Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice

Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

CURS NR. 11
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

5.3. Metode de reținere

a poluării
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

5.3. Metode de reținere a poluării

Def: Metodele de reţinere a poluării constau în oprirea fizică a materialului

contaminat cu ajutorul unui dispozitiv de barare, prin „învelirea” zonei şi/sau
prin etanşări în partea inferioară.

Aceste metode pot fi aplicate în trei moduri:

1. controlarea poluării la faţa locului
2. excavarea unui volum de sol poluat şi încapsularea acestuia
3. acoperirea şi etanşarea in situ a zonei contaminate

Din motive tehnice şi financiare, aceste tehnici au rezultate mai bune dacă se
lucrează cu volume sau suprafeţe relativ reduse.

Aplicarea in situ a metodei este posibilă cu condiţia ca zona contaminată să

fie bine definită şi delimitată în prealabil.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Împiedicarea pătrunderii apei în zona contaminată

Obiectiv 1 1. amenajarea în partea superioară a zonei a unei învelitoare etanşe

2. Folosirea unor pereţi etanşi pentru a opri apa din amonte să nu

intre în contact cu zona contaminată

3. intercalăm între zona contaminată şi apa din amonte un perete

care joacă rol de baraj
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Obiectiv 2 Reducerea riscurilor ce implică migrarea poluării

Dacă operaţiunea se realizează după ce a avut loc Dacă se lucrează in situ, se va coborî un perete în
excavarea solului, se va pune solul contaminat partea laterală şi va fi ancorat într-un strat geologic
într-o alveolă a cărei parte inferioară este etanşă. impermeabil ce se află în acea zonă.

În cazul în care nu avem un strat impermeabil, vom fi nevoiţi să coborâm acei pereţi etanşi până la o
adâncime ce depăşeşte nivelul inferior al zonei contaminate.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Aceste sisteme de control al solului contaminat sunt necesare atunci când:

Există un risc real şi imediat a contaminării mediului, iar înlăturarea materialului

poluant nu se poate realiza, din motive tehnice şi economice.

Există un risc al poluării apei subterane.

Este necesară izolarea unei zone poluate pentru a se aplica o tehnologie de
remediere.

Acoperirea zonei cu
un calotă (acoperire cu Control lateral Control inferior
un înveliş);

Bariere hidraulice
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Acoperirea cu o calotă (capping)

Capping-ul implică plasarea unui înveliş deasupra materialului contaminat cum ar

fi deşeurile dintr-un depozit controlat. Asemenea învelişuri se numesc calote. Ele
nu curăţă materialul contaminat, ci doar îl păstrează sub control astfel încât să nu
intre în contact cu oamenii şi cu mediul înconjurător.

O calotă este aşezată deasupra zonei şi poate acţiona în trei moduri posibile:

1. Opreşte apa de ploaie să ajungă în zona poluată

2. Opreşte împrăştierea poluanţilor în mediu datorită vântului
3. Evită contactul dintre zona poluată şi mediu înconjurător
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

1. strat de iarbă ce preia apa de ploaie împiedicând infiltrarea ei în stratul următor, şi evită
erodarea solului de la suprafaţă
2. pietriş şi are ca principală funcţie absorbirea apei care reuşeşte să treacă de primul strat.

3. Al treilea strat poate fi adăugat pentru a

controla şi capta gazele ce pot fi emanate.
4. Ultimul strat care se află direct pe
solul contaminat, este din argilă şi este
învelit într-un material sintetic numit
geomembrană. este folosit pentru oprirea
apei ce ar putea să treacă de primele
două straturi.

Construirea unei calote poate dura de la câteva zile la câteva luni. Acest timp
depinde de mai mulţi factori care variază în funcţie de:
•Suprafaţa zonei poluate;
•Designul şi grosimea calotei;
•Disponibilitatea solului curat şi a argilei.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Sistem tipic aplicat pe o groapă de gunoi

 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Dintre materialele utilizate pentru bariere avem:

materialele naturale cu o permeabilitate redusă (argilele);
geomembranele artificiale.

În primul caz, stratul protector este format din sedimente argiloase, acumulate într-
unul sau mai multe straturi, de câţiva zeci de centimetri până la un metru, în funcţie
de disponibilitatea materialului. Fiecare tip de sedimente are un anumit nivel de
permeabilitate, argilele fiind considerate prin excelenţă nişte sedimente
impermeabile.

Al doilea tip de material folosit la etanşare; geomembranele, sunt produse sintetice

impermeabile, având la baza realizării lor răşini polimerice ce sunt în straturi mai
mult sau mai puţin dense. Produsul cel mai des întâlnit este membrana din polietilenă
de densitate ridicată (PEHD), însă se găsesc în aceeaşi măsură şi produse pe baza de
PVC, polietilenă clor sau elastomeri.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Control lateral

Controlul lateral al solului contaminat previne migrarea poluanţilor în mediu.

Un astfel de sistem poate fi realizat prin realizarea unor şanţuri de jur împrejurul
zonei contaminate şi plasarea unor panouri impermeabile (din metal, material
plastic, ciment sau beton).

Adâncimea sistemului de izolare depinde de condiţiile specifice ale locului: de

exemplu uneori este necesar ca să se ajungă la roca de bază, în alte cazuri
adâncimea poate fi mai mică dacă condiţiile nu permit o adâncime mai mare.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Trei posibilităţi pentru cazul controlului lateral al solului contaminat:

izolare parţială doar în amonte (a), izolare parţială în aval (b) şi izolare
completă (c)
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Control inferior

Controlul inferior al unei zone poluate poate fi obţinut în două moduri: prin
realizarea unui sistem lateral de izolaţie sigur ce este introdus adânc în
straturile impermeabile sau printr-o barieră impermeabilă oblică care este
introdusă sub solul contaminat.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Bariere hidraulice
Barierele hidraulice pot fi încadrate în categoria tehnicilor de control a poluării.
Această tehnologie este asemănătoare cu tehnologia de pompare. Barierele
hidraulice sunt folosite pentru a evita curgerea apelor subterane în zona
contaminată

Pentru a realiza acest lucru există două soluţii: fie prin pompare se scade nivelul
apei subterane astfel încât să ajungă la un nivel inferior celui corespunzător
solului contaminat, fie curgerea apei subterane este deviată astfel încât să nu
ajungă în punctele de unde este prelevată pentru a fi folosită ca apă de băut. Apa
care este pompată trebuie neapărat să fie tratată.

Această tehnologie este folosită destul de des, deoarece în primul rând

echipamentul său şi instalarea acestuia sunt relativ simple, şi în al doilea rând
este destul de ieftină comparativ cu alte tehnologii.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Schemă pentru barierele hidraulice Schemă pentru barierele hidraulice ce

ce utilizează puţuri de extracţie utilizează puţuri de injecţie
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Modul de aplicare al acestei metode este următorul:

În cazul unei poluări a solului şi/sau a pânzei freatice, produşii contaminaţi au
tendinţa de a migra în aval şi de a ieşi la suprafaţă. În prima figură este
prezentată evoluţia contaminării în cazul în care nu se aplică nici un fel de
metodă de remediere. Astfel se poate observa că zona contaminată se
dispersează încetul cu încetul de-a lungul pantei până se întâlneşte cu zona joasă
a colinei şi a râului.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Pentru a contracara această mişcare naturală, pomparea se poate realiza la nivelul

zonei poluate; în afară de a extrage apa poluată din subsol, pomparea va crea o
depresiune în jurul zonei de pompare, vorbim de un con de depresiune, limitând
o parte din flux spre aval; din acelaşi motiv, poluarea va fi ţinută la sursă şi
dispersia ei spre exterior va fi redusă simţitor.