Bacili gram pozitivi

Dr. Hilma Geta

Medic primar laborator,
doctor in stiinte medicale
 Genul Corynebacterium

 Specia tip a genului este

Corynebacterium diphteriae, agentul
etiologic al difteriei. Genul cuprinde
şi alte specii care în anumite condiţii
pot genera infecţii umane
 Genul Corynebacterium
 C. diphteriae
 Difteria
 C. jeikeium (CDC grup JK)
 Infecţii oportuniste
 C. urealyticum
 Infecţii ale tractului urinar
 C. pseudodiphtericum
 Endocardite, infecţii uşoare ale tractului respirator
 C. minutissimum
 Infecţii cutanate, infecţii sistemice
 C. xerosis
 Infecţii oportuniste
 C. ulcerans
 Faringite
 Genul Corynebacterium
 C. pseudotuberculosis
 Limfadenita cronică
 Arcanobacterium (C. haemoliticum)
 Faringite, infecţii cutanate
 Actinomyces (Corynebacterium
pyogenes)
 Infecţii ulcerative granulomatoase
 Rhodococcus (Corynebacterium equi)
 Pneumonie supurativă, infecţii
oportuniste
 Morfologie

 Genul Corynebacterium cuprinde

bacili gram pozitivi, pleomorfi,
nesporulaţi, facultativ anaerobi,
imobili, necapsulaţi. Dispoziţia lor
este în lanţuri scurte, sub forma
literelor V sau Y sau în formă de
“litere chinezeşti”.
 Habitat

 Corynebacteriile sunt întâlnite, în

general, la plante şi animale,
colonizează în mod obişnuit pielea,
tractul respirator, gastrointestinal şi
urogenital uman.
 Pentru C. diphteriae însă, omul este
singura gazdă naturală. Transmiterea
sa se realizează pe cale respiratorie.
 Patogeneză şi simptomatologie
clinică
 Difteria este o angina febrilă cu false membrane
pe amigdale si faringe, cu adenopatie cervicală,
paliditatea, tulburările de respiraţie până la
asfixie, sindromul toxic, paraliziile.
 Simptomele apar după o perioadă de incubaţie
de 2-6 zile. Microorganismele se multiplică
local, în celulele epiteliale faringiene, unde se
formează o pseudomembrană (o falsă
membrană) cenuşie. Această pseudomembrană
acoperă amigdalele, palatul şi se poate extinde
în nasofaringe, trahee sau în laringe; este
foarte aderentă de ţesutul subjacent şi poate
obstrua căile respiratorii, putând duce la
complicaţii redutabile de tipul asfixiei (în crupul
difteric).
 Patogeneză şi simptomatologie
clinică
 C.diphteriae eliberează exotoxina
care difuzează pe cale sanguină în
organism şi produce leziuni necrotice
în miocard (miocardita), rinichi,
glande suprarenale, nervi periferici
(disfagie şi paralizii).
 Diagnosticul de laborator

 Recoltarea produselor patologice

 Exudat nazal
 Exudat faringian

 Pentru depistraea portajului se

recolteaza un tampon nazal si unul
faringian
 Pentru diagnostic la bolnav se recolteaza
un tampon nazal si doua faringiene sau
de pe locul falselor membrane.
 Examen microscopic direct
 Din tamponul faringian se fac doua frotiuri
care se coloreaza Gram si Neisser
( coloratie cu albastru de metilen, cristal
violet, sol de crisoidina si lugol)
 La ex. microscopic se observa bacili gram
pozitivi care se dispun caracteristic
asemanator literelor chinezesti. Sunt
drepti si au cele doua extremitati bombate
datorita corpusculilor metacromatici .
 Examen microscopic direct
 Corpulbacteriei se coloreaza in
galben brun iar corpusculii
metacromatici in violet. Dispozitie
caracteristica in litere chinezesti,
cuneiforme.
 IZOLARE
 Tamponul nazal si un tampon faringian se
introduc in mediul OCST( ou, cisteina, ser,
telurit de potasiu) si se incubeaza 18-20
de ore la 37o. A doua zi se fac treceri pe
mediul Tinsdale( mediu selectiv)
 Tamponul nr 3 recoltat de la bolnav se
insamanteaza pe: mediul Loffler
Tinsdale
Geloza –sange
 Se termostateaza la 37o C si se
examineaza dupa 20 de ore respectiv 48h
 Identificare
 Examen morfotinctorial
 Bacili gram poz la limita dispusi in
litere chinezesti, V,W L cu
extremitatile bombate.
 Proprietati de cultura
 Pe mediul Tinsdale
 Colonii mici fine granulare negre,
inconjurate de halou maroniu
 Pe Loffler colonii mici fine granulare,
semicremoase.
 Proprietati de cultura
 Dupa aspectul coloniilor pe medii
solide si in medii lichide se deosebesc
trei tipuri de bacili difterici;
 Tipul gravis; colonii R ca floarea de
margareta
 Tipul mitis: colonii S netede, untoase,
bine delimitate
 Tipul intermedius: colonii rotunde, cu
suprafata neregulata.
 Pseudodiftericii
 Formeaza pe mediile de cultura
colonii netede, cremoase iar pe
mediul Tinsdale nu formeaza halou
maroniu in jurul coloniilor.
 Caractere biochimice
 Se cerceteaza:
 -producerea de hidrogen sulfurat pe
mediu cu cistina
 - descompunerea ureei

 -fermentarea glucozei si zaharozei

 Bacilii difterici produc hidrogen sulfurat,

nu descompun ureea
 Bacilii pseudodifterici descompun ureea,
nu produc H2S.
Cultura pe mediu cu telurit
 Culturi
 Geloza sange medii cutelurit de K
 Teste de patogenitate
 In vivo: testul Fraser=dermonecroza
la iepure
 Se inocul. I.D. filtrat de cultura de
bacil difteric toxigen si dupa 2-3 zile
apare o escara umeda. Protectia cu
ser antidifteric previne formarea
escarei.
 Teste de patogenitate
 Testul ELEK
 este un test de precipitare in gel care
demonstreaza eliberarea de toxina
difterica. Este un test de patogenitate in
vitro.
 Se executa pe mediu solid turnat in placi
Petri in care se insamanteaza tulpina de
testat alaturi de o tulpina toxigena=martor
pozitiv si o tulpina netoxigena=martor
negativ
Testul ELEK
 Diagnostic indirect
 Serologic

 Prin hemaglutinare pasiva

 Prin seroneutralizare

 Se titreaza anticorpii antidifterici din

serul pacientului
 Titrul minim protector este de 0.03
UA/ ml.
 Diagnostic indirect
 Biologic
 Consta in reactia toxina antitoxina Schick.

 Starea de imunitate a organismului se

poate determina prin testul Schick: se
inoculează pe faţa antebraţului drept
intradermic toxina difterică (0,2ml) iar la
cel stâng 0,2 ml toxină inactivată(testarea
alergiei).
 reactia toxina antitoxina Schick.

 Reacţia este pozitivă dacă după 48 ore

apare o zonă edematoasă, cu necroză şi
descuamare numai la locul de inoculare al
toxinei = susceptibilitate la difterie.
Persoana respectiva nu are Ac
neutralizanti sau are sub 0,03UA/ml.
 Reacţia este negativă dacă la locul de
inoculare al toxinei nu apare nici o
modificare = imunitate faţă de difterie,
deoarece toxina a fost neutralizată de
antitoxinele din ser, care sunt peste 0,03
UA/ml.
 Bacillus antracis
 Bacteriile acestui gen sint bacili Gram
pozitivi,mobili,dispusi in lanturi.
 aerobi (exista citeva specii facultativ
anaerobe), fara capsula (exceptie Bacillus
anthracis care are capsula ); sint bacterii
ubicuitare ( sporii le confera o mare
rezistenta in mediul exterior).
 Bacillus anthracis
 Face parte din genul Bacillus
 Speciile acestui gen ca de ex.
 B.subtilis,
 B.polimixa,
 B. cereus, etc.
 sint saprofite gasindu-se in sol, apa, aer si
alte elemente de mediu.
 Datorita sporilor, care prin
rezistenta lor persista in sol, sint in principal
caracterizate ca bacterii de sol (telurice).
 Bacillus anthracis
 Este sporulat aerob
 Se dezvolta pe medii simple de cultura, pe
mediile solide
 sub forma de colonii R.
 Singura specie patogena care produce carbunele
la animale (ovine, bovine, mai rar porcine si la
cabaline).
 Omul se inbolnaveste prin contactul
cu animalul bolnav sau cu produsele provenite
de la acesta. De aceea, infectia la om face parte
din antropozoonoze si are un caracter
profesional.
Bacillus anthracis
 Bacillus anthracis
 Formele clinice ale infectiei la om in
functie de
 poarta de intrare sint urmatoarele:
 forma cutanata (“pustula maligna”),
care apare ca o leziune unica sau multipla,
inconjurata de edem, la inceput sub forma
de macula, apoi papula, vezicula si
pustula, care se transforma intr-o crusta
de culoare neagra de unde si numele de
carbune.
Carbunele cutanat
 Evolutia clinica
 Forma viscerala a bolii:
 intestinala care evolueaza ca o
enterita grava cu scaune
mucosangvinolente,
 pulmonara sub forma
unei pneumonii severe
 meningeala
 Toate aceste forme pot fi insotite de

 septicemie
 Diagnosticul direct

 Recoltarea produselor patologice

 principalul produs patologic este
serozitatea din pustula
 Se mai poate recolta sputa, fecale,
tesuturi de necropsie.
In toate formele se recolteaza singe
pentru
 hemocultura.
 Diagnosticul direct
 Examenul microscopic direct
 pe frotiul colorat Gram
 apar sub forma unor bacili lungi, izolati
sau lanturi(streptobacili) Gram pozitivi,
capsulari.
 Daca recoltarea se face din lichidul de
vezicula,in preparatul nativ se observa
bacili lungi,imobili. Se pot obtine astfel de
informatii pentru un diagnostic provizoriu
de urgenta.
 Izolarea
 se realizeaza prin insamintare pe
 geloza simpla sau geloza singe.

 Incubarea la 35-37o C
 Identificare
 Proprietati morfotinctoriale: bacili lungi, grosi, drepti, cu
capete taiate drept, asezati in lanturi
asemanati cu trestia de bambus.
 Gram pozitivi,
capsulati, imobili si sporulati, cu sporul situat de
obicei central si mai mic decit diametrul celulei
vegetative.
 Caractere de cultura

 Colonii
mari , alb cenusii, de tip R,
rugoase, in cap de meduza sau
coama de leu

 Proprietati biochimice: este

zaharolitic, slab
 proteolitic, lichefiaza lent gelatina
 Identificare
 Proprietati antigenice – pe linga antigenul
 capsular de natura polipeptidica mai exista
si un antigen proteic si unul polizaharidic
legate de peretele celular.

 Prin extractie la cald a antigenului(polizaharidic)

se realizeaza un
preparat care, in contact cu serul
anticarbunos este utilizat in practica in
reactia de precipitare inelara -Ascoli-
folosita in diagnosticul retrospectiv al
infectiei carbunoase la animalele moarte de boala
carbunoasa.
 Alte specii din genul Bacillus
 Bacillus cereus si bacillus megaterium
 ( bacterii saprofite) pot elabora
enterotoxina
si pot declansa la om toxiinfectii
alimentare.

 Bacillus subtilis –saprofit- poate

 produce(rar): sinuzite, conjunctivite,
infectii urinare
 Bacillus anthracis
 :proprietati morfologice

 Proprietati de cultura
 Mycobacterium tuberculosis
 Face parte din genul Mycobacterium care
cuprinde bacili acido-alcoolo rezistenti BAAR.
 Proprietatea de AAR este datorata structurii
peretelui bacterian bogat in fosfolipide si
acid micolic.
 Genul cuprinde specii saprofite care traiesc
in apa, sol, etc,
 iar speciile patogene pentru om produc
imbolnaviri de lunga durata, cu leziuni
cronice localizate in organele interne sau
cutanat.
 Principalii patogeni umani
 Mycobacterium tuberculosis
 Mycobacterium bovis

 Mycobacterium leprae

 Mycobacterium ulcerans

 Mycobacterii netuberculoase care

produc imbolnaviri numite
micobacterioze la persoane
imunocompromise.
Clasificarea speciilor patogene
de mycobacterii netuberculoase
 Gr. 1 fotocromogene – se
pigmenteaza dupa expunerea la
lumina ex. M. Kansasii, M. marinum.
 Gr.2 –scotocromogene- se
pigmenteaza si la intuneric Ex. M.
scrofulaceum produce adenita
cervicala la copii.
Clasificarea speciilor patogene
de mycobacterii netuberculoase
 Gr. 3 necromogene Ex. M. avium, se
dezv. Intracelular produce inf la
imunocompromisi.
 Gr. 4. M. cu crestere rapida: ex. M.
fortuitum, chelonei –majoritatea
nepatogene.
 Diagnostic de laborator
 Recoltarea produselor patologice
 Cea mai frecvanta localizare fiind cea
pulmonara principalul produs
patologic recoltat este sputa.
 Se mai recolteaza in functie de
localizare: urina, puroi, lcr, lichid
pleural, lichid peritoneal.
 Recoltarea produselor patologice
 Sputa se recolteaza prin expectoratie
spontana in recipiente de unica
utilizare sterile.
 Dimineata inainte de masa se
clateste cavitatea bucala cu apa sau
ser fiziologic si se expectoreaza
direct in recipient 2-3 ml.
 Examenul microscopic direct
 Frotiul direct se face din portiunile
purulente
 Se intinde subtire, cat mai omogen
posibil
 Se acopera ¾ din lungimea lamei

 Se folosesc lame sterile, bine

degresate.
 Coloratia Zhiel-Neelsen
 Se coloreaza lama ( vezi coloratia)
 Ex. Microscopica evidentiaza bacili
AAR rosii pe fondul albastru al
preparatului.
 Morfologia bacililor
 Sunt drepti sau usor incurbati,subtiri,
colorati uniform sau granular, dispusi
in aglomerari, sub forma literelor V,
L, Y, W.
 Examinarea lamei
 Se vor examina 100 de campuri
microscopice si rezultatul se exprima:
 Negativ la 0 bacili/100campuri

 Dubios la 1-3 bacili/100campuri

 Slab pozitiv(+) la 4-9 bacili/100 capuri

 Moderat pozitiv(++) la 10-100

b/100campuri.
 Intens pozitiv (+++) peste
100b./100capuri
 Examenul microscopic
 Exprima gradul de contagiozitate al
bolnavului
 Serveste la efectuarea antibiogramei
pentru ca ne arata cat trebuie sa
diluam sputa.
Examenul microscopic direct
Examenul microscopic direct
Examenul microscopic direct
 Coloratia fluorescenta
 Se face cu auramina-rodamina.
 Examinarea se face in UV

 Bacilii vor fi galbeni-aurii

 Omogenizarea
 Daca sputa contine un numar mic de bacili
se face omogenizare.
 La un volum de sputa se adauga acelasi
volum de NaOH 4%, se agita 5`, se
incubeaza la 37o C, 30`apoi se
neutralizeaza cu Hcl 10% in prezenta unei
pic de albastru de bromtimol si se
centrifugheaza 15` la 3000t/min.
 Din sediment se fac frotiuri si se coloreaza
Z-N
 Izolare
 Insamantare pe mediul Lowenstein-
Jensen care conţine gălbenuş de ou,
glicerol şi acizi minerali cu inhibitori -
verde malachit pentru a împiedica
creşterea altor bacterii
 Incubare la 37o C, timp de 60 de
zile.
 Identificare
 Proprietati morfotinctoriale
 Caractere de cultura: dupa 2-3 saptamani
pe mediul de cultura se dezvolta colonii
uscate, rugoase, proeminente, conopidiforme,
favorizate de glicerina din mediu ( dezvoltare
de tip eugonic).
 M. bovis se dezvolta sub forma de colonii de
tip disgonic: colonii turtite, rugoase, cu dezv.
Lenta, inhibate de glicerina din mediu.
 Cultivarea
 Pe mediul Dorset, pentru mentinerea
tulpinilor.
 In bulion glicerinat pentru obtinerea
tuberculinei si a vacc. BCG
( formeaza pelicula groasa in mediile
lichide.
 Caractere biochimice
 Testul catalazei este pozitiv la
Mycobact TBC
 Testul niacinei poz la M. tbc

 Caractere antigenice: Ag-nele

extrase din culturi de micobact. Se
numesc senzitine si se folosesc
pentru evidentierea hipersensibilitatii
de tip tardiv.
 Caractere de patogenitate
 Inocularea cobaiului s.c., cu o cultura
patogena in regiunea inghinala, este
urmata la 15 zile de aparitia unui
nodul indurat care se va cazeifica, va
ulcera, si apoi fistulizeaza, iar in doua
luni cobaiul moare. Va prezenta
leziuni cazeoase in ggl. Regionali,
noduli tuberculosi, confluenti in splina
si ficat si tubercului in plamani.
 Antibiograma
 Datorită creşterii lor lente, concomitent
cu cultivarea se va proceda şi la
testarea sensibilităţii lor la
chimioterapicele antituberculoase.
 Fiecare tub contine cate-un
tuberculostatic( unde nu avem crestere
=sensibil)
 Izoniazida, PAS, etionamida, cicloserina,
kanamicina, rifampicina, etambutol.
Cultura pe mediul Lowenstein-
Jensen
Mycobacterium tuberculosis
 Diagnostic indirect
 IDR
 Se face testare PPD( derivat proteic
purificat) prin inoculare a 0.1 ml sol PPD
strict intradermic pe fata anteriara a
antebratului sting. Se citeste dupa 72 de
ore ( tehnica Mantoux). O,1 ml PPD= 2U
de tuberculina bruta.
 Reactie pozitiva=macula dermica
denivelata fata de tegumentele adiacente
cu un diametru >de 10 mm.
 Virajul tuberculinic
 Este momentul infectiei naturale cu B.
Koch si consta in aparitia unei Reactii
pozitive la o persoana cu reactie negativa
anterior.
 Au reactie negativa:neinfectatii

 nevaccinatii
 pierderea reactivitatii
alergice prin boli anergizante ( rujeola,
tusea convulsiva, gripa, inf. HIV/SIDA)
 Diagnostic indirect
 Quantiferon

 Limfocitele
T cu memorie sunt
stimulate de Ag TBC direct in proba
de sange prelevata. Simularea este
urmata de producere de interferon
gama, care se poate cuantifica
ELISA.
 Bacterii strict anaerobe de
interes medical
 Bacteriile strict anaerobe sunt
microorganisme care nu se dezvoltă decât
în absenţa oxigenului, prezenţa acestuia
fiind foarte toxică culturii. Bacteriile
anaerobe sunt implicate în etiologia unor
infecţii umane severe dar, în acelaşi timp,
sunt cele mai frecvente microorganisme
care colonizează organismul uman, având
un rol important în menţinerea echilibrului
ecologic al florei normale.
 Bacterii strict anaerobe de
interes medical

 Numeroase specii bacteriene anaerobe fac parte

din flora normală a tegumentului, mucoaselor
orofaringiană şi nazofaringiană, tractului gastro-
intestinal şi tractului uro-genital (mai frecvent
colonizează uretra şi vaginul).
 Cunoaşterea bacteriilor anaerobe ce colonizează
diferite situsuri ale organismului este esenţială,
deoarece majoritatea infecţiilor anaerobe sunt
endogene, cu bacterii ce fac parte din flora
normală. Există două grupe principale de germeni
anaerobi:
 Infectii produse de anaerobi
 Germeni anaerobi exogeni, sporulaţi,
toxigeni, care aparţin genului Clostridium
şi au ca habitat natural solul, dar pot fi
întâlniţi şi în intestinul unor animale şi
chiar al omului, mai ales sub formă de
spori şi care în condiţii favorabile au
capacitatea de a germina.
 Infecţiile exogene cauzate de germeni
anaerobi includ infecţii alimentare,
gangrena gazoasă, fasceita necrozantă,
celulita crepitantă, botulismul, tetanosul,
gastroenterita şi enterita necrotică.
 Anaerobi nesporulati
 Germeni anaerobi endogeni, nesporulaţi,
netoxigeni, pot deveni patogeni pentru om
deşi habitatul lor natural este chiar
mucoasa unor cavităţi naturale ale omului
şi animalelor.
 -dupa traumatisme, manopere
chirurgicale, degenerari tisulare, scaderea
rezistentei organismului.
 Ex. Bacteroides fragilis, Actinomyces,
Veilonella.
 Genul Clostridium

 Semnificaţia clinică. Infecţiile de origine

exogenă produse de clostridii sunt gangrena
gazoasă, tetanosul, intoxicaţia botulinică şi
toxiinfecţia alimentară cu Cl.perfringens.
 Cl. difficile din flora normală a intestinului
produce, în anumite condiţii, infecţii ale tractului
digestiv care se pot transmite şi interuman.
Clostridiile endogene din flora comensală pot
iniţia infecţii grave în condiţii deosebite ca, de
pildă, traumatisme, intervenţii chirurgicale,
imunosupresie etc.
 Clostridiile gangrenei gazoase

 Habitat: sunt bacterii cu habitat

mixt: foarte răspândite în natură
(sol, apă, aer, praf), şi totodată
făcând parte din flora saprofită a
tubului digestiv, vaginului, sau căilor
aeriene superioare ale omului şi
animalelor.
 Diagnosticul de laborator
 presupune izolarea şi identificarea
clostridiilor din produsele recoltate
(secreţii din plagă, sânge, materii
fecale) în funcţie de tipul şi
localizarea infecţiei.
 Tipizarea (identificarea speciei) se
face prin boală experimentală la
şoarece.
 Gangrena gazoasa
 Esteo infectie polimicrobiana cel mai
frecvent fiind implicate: Clostridium
perfringens, Clostridium histoliticum,
Cl. Sporogenes.
 Clostridium perfringens nu lipseste
niciodata. Se mai asociaza germeni
aerobi: Stafilococ, Streptococi,
enterobacterii, b. piocianic.
 Gangrena gazoasa
 Este o urgenta medicala si nu se asteapta
diagnosticul bacteriologic pentru a incepe
tratamentul.
 Se face un examen direct din produsul patologic
recoltat( puroi, secretie din plaga)
 La coloratia Gram observam: bacili mari, cu
capetele rotunjite sau taiate drept, de lungimi si
forme diferite. Sporii situati central, subterminal
sau fara spori.
 Bacili sunt Gram pozitivi, nu au capsula cu
exceptia Cl. Perfringens.
 Aspectul polimorf al frotiului ne orienteaza spre
diagnosticul de Gangrena gazoasa.
 Izolare
 Insamantarea se face pe geloza
sange si pe medii pentru anaerobi:
agar-galbenus lactoza care are
incorporata toxina. Fiecare placa
folosita avand incorporata alta
toxina, lipsa cresterii intro placa
reprezinta identificarea serologica
rapida a tipului de clostridium.
 Sensibilitatea la antibiotice
 Clostridiile gangrenei gazoase sunt
sensibile la
 penicilină G

 eritromicină

 ampicilină

 metronidazol

 Cefoxitină

 şi în mod natural rezistente la tetraciclină.

 Epidemiologie, prevenţie

 Profilaxiaconstă în toaleta plăgilor,

îndepărtarea corpurilor străine şi a
ţesuturilor necrozate, antibioterapie
profilactică, asepsia riguroasă a
gesturilor operatorii.
 Tratamentul
 este o urgenţă chirurgicală, prognosticul
bolii fiind influenţat de precocitatea
instituirii sale. Posibila prezenţă a unei
flore de asociaţie impune asocierea în
terapie a unei -lactamine cu un
aminoglicozid şi metronidazol.
Oxigenoterapia şi măsurile de reanimare
sunt indispensabile. În cazul toxiinfecţiilor
alimentare rehidratarea şi tratamentul
simptomatic sunt suficiente.
 Clostridium tetani

 Habitat: foarte frecvent răspândit la

suprafaţa solului, unde poate
supravieţui timp îndelungat sub
formă sporulată. Face parte de
asemenea din flora normală a tubului
digestiv al unor numeroase specii
animale, fiind eliminat la exterior
prin materiile fecale ale acestora.
 Morfologie
 bacil gram pozitiv anaerob
 sporulat, cu sporul dispus terminal
(are aspect de "măciucă", "rachetă
de tenis").
 Semnificaţia clinică
 . Cl. tetani se găseşte în tractul intestinal al animalelor
(bovine, cabaline, ovine) care elimină bacilul sub formă
vegetativă.
 Odată eliminat, găseşte condiţii nefavorabile şi sporulează,
putând fi izolat din sol. Sporularea este favorizată de
condiţiile de anaerobioză, precum şi de contaminarea
concomitentă cu germeni piogeni.
 Sporii pătrund prin poarta de intrare reprezentată de plăgi
ale tegumentelor sau mucoaselor ce pot fi: mici (tăiate sau
înţepate) murdărite cu pământ sau mari cu ţesuturi
necrozate, zdrobite ce conţin corpi străini. Mai rar se
infectează bontul ombilical la nou-născuţi, tratat în unele
ţinuturi tropicale cu bălegar de vită (septic). Boală produsă
de Cl. tetani este tetanosul.
 Clinic
 Sporii germinează la poarta de intrare unde elaborează
toxina tetanică care difuzează în organism, bacilul
rămânând cantonat la poarta de intrare.
 Exotoxina prezintă două componente, tetanospasmina ce
acţionează asupra sistemului nervos central la nivelul
centrilor motori producand spasme musculare în crize
paroxistice la cea mai mică excitaţie
 şi tetanolizina cu efect cardiotoxic. Din punct de vedere
clinic, după o perioadă de incubaţie de 6-15 zile, timp în
care are loc difuzia toxinei, apare contractura musculară,
iniţial localizată (trismusul), iar apoi generalizată.
 Moartea se produce prin paralizia spastică a muşchilor
respiratori.
 Diagnosticul
 Diagnosticul tetanosului este clinic.
Diagnosticul de laborator este un
diagnostic de confirmare care se
solicită numai când trebuie stabilită
responsabilitatea medicală pentru un
caz de tetanos (postoperator,
postpartum, cu punct de plecare de
la bontul ombilical etc.).
 Recoltarea produselor patologice
 Se recolteaza:
 Puroi

 Tesuturi din plaga

 Pansamente
 Izolare
 Insamantarea se face pe medii pentru
anaerobi: bulion cu acid thioglicolic care se
termostateaza 48 h si apoi se fac treceri
pe doua medii solide agar cu sange dintre
care una contine ser antitetanic.
 Pe placa cu ser este inhibata specific
cresterea
 Pe placa fara ser se vor dezvolta colonii
caracteristice, hemolitice.
 Identificare
 Caractere morfotinctoriale:
 Bacili G+, lungi, subtiri, cu un capat
taiat drept si cu unul bombat
prezentand un spor terminal care-I
confera aspectul de bat de tobosar.
 Caractere de cultura
 Bulionul este tulburat slab si se
limpezeste datorita depunerii sporilor
la fundul eprubetei
 Se degaza un miros de corn ars

 Pe geloza sange se dezvolta colonii

rotunde, cenusii-galbui, cu margini
rau delimitate cu structura
granulara.
 Caractere de patogenitate
 Sunt cele mai importante pentru
diagnostic.
 Evidentierea toxinei se poate face in
vivo prin inoculare la soarecele alb a
culturii sau direct a produsului
patologic
 In vitro prin ELISA.
 Tratament:

 -curativ, prin administrare de ser

antitetanic şi anatoxină,
 -preventiv, prin vaccinare şi toaleta
chirurgicală a plăgilor. Vaccinul DTP (anti
diftero-tetano-pertususis) face parte din
vaccinările obligatorii ale copilului şi se
administrează la scurt timp după naştere
sub forma unor injecţii subcutanate, la o
lună interval, cu rapel la 7 ani.
Contractura musculara
 Clostridium botulinum

 Habitat: este o bacterie cu un habitat mixt:

suprafaţa solului şi rareori în intestinul
animalelor. Uneori poate contamina legumele şi
fructele conservate.
 Morfologie, structură: sunt bacili gram pozitivi
anaerobi, mobili, cu capetele rotunjite, sporulaţi,
cu sporul (termorezistent 3-5 ore la 100C)
dispus subterminal. Sintetizează 6 tipuri de
toxine, antigenic distincte (notate de la A-F) şi
eliberate prin autoliza celulei. Cel mai frecvent
asociate patologiei umane sunt tipurile: A, B şi F.
Sunt toxice în doză foarte redusă.
 Patogenie
 Clostridium botulinum, este agentul patogen al
botulismului, o intoxicaţie alimentară fatală, produsă prin
ingerarea de alimente ce conţin toxina botulinică. Foarte
sensibil la oxigen, proliferează în alimente în care există un
anumit grad de anaerobioză: conserve de legume, peşte
sau carne (toxina eliberată produce gaz care bombează
capacul conservei), mezeluri, şuncă ( în are loc o
dezvoltare caracteristică “în cuiburi”), cârnaţi afumaţi etc.
 Intoxicaţia survine la 18-96 de ore postprandial.
 Toxina, (termolabilă) ingerată rezistă la acţiunea sucului
gastric, pătrunde în intestin, de unde ajunge în circulaţia
generală pe cale limfatică şi acţionează asupra sistemului
nervos prin blocarea eliberării de acetilcolină la nivelul
sinapsei neuro-musculare.
 Se produce paralizia flască a musculaturii buco-faringiene
(disfagie, greţuri, vărsături), cu paralizia în final a
muşchilor respiratori.
 Diagnosticul de laborator
 are rolul de a confirma diagnosticul
clinic şi urmăreşte evidenţierea
toxinei botulinice în ser, materii
fecale, conţinut gastric, vărsături şi
mai rar a bacilului botulinic în
materiile fecale. Tipizarea toxinei
botulinice, care are 7 tipuri
antigenice (de la A la F), se poate
face prin boală experimentală la
şoareci.
 Recoltarea produselor patologice
 Alimentul incriminat
 Lichid de varsatura

 Urina

 Materii fecale

 Singe

 Fragmente de organe de la necropsie

 izolare
 Insamantare pe medii pentru
anaerobi in strica anaerobioza
 Medii lichide: bulion cu acid
thioglicolic
 Medii semisolide: geloza Veillon

 Medii solide: geloza sange, mediul

Nagler, mediul Willis-Hobbs
 identificare
 Caractere morfotinctoriale: bacili
sporulati, insotiti de numerosi spori
liberi, au 4-8 cili, gram +
 Caractere de cultura; colonii mari, cu
centrul opac, proeminent, cu margini
filamentoase, cu tendinta de a se
intinde.
 In geloza veillon produce gaz si rupe
coloana de mediu.
 Tratament
 Este o maladie cu declarare
obligatorie.
 Profilaxia se referă la supravegherea
procesului de fabricare a conservelor.
 Tratamentul curativ este simptomatic
şi se efectuează în servicii de terapie
intensivă.
Bacili sporulati
Culturi bacteriene
 Anaerobi nesporulati
 Sunt comensali ai tegumentelor si
mucoaselor
 Invadeaza tesuturile dupa
traumatisme: muscaturi, perforatii
intestinale
 dupa manopere chirurgicale
 In urma degenerarii tesuturilor
 In urma scaderii rezistentei( diabet,
imunosupresoare)
 Patogenitate
 Pot produce abcese cu orice
localizare
 Septicemii

 Frecvent sunt asociati cu aerobi si cu

aerobi-facultativ anaerobi.
 Principalii patogeni
 1. Bacili gram negativi
 Genul Bacteroides mai frecvent
specia Bacteroides fragilis
 Genul Fuzobacterium: F. nucleatum,
F. necroforus produc frecvent
faringite necrozante alaturi de specii
de spirochete ( angina fuzospirilara),
abcese cerebrale, hepatice, etc
 Principalii patogeni
 2. Bacili gram pozitivi nesporulati
 Genul Actinomyces specia A. Israeli face
parte din microbiocenoza bucofaringiana si
produce abcese dentare, infectii ale
tractului respirator, sinuzite. Produc
granule de sulf in tesut.( microcolonii)
 Genul Propionii bacterium

 Lactobacilus bifidus

 Bifidobacterium
 Principalii patogeni
 3. Coci Gram pozitivi
 Peptococcus si Peptostreptococcus

 Pot produce infectii singure sau in

asociere cu alte bacterii
 Produc abcese dentare, amigdaliene,
sinuzite, abcese pulmonare, infectii
postpartum, septicemii, apendicite,
peritonite, infectia plagilor.
 Principalii patogeni
 4. Coci Gram negativi
 Genul Veillonella si Acidaminococcus

 Fac parte din microbiocenozele

organismului, rar pot produce
imbolnaviri.
 Diagnostic direct
 Recoltarea produselor patologice
 Se face in functie de locul infectiei

 Poate fi asociata cu hemocultura

pentru anaerobi
 Examenul microscopic direct

 Evidentiaza asociere polimicrobiana

cu specii care se cultiva greu.
 Diagnostic direct
 Izolarea

 Se face dupa tehnicile de

anaerobioza
 Identificarea

 Este destul de dificila ineori

necesitand metode ca Gaz
cromatografia.
 Clostridium difficile
 Colitapseudomembranoasa este o boala
inflamatorie intestinala asociata utilizarii de
antibiotice. Se poate manifesta prin diaree
usoara, sau poate evolua in stadii succesive
pana la colita severa. Evolutia obisnuita –
acuta, cu recurente.
 Toxine
 Toxinele agentului patogen Clostridium difficile.
 C. difficile produce cel putin 2 toxine denumite A si B.
Toxina A, o enterotoxina, determina cresterea
secretiei de fluide si inflamatie la nivelul mucoasei
intestinale. Toxina B care prezinta in vitro o actiune
citotoxica de aproximativ 1000 ori mai puternica
decat toxina A actioneaza sinergic cu aceasta. In timp
ce toxina A este produsa de aproape toate tulpinile de
C. difficile implicate in aparitia bolii, s-a demonstrat
recent ca unele tulpini secreta numai toxina B
 Clostridium difficile este agentul patogen nosocomial
cel mai frecvent al tractului gastrointestinal.
 Tratament cu antibiotice
 Blocanti ai receptorilor H2 si antiacide.

 Stari de imunodeficienta.

 Spitalizare prelungita.

 Varsta avansata.

 Boala inflamatorie intestinala

 Interventii chirurgicale