Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice

Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

CURS NR. 12
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

5.4. Metode biologice

Biodegradarea este un fenomen natural şi este rezultatul degradării

moleculelor organice de către microorganisme (bacterii). Dezvoltarea acestor
micro-organisme se realizează prin intermediul oxidării carbonului care este
utilizat ca sursă de energie.

Grupele compuşilor poluanţi, ce reprezintă „ţinte probabile” pentru

biodecontaminare, sunt:

combustibili lichizi;
deşeurile rezultate din exploatarea petrolului, nămolurilor şi reziduurilor de ulei;
produşi şi reziduuri organice rezultate din industria chimică, cum ar fi acetone,
alcoli, fenoli, aldehide şi alţi solvenţi;
compuşi organici halogenaţi, incluzând solvenţi alifatici şi aromatici şi PCB;
compuşi complexi, cum ar fi hidrocarburile policiclice aromatice, pesticide;
nitraţi şi sulfaţi.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate
Cele două condiţii ce trebuiesc respectate pentru aplicarea remedierii biologice sunt:

1.produsele utilizate pentru tratarea zonei contaminate trebuiesc puse în contact cu mediul
poluat cât mai intim posibil;
2.dezvoltarea biomasei şi transformarea compuşilor poluanţi trebuiesc controlate, şi
trebuie să se acorde o atenţie deosebită sub-produselor rezultate.

În cazul în care aceste două cerinţe sunt respectate, decontaminarea biologică poate fi aplicată
pe două căi, fie la faţa locului prin introducerea în sol a aditivilor necesari pentru dezvoltarea
biomasei, fie tratând în unităţi speciale apa pompată sau solul excavat .
Primul factor ce trebuie luat în considerare este biodegradabilitatea poluantului, care depinde
nu doar de produsul în sine de degradat, dar şi de produsele acompaniatoare şi de condiţiile
termice.
Compuşi Biodegradabilitate
Acetonă Degradabil
Benzen Degradabil
Toluen Degradabil
Fenol Degradabil
Cloroform degradabil
Pentaclorofenol degradabil
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Al doilea factor ce trebuie luat în considerare este tipul de microorganisme. Putem să

avem de-a face cu bacterii, ciuperci, alge, etc. Pentru degradarea hidrocarburilor, pot fi
folosite un număr mare de specii ce se pot găsi în mod natural în sol, printre acestea
amintim: arthrobacter, achromobacter, novocardia, pseudomonas, flavobacterium.

Alegerea acceptorului de electroni şi de nutrienţi reprezintă întotdeauna un punct

cheie al fezabilităţii unei operaţiuni de biodecontaminare. Termenul de „acceptor de
electroni” se referă la acei produşi ce acceptă electroni în urma unor reacţii de oxido-
reducere, şi care sunt folosiţi de către microorganisme pentru a transforma compuşii
organici în energie.

Caracteristicile materialului sau a mediului ce urmează a fi tratat intervin în mod

egal în fezabilitatea unei depoluări utilizând o metodă biologică. În afară de stocul de
C/P/N şi cantitatea de O2 disponibile în mediul ce urmează a fi tratat, alte calităţi fizico-
chimice pot influenţa la fel de mult randamentul biodegradării. Dintre aceste
caracteristici putem aminti pH-ul, temperatura şi umiditatea.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Avantajele oferite de această tehnologie sunt:

este o eficientă metodă de depoluare, distrugând poluanţii în loc să-i transfere;

tratamentul este complet, pentru toate mediile prevazute (apă, sol, aerul din sol) şi pentru
diverse faze posibile ale poluantului (solidă, lichidă, gazoasă); în plus atunci când
decontaminarea se realizează in situ, toată zona contaminată este tratată în acelaşi timp;
este una dintre cele mai rentabile tehnologii, cu cel mai mare raport calitate/preţ.

Limitarile oferite de această tehnologie sunt:

tehnologia nu poate fi aplicată pentru produsele nebiodegradabile;

deoarece se aplică in situ, va trebui ca permeabilitatea solului să fie mai mare de 10 -6
m/s;
dacă poluarea este realizată de un amestec de contaminanţi, biodegradarea poate fi
inhibată, deoarece unii poluanţi pot fi toxici pentru micro-organisme;
perioada de aplicare a acestei metode se întinde pe o perioadă de câteva luni, atât pentru
cazul in situ cât şi pentru ex situ.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Bioremedierea

Bioremedierea permite proceselor naturale să curăţe poluanţii ce se află în

mediu.

Pentru ca microbii să neutralizeze poluanţii, în soluri sau în apele subterane

trebuie să existe următoarele condiţii: temperatura optimă; nutrienţii
(fertilizatorii); o cantitate suficientă de oxigen.

Căile prin care aceste condiţii pot fi îmbunătăţite sunt: pomparea de aer;
alimentare cu nutrienţi sau substanţe din subteran.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Bioremedierea este o metodă foarte sigură pentru că se bazează pe microbii ce apar în mod
natural în sol. Aceşti microbi sunt utili şi nu prezintă nici un risc pentru oamenii de la faţa
locului sau pentru comunitate.

În procesul de bioremediere nu sunt folosite nici un fel de substanţe chimice periculoase.

Nutrienţii adăugaţi pentru a facilita dezvoltarea microbilor, sunt fertilizatori normali ce sunt
utilizaţi şi în agricultură. Bioremedierea transformă poluanţi în apă şi gaze inofensive.

Factori care limitează aplicabilitatea şi eficacitatea procesului de bioremediere:

1.microbii se dezvoltă preferenţial putând duce la înfundarea puţurilor de injecţie a apei şi a
nutrienţilor;
2.bioremedierea nu trebuie aplicată în cazul argilelor, datorită limitărilor transferului de
oxigen;
3. metalele cu concentraţii mari, substanţele organice ce conţin clor într-o cantitate mare,
hidrocarburile, şi sărurile anorganice trebuiesc îndepărtate din sol cu ajutorul altor metode;
4. bioremedierea încetineşte la temperaturi joase;
5. prezenţa peroxidului de hidrogen în apele subterane într-o concentraţie cuprinsă între 100 şi
200 ppm inhibă activitatea micro organismelor.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Timpul necesar tratamentului prin bioremediere variază de la 6 luni la 5 ani şi

depinde de mulţi factori, specifici zonei contaminate.

Bioremedierea este folosită deoarece prezintă avantajele unui proces natural.

Solul poluat, precum şi apa subterană contaminată pot fi tratate la faţa locului,
fără a fi nevoie să fie transportate în altă parte pentru depoluare. Dacă există sau
se crează condiţiile optime în sol, atunci apa subterană şi solul contaminat pot fi
tratate fără a mai fi nevoie să fie excavate. Acest lucru permite evitarea
contactului între muncitori şi zona contaminată. De asemenea este evitată
eliberarea în aer a gazelor ce se pot evapora.

Factorii care afectează costurile implicate sunt: tipul solului; tipul şi cantitatea
de ameliorări; tipul şi întinderea contaminării.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Fitoremedierea
Procesul de fitoremediere foloseşte plantele pentru a ecologiza solurile poluate.
Plantele ajută la depoluarea multor tipuri de contaminanţi dintre care putem
aminti: metalele, pesticidele, substanţele explozive precum şi petrolul. De
asemenea, ele sunt utile şi pentru a împiedica răspândirea poluanţilor datorită
vântului, apei de ploaie şi a apelor subterane

Fitoremedierea are o eficienţă ridicată pentru zonele cu un conţinut scăzut şi

chiar mediu de poluanţi. Plantele pot curăţa poluanţii ce se află la adâncimea la
care ajung rădăcinile

Odată ce ajung în interiorul plantei, poluanţii pot fi:

1. Depozitaţi în rădăcini, tulpini, sau frunze;
2. Schimbaţi în substanţe chimice inofensive în interiorul plantei;
3. Schimbaţi în gaze ce sunt eliberate în aer pe măsură ce planta transpiră.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Procesul de fitoremediere
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Fitoremedierea intervine chiar dacă poluanţii nu ajung în rădăcinile plantelor. De exemplu,

poluanţii se pot lipi sau adsorbi de rădăcinile plantelor, sau pot fi schimbate în substanţe
inofensive de către microorganismele ce trăiesc pe lângă rădăcinile plantelor. Plantelor li
se permite să se dezvolte pentru a absorbi sau adsorbi poluanţii, după care sunt tăiate şi
distruse.

Plantele pot stopa migrarea poluanţilor de la o zonă la alta şi pot limita cantitatea de
poluanţi ce poate fi transportată de vânt sau apa de ploaie ce se infiltrează în pământ sau
doar se scurge pe sol.

Timpul necesar pentru depoluarea unei zone, folosind fitoremedierea depinde de mai mulţi
factori, printre care putem aminti:
 1. Adâncimea zonei de tratament este determinată de plantele folosite pentru realizarea
fitoremedierii. În cele mai multe cazuri, zona este limitată la solurile superficiale;
 2. Poluanţii ce au concentraţii ridicate pot fi toxici pentru plante;
 3. Implică aceleaşi limitări ale transferului de masă ca orice alt bio-tratament;
 4. Poate fi sezonier, depinzând de locaţie;
 5. Poate transfera contaminarea din sol în aer;
 6. Este încă într-o etapă demonstrativă;
 7. Nu se cunoaşte întotdeauna toxicitatea şi bio-valabilitatea produşilor de biodegradare.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Tehnica „zonelor umede”

Principiul metodei constă în dezvoltarea în aval de zonele poluate a unor suprafeţe
mlăştinoase care sunt traversate de efluenţi. Metalele grele prezente în cantităţi mari
în efluenţi, sunt imobilizate de acţiunea vegetaţiei (flora bacteriană, alge, plante
superioare specifice zonelor mlăştinoase). De asemenea este redusă şi aciditatea
zonei.

Prin amenajarea zonelor umede, se reţin temporar efluenţii şi se creează un mediu

bogat în materie organică şi în vegetaţie, dezvoltându-se astfel condiţii anaerobe.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice- Catedra de Sisteme Biotehnice
Cursul: Strategii de reabilitare a solurilor degradate

Asemenea condiţii favorizează reducerea compuşilor poluanţi şi provoacă

precipitarea metalelor sub formă sulfurată, datorită acţiunii catalitice a bacteriilor
(aceste bacterii poartă numele de sulfo-reducătoare). Atâta timp cât condiţiile
anaerobe sunt menţinute, metalele imobilizate sub formă sulfurată, pot rămâne în
această stare, fără a afecta în vreun fel mediul.

Această metodă reprezintă un proces eficace ce este adaptat mai ales pentru
imobilizarea metalelor grele şi reducerea acidităţii provenite din efluenţii ce conţin
substanţe poluante. Dar, ca toate procedeele ce depind de condiţiile biologice,
această metodă prezintă unele limitări. Este cazul când capacitatea sa a fost
supraestimată în raport cu stocul de metal ce trebuie imobilizat. De asemenea,
trebuie luat în considerare şi faptul că această tehnică presupune mari suprafeţe de
teren pentru realizarea mlaştinilor.