Stabilirea de noi relaţii cu semenii de ambele sexe
organizarea şi consolidarea unei independenţe
emoţionale faţă de părinţi şi alţi adulţi
dezvoltarea intelectuală, alcătuirea unui sistem de
valori civice.
Adolescentul este în căutarea personalităţii sale, a
identităţii sale, nerăbdător să-şi aleagă un personaj, gata să îşi cucerească locul în lume. Emotivitatea apare cu putere în adolescenţă: mânia, teama, neliniştea, gelozia, invidia, afecţiunea, bucuria, curiozitatea sunt sentimente şi trăiri emoţionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate.
Manifestările sunt variate: tristeţe, bucurie,
anxietate, mutism, agresivitate, mai ales ca urmare a unei inferiorităţi sociale reale sau imaginare.
Teama de şcoală, dificultăţile în relaţiile de
prietenie cu ceilalţi, alegerea profesiei sunt surse ale neliniştii sale.
Principala caracteristică a adolescentului este
altruismul, el vrea sa îmbrăţişeze cauzele cele mai dificile, să se dezvolte nelimitat Adaptarea socială Tânărul adolescent încearcă identificarea cu adulţii.
Prieteniile cu persoane de acelaşi sex, grupurile de prieteni
cu interese şi aptitudini comune sunt forme de exersare a vieţii sociale.
Interesele
Timpul liber al adolescentului permite o lărgire a
posibilităţilor de socializare şi de dezvoltare a sa.
Societatea îi stârneşte interesul, stabileşte noi contacte
sociale, convorbirile îl ajută să găsească noi puncte de vedere, îi provoacă o atitudine mai liberă faţă de multe subiecte şi-l ajută la găsirea argumentelor. Adolescenţa timpurie Începe la fete de la 11 la 13 ani; la băieţi de la 12 la 14 ani.
Relaţiile cu familia se tensionează
Slăbeşte implicarea în familie şi au resentimente faţă de
"criticismul părintesc".
La această vârstă, atât fetele cât şi băieţii sunt extrem de
sensibili şi se deprimă uşor
Stresul adolescentelor în devenire combinat cu fluctuaţiile şi
dezechilibrele hormonale determină o labilitate psihică cu proastă dispoziţie şi anxietate.
Către sfârşitul adolescenţei timpurii, atât băieţii cât şi fetele
încep să participe plenar în grupul de prieteni, în această perioadă, în timp ce se plâng de restricţiile impuse de părinţi, aderă de bună voie la cele impuse de către grupul de prieteni. Depărtându-se de familie găsesc o nouă orientare în apartenenţa de grup. Adolescenţa mijlocie
Adolescenţa mijlocie începe la fete cu vârsta cuprinsă între 13 şi 16
ani, iar la băieţi între 14 şi 17 ani.
devine absorbit de identitatea personală: "cine sunt?", "ce voi face
cu viaţa mea ?".
Este perioada în care se dezvoltă personalitatea. Devin critici ai
părinţilor, ai altor autorităţi adulte precum şi ai atitudinilor lor.
Declarându-şi independenţa de familie devin intens implicaţi în
grupurile de prieteni, adoptând subcultura adolescenţilor. Imită colegii de grup, alte cunoştinţe şi figuri publice (cântăreţi etc.) pe care le admiră, împrumutând acte din comportamentul şi opiniile acestor persoane, încep să-şi făurească anumite planuri despre carieră. O mare parte din adolescenţi sunt interesaţi de sexualitate. Adolescenţa târzie
Adolescenţa târzie începe de la 16 sau 17 ani până la 21 de ani.
Tinerii se pregătesc pentru a trăi ca adulţi. Trebuie să-şi aleagă
meseria şi să se îndrepte spre independenţa financiară, înjghebarea unei relaţii intime cu o persoană de sex opus constituie o ţintă .
Grupul larg de prieteni din perioada anterioară este înlocuit cu unul
mai restrâns.
Relaţiile cu părinţii nu mai sunt atât de furtunoase. Sfaturile adulţilor
nu le mai ameninţă independenţa.
Sunt satisfăcuţi că în orice dialog sunt apreciaţi ca parteneri egali.
adolescenţa târzie se caracterizează prin capacitatea de a se
interesa şi a iubi şi pe alţii, de a pune binele general înaintea celui personal, de a-şi face planuri de viitor. COMUNICAREA CU ADOLESCENTUL - Impărtăşeşte-i experienţele tale!
- Fă-ţi timp pentru a discuta cu el!
- Atunci când ai greşit, recunoaşte!
- Arată-i de câte ori ai ocazia că îi iubeşti
- Invită-l la o plimbare cu maşina
- Vorbiţi pe rând
- Abordează un alt mod de comunicare, de exemplu prin