acte
normative.
 Instrumentele politicii vamale

 Legile, codurile şi regulamentele vamale

 Tarifele vamale

 Taxele vamale
 Obiectivele sistemului vamal

 Protejarea intereselor economice ale statului

 Elaborarea de statistici adecvate cu privire la
activitatea de comerţ exterior
 Punerea în aplicare a politicii fiscale a statului
 Redefinirea activităţilor de export
 Impunerea vamală
 Obiectul impunerii: bunurile ce fac obiectul
tranzacţiei
 Nivelul impunerii: impozitul aferent unei unităţi
de impunere sub formă specifică sau ad-valorem
 Declaraţia vamală în detaliu: documentul prin
care sunt furnizate informaţiile necesare realizării
obligaţiilor fiscale
 Termenul de plată: momentul validării
declaraţiei vamale, care coincide cu liberul de
vamă, permiţând declarantului vamal să dispună
de bunurile ce fac obiectul declarării.
 Funcţiile impunerii vamale

 Funţia fiscală

 Funcţia protecţionistă

 Funcţia de negociere
Argumente în favoarea protecţiei vamale
 Divergenţa dintre costurile şi avantajele sociale
şi cele private
 Protecţia tarifară susţine ramuri importante din
punct de vedere social, strategic sau economic
 Sunt protejate locurile de muncă la nivel intern
 Taxele vamale conduc la creşterea preţurilor,
reduc importurile, stimulează producţia internă,
ocuparea forţei de muncă şi creşterea veniturilor
producătorilor
 Taxele vamale contribuie la diversificarea
structurii industriale
 Protecţia nominală

 Vizează întreaga valoare a produsului supus

impunerii vamale
 Nivelul său este dat de nivelul taxelor vamale
înscrise în tarif
 Ca regulă generală, protecţia nominală este
direct proporţională cu gradul de prelucrare al
bunurilor importate.
 Protecţia efectivă

 Vizează nivelul impunerii vamale asupra

valorii nou create încorporate în produs
 Măsoară sporul de valoare adăugată în
condiţiile unor diferite niveluri ale taxelor
vamale
 Se calculează după diferite formule
 Tariful vamal
 Este un catalog care cuprinde nomenclatorul
produselor supuse impunerii vamale şi taxele
vamale aferente acestora.
 Este instrumentul clasic de reglementare a
schimburilor comerciale externe, fiind permis de
normele multilaterale de conduită.
 Principalele nomenclatoare de clasificare a
mărfurilor utilizate pe plan internaţional sunt:
 Standard International Trade Clasification
 Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles
 Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a
Mărfurilor
Criterii de clasificare a mărfurilor în
tarifele vamale

 Originea mărfurilor

 Gradul de prelucrare

 Combinaţie între cele două criterii

 Criterii de origine
 Originea ≠ provenienţă;Ex: origine vegetală, animală
 Originea produselor este esenţială pentru stabilirea
cuantumului taxelor vamale şi natura formalităţilor vamale
 Menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile
vamale
 De obicei un produs este considerat originar dintr-o ţară atunci
când este obţinut din materii prime, materiale şi componente
din acea ţară.
 Dacă un produs este rezulatul unor intervenţii productive în
mai multe ţări, se consideră originar din ţara în care a suferit
ultima transformare substanţială.
 Transformarea substanţială este determinată prin:
 Metoda saltului tarifar (schimbarea încadrării tarifare)
 Metoda valorii adăugate (bunul a suferit o transformare semnificativă
– 40-60% din valoarea produsului)
 Argumente in favoarea unei politici comerciale comune

 Cresterea puterii de negociere pe piata

internationala (runda Dillon-1961-1962)
 reducerea efectelor de difuziune care pot
sa apara din actiunile unilaterale ale
statelor membre
 Mentinerea integritatii pietei interne prin
instrumente de politica comerciala
 Istoric

 Art. 9 din Tratatul de la Roma- formarea

unei uniuni vamale
 Sunt excluse produsele agricole, care fac
obiectul PAC si al produselor siderurgice,
care fac obiectul CECO (Comunitatea Europeană a
Cărbunelui şi Oţelului)

 Produsele textile au facut obiectul

Acordului Multifibra, acord dizolvat din
2001
 Tariful extern comun (TEC)

 Tratatul de la Roma- art. 18 la 29

 TEC- a intrat in vigoare in 1968
 A fost stabilit pe baza mediei tarifelor
vamale ale statelor fondatoare
 Initial, TEC a fost mai ridicat decat cel
practicat in Japonia si SUA
 In prezent, nivelul TEC este de
aproximativ 3%
 Tarife preferentiale

 Cu AELS-ul (Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS;

European Free Trade Association, EFTA) a fost înființată în 1960
prin semnarea Convenției de la Stockholm)

 Cu tarile din zona mediteraneana

 Cu tarile ACP (The African, Caribbean and Pacific (ACP)
 Cu tarile in curs de dezvoltare privind
produsele sensibile (acordul Multifibra)
 Cu tari din Europa Centrala si de Est
 Clauzele de salvgardare

 Se aplica atunci cand importurile aduc

prejudicii importante producatorilor
autohtoni
 Art. XIX al GATT permite aplicarea clauzei
de salvgardare
 Instrumentele utilizate in plan comunitar
sunt restrictiile cantitative
 Procedurile antidumping

 In viziunea GATT (OMC), comert liber =

comert corect, ceea ce nu e adevarat
 Aparitia cazurilor de dumping e
sanctionata prin art. VI din GATT si prin
Codul Antidumping din 1979
 Regulile de origine

 Deflectie de comert (trade deflection)

 Regulile de origine stabilesc proportia in
care un bun a fost produs intr-un anumit
stat membru
 Noul instrument de politica
comerciala

 A intrat in vigoare in 1985

 Permite retragerea concesiilor vamale
acordate partenerilor in conditiile in care
partenerii aplica politici comerciale ilicite