ELEMENTELE

IMPOZITELOR
Bargaoanu Diana-Elena
Clasa a XII-a E
Colegiul Economic “Ion Ghica” Bacau
 Impozitul reprezintă un instrument complex
alcătuit dintr-un şir de componente. Principalele
elementele ale impozitului înaintate în teoria şi
practica financiară sunt următoarele:
 Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret
care stă la baza aşezării acestuia şi poate fi diferit în
funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit,
natura plătitorului. Astfel, ca obiect al impozitului
poate apărea:
 • Venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor
economici şi veniturile persoanelor fizice;
 • Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri,
terenuri, mijloace de transport;
 • Cheltuielile (consumul), care constituie produsul,
serviciul prestat sau lucrarea executată, bunul
importat sau uneori cel exportat în cazul impozitelor
indirecte;
 • Actele şi faptele realizate de organele statului
pentru care se datorează taxe de timbru şi
înregistrare. Spre exemplu, eliberarea, legalizarea,
autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbaterea
 Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă
elementul pe care se fundamentează evaluarea
(calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie
aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau să difere de acesta.
Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie
valoarea, venitul sau preţul acesta este în acelaşi timp
şi bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile
impozitului pe venit. Când este vorba de bunuri ca
obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:
 a) în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren
este exprimată în m.p. sau ha este şi element de calcul
 b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii
este clădirea, iar calculul se face în funcţie de valoarea
acesteia.
 Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este
persoana fizică sau juridică deţinătoare sau
realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii
este obligat la plata acestuia.

 Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se

exprimă obiectul sau materia impozabilă, adică leul
(u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul
funciar; capacitatea cilindrică la mijloacele de
transport etc.abil şi care potrivit legii este obligat la
plata acestuia.

 Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte

impozitul (venit ori, excepţional, averea). Venitul ca
sursă de plată poate apărea sub mai multe forme:
salariu, profit, dividend etc. Averea poate apărea sub
formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau sub
formă de bunuri (mobile sau imobile).
 Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea
de evaluare) reprezintă impozitul aferent unei
unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit
într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
 Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe
unitatea de măsură.
 Cota procentuală este un procent de impozit
asupra bazei de calcul. Cota procentuală poate
fi:
 proporţională;

 progresivă;

 regresivă.