Coreea de Sud

Găină Denisa
Jianu Diana
RaduAna
Stan Ana
Tudorache Diana

Colegiul Național “Ion Creangă”

clasa a XI-a F
 Cuprins

֍ Lecție de Istorie
֍ Structura Economică
֍ Sistemul de Educație și sănătate
֍ Infrastructura Țării
֍ Programe Sociale
Localizare pe Hartă
 Istoria Coreei de Sud

 Coreea are o istorie lungă și o cultură aproape identică cu

cea chineză și japoneză.
 Numele de “Coreea” provine de la cuvântul “Koryo”,
dinastia care a controlat peninsula din 913 până
în 1392.
 Coreea, una dintre cele mai vechi națiuni din lume, a fost
unificată pentru prima oară în
secolul VII e.n.
 La sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial, Coreea a
fost divizată în două.
 În 1950, Coreea de Nord a invadat sudul în prima faza a
Războiului Coreean, dar S.U.A. a
venit repede în ajutorul sudului.
 Evenimentele au condus la demisionarea lui Syngman Rhee. (1953)
 Noul președinte, Chang Myun, a fost înlăturat printr-o lovitură de stat care a
adus pe Generalul Park Chung la putere. (1963)
 La puțin timp un comitet militar condus de Chun Doo Hwan și-a asumat
puterea.(1980)
 Roh Tae Woo, succesorul lui Chun, câștigă alegerile în 20 decembrie 1987.
 Kim Dae Jung a câștigat alegerile din decembrie 1997 și a trebuit să înfrunte
criza
economică.
 Coreea de Nord și Coreea de Sud au devenit membre ONU în 1991 și
au semnat un tratat de
pace în decembrie. Atacurile între ele au continuat. Coreea de Nord a
fost de acord să
poarte discuții cu Coreea de Sud, China și SUA. Astfel au început
negocieri la Geneva în 9
decembrie 1997.
 ”Cei doi lideri au declarat solemn în fața a celor 80 de milioane de
oameni ai națiunii noastre și a lumii întregi că nu va mai fi război în
Peninsula Coreea, iar o nouă eră a păcii a fost deschisă”, au spus cei
doi în timpul unei declarații comune, semnate la sfârșitul întâlnirii lor
bilaterale la Panmunjon, în apropierea zonei demilitarizate, potrivit
agenției Yonhap. (2018)
Economia Coreei de Sud
PIB
۞1337 miliarde USD in 2015;
۞PIB pe cap de locuitor: 31,753 USD;
۞Creştere de 2,6% în 2015;
۞Scaderea exportului;
۞Deprecierea yen-ului;
۞Politica monetară europeană ;
۞Scăderea preţului petrolului.
Economia
۞GINI (2007) : 31.3;
۞A treia putere economica din Asia.
 Fabricații și Energie
۞Concureaza cu Japonia in constructia de vapoare, automobile,
echipamente electronice etc.;
۞Seul- principalul centru industrial.
 Agricultura, pescuitul și silvicultura

۞21%=teren arabil;
۞Agricultura- 10% din venitul national;
۞Orezul;
۞Carnea- importata in cantitati mari;
۞Se mai cultiva: soia, bumbac, tutun, ginseng;
۞Se cresc: porcine, caprine si viermi de matase;
۞Pe locul III în Asia la productia de peste;
۞Pădurile – 66% din suprafata tarii.
 Comerț

۞Cel mai mare partener= China;

۞Samsung, Hyundai, LG, Doosan, SK;
۞Industria auto:
۞-a contribuit cu 60% la veniturile realizate din
exporturile pe pietele externe;
۞importuri: 7-8% din totatul pietei;
۞Principalele produse importate:
۞Petrol, produse petrochimice, produse chimice,
materii prime, masini, utilaje.
Sistemul de Educație și sănătate
 Modelul coreean: hotărâre şi multă, multă muncă
De mii de ani în anumite părţi ale Asiei singura cale pentru a urca pe scara socio-
economică şi pentru a găsi un loc de muncă sigur a fost aceea de a participa la o
examinare (asigurată de un funcţionar, reprezentant al împăratului). Această examinare
necesita o bună cunoaştere a domeniului funcţiei, iar participarea la aceasta reprezenta
un adevărat ritual de trecere.

Astăzi, mulţi dintre cei care locuiesc în ţări confucianiste încă respectă realizările
educaţionale obţinute prin examen.

De mii de ani în anumite părţi ale Asiei singura cale pentru a urca pe scara socio-
economică şi pentru a găsi un loc de muncă sigur a fost aceea de a participa la o
examinare (asigurată de un funcţionar, reprezentant al împăratului). Această examinare
necesita o bună cunoaştere a domeniului funcţiei, iar participarea la aceasta reprezenta
un adevărat ritual de trecere.

Astăzi, mulţi dintre cei care locuiesc în ţări confucianiste încă respectă realizările
educaţionale obţinute prin examen.
 Printre ţările lumii, sistemul de învăţământ din Coreea de Sud pare a fi cel mai dur,
dar şi cel mai succes. Ţara a reuşit un lucru remarcabil: nivelul de alfabetizare este
de 100%. De asemenea, Coreea de Sud se situează în fruntea clasamentelor
internaţionale realizate pe baza testelor de performanţă, incluzând aici testele de
gândire critică şi capacitate de analiză.
 Succesul vine cu un preţ: elevii sunt permanent sub o presiune
enormă. Talentul nu este luat în calcul, pentru în cultura coreeană
accentul se pune pe muncă şi preocupare.

 Elevii studiază tot timpul anului, în şcoală şi cu meditatori. Dacă

studiază suficient, atunci vor fi pregătiţi.
Părinţi sud-coreeni, rugându-se pentru succesul copiilor lor la
examenul de intrare în liceu
 Coreenii cred că această perioadă de pregătire neîntreruptă este necesară pentru a avea
un viitor.

 Nu doar părinţii exercită presiune asupra copiilor. Pentru că în Coreea de Sud sunt
promovate ca valori indiscutabile ordinea şi conformarea, presiunea creată de
comportamentul celorlalţi colegi de clasă stabileşte standarde înalte pentru toţi copiii.

 Atitudinea pro-comunitate coreeană transpare încă din primele zile de şcoală. Clasele au
un număr mare de elevi, spre deosebire, să zicem, de sistemul american. Dar în Coreea
de Sud scopul profesorului este să aibă o comunitate în clasă, în cadrul căreia copiii să
închege relaţii solide. În SUA accentul este, în schimb, pe dezvoltarea unei relaţii între
educator şi copil.
 În lumea modernă copiii trebuie să ştie cum să înveţe, cum să muncească şi că
trebuie să continue şi după ce au eşecuri. Modelul coreean predă aceste lucruri.
 Grădiniţa este opţională în Coreea, mulţi părinţi preferând să îşi ţină copilul
acasă cât mai mult posibil, dar la vârsta de 6 ani copilul va trebui să fie dat la
şcoala primară obligatorie. În aceasta copii învaţă materii precum engleza, arte,
coreeană, matematică, educaţie morală, muzică, educaţie fizică, arte practice, ştinţe
şi studii sociale. De obicei un singur profesor va fi cel care predă toate materiile,
dar sunt şi cazuri în care acestea sunt predate de un profesor specializat.
 În şcoala mijlocie totul este luat mult mai în serios. Disciplina este strictă şi toţi elevii sunt
puşi să aibă părul tuns, să fie punctuali şi să poarte uniforme. Aici există profesori pentru
fiecare materie. Printre cele studiate se numără engleză, coreeană, matematică, ştiinţe
sociale, etică, istorie, economie la scală mică, muzică, educaţie fizică, tehnologie şi
caracterele chinezeşti Hanja.
 Liceul (cunoscut şi ca şcoala secundară) sunt ultimii 3 ani de studiu, unde fiecare se
specializează în funcţie de subiectele învăţate ,de exemplu ştinţe vs. limbi străine (un fel de
mate-info vs. filo la noi).Standardele sunt mari atât la cele de stat cât şi la liceele private.
 Şcoala vocaţională. Aproximativ 25% din absolvenţi de liceu preferă să urmeze o şcoală
vocaţională, loc unde sunt învăţaţi lucruri din 5 domenii inclusiv agricultură, comerţ,
pescuit, economie la scală mică şi tehnologie.
Lucruri bizare despre sistemul de invatamant din Coreea de Sud
 Liceenii au 16 ore pe zi
În medie liceenii au ore de la 8:00 până la 21:30-22:00. Stundeţii vor să meargă la cele mai bune
colegii şi astfel competiţia este mare. Ca rezultat, multe şcoli îşi accelerează predarea. Un elev de liceu
ajunge acasă cam pe la miezul nopţii de aceea cina se serveşte la şcoală (la fel ca celelalte mese
probabil).
 Şcoala sâmbătă
Pentru că nu ajung 16 ore pe zi, 5 zile pe săptămână haide să punem şcoala şi sâmbătă. Până în 2010
şcoala era de luni până sâmbătă, dar cum asta nu îi bucura prea mult nici pe elevi nici pe părinţi, s-a
decis din 2012 ca şcoala în ziua de sâmbătă să nu mai existe…..2 zile pe lună. Deci practic, tot există
şcoală sâmbătă, dar doar ai liber 2 sâmbete pe lună.
 Oh, să respectăm profesorul…
În Coreeea există o zicală care spune „Profesorii sunt la fel de înalţi precum Dumnezeu”. Profesorii
sunt extrem de respectaţi în societate, fiind consideraţi piloni de bază ai învăţământului. Pensionarea
unui profesor are loc la 65 de ani.
 Profesorii schimbă şcolile o dată la 5 ani
Profesorii îşi schimbă şcoala la care predau o dată la 5 ani. După fiecare cinci ani, profesorii, directorul
şi directorul adjunct vor trebui să schimbe şcolile. Astfel, în fiecare an, o şcoală poate avea chiar şi un
complet nou set de profesori. Ce, te împrietenisei atât de bine cu profesorul ăla de mate şi aveai şi tu
 Jos încălţămintea!
Ştiţi tradiţia asiatică despre modul în care trebuie să te descalţi când intri undeva nu?
Ei bine, se practică şi la şcoală. Studenţii şi stafful ar putea fi rugaţi în unele şcoli să
aibă o pereche de papuci în care să se schimbe atunci când umblă pe sălile şcolii.
 Nu poţi scăpa!!
Ai un gând rău şi vrei să te laşi de şcoală? Nu poţi! Dar chiar nu vreau să mă duc!
Nu, trebuie. Chiar dacă studenţii pică examenele şi rămân corijenţi, aceştia nu au
opţiunea de a se lăsa. Dacă nu există nici o altă cale, elevul va fi transferat la o altă
şcoală.
 Sistemul de sănătate

În Coreea de Sud există un sistem unic de sănătate, care le prestează

servicii medicale corecte și egale tuturor locuitorilor țării, fără excepții. În
plus, statul alocă regulat mijloace pentru lupta împotriva poluării mediului.
În Coreea de Sud oamenii consideră că problemele legate de ecologie sunt
principala cauză a apariției bolilor în rândul populației.re procent de elevi
educaţi.
INTERVIU:
 Cum este viaţa coreeanului de rând, din perspectiva dumneavoastră, a
doctorului?

Sănătatea este un lucru extrem de important pentru coreeni

Mult, mult mai sănătoasă decât cea a românului de rând. Pentru coreeni, mişcarea este
extrem de importantă, indiferent de vârstă. Duminica, ziua liberă şi la ei, nu se petrece
tolănit în pat, uitându-te la televizor. Parcurile, aleile sau potecile către munte sunt pline
de oameni care fac mişcare. Iar dacă vârsta nu le mai permite să facă acea gimnastică de
întreţinere pe care o vedeţi prin filme sau reportaje, pur şi simplu ies la aer curat şi se
plimbă câteva ore. Sănătatea chiar este un lucru foarte important pentru ei.
 Şi totuşi mănâncă foarte condimentat.

Într-adevăr. Foarte fierbinte şi foarte condimentat. Dar folosesc anumite condimente, care
îi ajută din punct de vedere al sănătăţii. Spre exemplu, în medicina lor tradiţională, se
foloseşte un medicament bazat pe ardei iute, care se prescrie într-o categorie foarte largă de
afecţiuni. Revenind la alimentaţie, pot să vă spun că mâncarea coreeană este considerată
una dintre cele mai sănătoase din lume. Se consumă foarte multe alge, frunze crude,
cărnuri uşoare.
 Cum aţi descrie sistemul medical coreean?
Ca fiind unul foarte performant şi, totodată, deosebit, prin faptul că medicina tradiţională
convieţuieşte cu tehnologia medicală de ultimă oră. În Seul, spre exemplu, am avut
posibilitatea să văd unul dintre cele cinci spitale complet informatizate din lume. Dar, cu
toate că au acces la cele mai performante tratamente existente la ora actuală, medicina
tradiţională are în continuare un rol extrem de important în viaţa coreeanului de rând.
Revenind la asistenţa medicală, este ea accesibilă pentru toate buzunarele?

Ţinând cont că, la momentul şederii mele acolo, salariul minim pe economie era
undeva la 1.100 de dolari, putem spune că da. Încă din 1988, în Coreea s-a reuşit
acoperirea integrală a populaţiei prin sistemul asigurărilor de sănătate. În prezent,
peste 90% din asistenţa medicală este asigurată de clinici private. Sunt clinici în
care o simplă consultaţie costă o sută de euro, dar sunt şi clinici accesibile pentru
cei cu venituri mai mici.
 Doctorii de acolo primesc „mici atenţii“ de la pacienţi?
Sigur că da. Primesc flori, primesc cadouri, este ceva normal la ei.
Dar nu primesc şpagă, în sensul în care se interpretează la noi acest
cuvânt.
Coreea a evoluat de la o infrastructură medicală limitată și un sistem de finanțare a sănătății fragmentat în mai multe
scheme de asigurări medicale care cuprindeau doar o parte mică a populației, la un sistem caracterizat de acoperire
universală, bazat pe o infrastructură dezvoltată.

Modelul de furnizare a serviciilor de sănătate este, în mare parte, condus de sectorul privat, orientat către cerințele
pieței, iar finanțarea se bazează pe asigurarea obligatorie de sănătate a cetățenilor și pe serviciile acordate contra-
cost. Ministerul Sănătății stabilește politica de management și supraveghere a Corporației Naționale de Asigurări de
Sănătate – un asigurator unic prin intermediul căruia sunt acoperiți medical cetățenii țării (96,7% dintre coreeni) și
care se ocupă de absolut toate componentele programului de asigurări – de la înscriere, colectarea contribuțiilor,
realizarea contractelor cu furnizorii de servicii, stabilirea nivelului de rambursare – până la realizarea plăților.
Serviciul de Verificare și Audit evaluează prețurile serviciilor și calitatea îngrijirii.

Toți sud-coreenii, cu excepția celor foarte săraci, susținuți de către stat, trebuie să plătească un cuantum către
asigurările de sănătate. În schimb, li se oferă un pachet universal de îngrijiri de sănătate pentru care asigurarea
națională specifică gradul de acoperire și standardele minime pentru servicii și facilități.
În 2009, cheltuielile publice cu sănătatea (în mare parte contribuții la asigurări) au fost de
58,18% din totalul investit în servicii medicale, plățile din buzunarul pacientului
reprezentând 32,43%. Coreea cheltuiește mai puțin decât alte țări OCDE, dar
înregistrează rate de creștere mai mari ale costurilor cu sănătatea, la care contribuie mult
serviciile spitaliceşti, potrivit unui raport al OMS și al Ministerului coreean al sănătății.
 Îngrijirile pe termen lung

Îngrijirile pe termen lung reprezintă o altă latură a sistemului de protecție socială –

prin intermediul acesteia se acordă sprijin bătrânilor care nu se mai pot îngriji singuri din
cauza afecțiunilor geriatrice sau a vârstei înaintate. Serviciile pe care le acoperă sunt
asociate activităților fizice sau îngrijirii locuinței – de exemplu, realizarea toaletei
personale, pregătirea și servirea meselor, spălatul
Infrastructura
INFRASTRUCTURĂ:
 Aeroporturi: 111 (2013)
 Heliporturi: 466 (2013)
 Căi ferate: 3,979 km
Șosele:
 în total: 100,428 km
 asfaltate: 92,795 km
 neasfaltate: 7,633 km (2016)
Porturi: Busan, Incheon, Gunsan, Kwangyang, Mokpo, Pohang, Ulsan,
Yeosu
DATE GENERALE:
Populație: 51,181,299 (iulie 2017)
Limbi vorbite: Coreană, engleză
Religie: Protestanți 19.7%, Buddhiști 15.5%, Catolici 7.9%, niciuna 56.9%
Rata îmbătrânirii populației: 0.48% (2017)
Vârsta medie: 41.8 ani
 bărbați: 40.2 ani
 femei: 43.4 ani (2017)
Speranța de viață:
 în total: 82.5 ani
 bărbați: 79.3 ani
 femei: 85.8 ani (2017)
 Programe sociale susținute de stat
Activităţile culturale sunt componentă a cotidianului, aşa cum e mersul la serviciu, la şcoală sau vizitele la prieteni. Există o
reţea de centre culturale amenajate în foste spaţii industriale, reconvertite către activităţi de creaţie şi de petrecere deşteaptă a
timpului liber. Cel mai recent exemplu e fostul rezervor din perioada crizei mondiale a petrolului. Un perimetru uriaş, cât 22
de terenuri de fotbal, strict secret vreme de 40 de ani (1976-2000), cu şase foste rezervoare uriaşe îngropate în pământ au
devenit, după o investiţie de 47 milioane de dolari, un loc al inventivităţii expandate. Săli de spectacole, auditorii, spaţii
expoziţionale, cafenele, un muzeu, un parc generos constituie un proiect care-şi propune să reunească oamenii prin
intermediul activităţilor (re)creative. Oil Tank Culture Park e un laborator al ingeniozităţii în toate formele ei. Parcul e gândit
foarte eco şi va fi încălzit şi răcorit, în funcţie de anotimp, prin energie geotermală, iar un imens bazin subteran, de câteva sute
de tone, va asigura colectarea, purificarea şi recircularea apei pluviale şi menajere. Complexul abia a fost deschis, dar e foarte
activ şi are în plan ateliere de caligrafie, arta ceaiului, spectacole de toate genurile, în aer liber şi interior, târguri şi întâlniri de
tot soiul. Ideea centrală a fost ca reconstruirea să se facă pe baza materialelor deja disponibile (piatră naturală, beton, oţel
etc.), pentru a le refolosi într-o manieră originală. Şi nu eşti mirat când în sala de conferinţe, de formă circulară, observi că
pereţii au conservat plăcile originale din fier masiv, patinat, care vreme de patru decenii, departe de ochii lumii, au menţinut
laolaltă zeci de tone de petrol.
O idee grozavă e ca turiştii care poartă costume tradiţionale coreene să nu mai plătească bilet de intrare la obiectivele
culturale! Aşa că e ceva aproape obişnuit să vezi pe stradă grupuri costumate astfel, rezultatul unei extraordinare
strategii de marketing, căci toţi turiştii se pozează continuu şi promovează astfel straiele populare ale locului. Nu e
nevoie neapărat să le cumperi, deşi sunt tare frumoase – din mătase de bună calitate, în culori vii, le poţi doar închiria,
iar practica menţine vii atât obiceiurile din timpuri străvechi, faţă de care coreenii au un mare respect, cât şi acest
segment al economiei legat de meşteşuguri şi industria de turism.
 Asistenta sociala in Coreea de sud

Cum functioneaza "Songbun", sistemul de clasificare sociaSongbun a fost elementul cel mai important in structura sociala a
Coreei de Nord din vremea lui Kim Il Sung.
Sung, care a infiintat Republica Populara Democrata in 1948, a initiat sistemul clasificarii sociale la sfaristul anului 1950.
Sistemul impartea populatia in grupuri in functie de actiuni si de statutul stramosilor din timpul perioadei coloniale japoneze si al
Razboiului din Coreea.
Songbun determina, printre alte lucruri, daca coreenilor le este permis sa traiasca in capitala sau in orase speciale, locul de munca
la care sunt distribuiti si ce tip de educactie pot primi. la din Coreea de Nord?
Potrivit acestui sistem de clasificare sociala, societatea nord-coreeana este impartita in cinci grupuri, de la cel mai bun la cel mai
rau: grupul special, grupul nucleu, grupul de baza, grupul complex si grupul ostil.
Nucleul este grupul standard. Cei din grupul specialilor sunt foarte putini, acestia avand un bonus la statut. In schimb, cei din
grupul de baza pot fi usor discriminati, iar cei din grupurile complex si ostil trebuie sa infrunte discriminarea la un nivel mai
accentuat.
O exceptie posibila a acestuia sistem pate fi reprezentata de membrii familiei lui Kim, care sunt exclusi din orice documentatie.
 Songbunul este calculat in functie de doi factori:
Primul: pozitia sociala si comportamentul stramosilor in perioada coloniala japoneze si in timpul Razboiului din
Coreea. Daca stramosii unei persoane au luptat cu Kim Il-sung si i-au ramas fideli, aceasta are o sansa mare de a fi in
categoria buna.
Dar, daca o persoana a lucrat ca functionar in administratia coloniala sau a fost parte dintr-o miscare de
independenta care ulterior s-a dovedit a fi ostila lui Kim, aceasta are foarte putine sanse de a avansa pe o pozitie vag
semnificativa in societate.
Al doilea: locul ocupat de o persoana in societate- muncitor, fermier, militar, profesor sau politist.
Exista, totusi, o variabila a songbunului, care le depaseste pe toate celelalte: membrii de partid, cei care au vorbit cu
liderul nord-coreean timp de 20 de minute sau mai mult si cei care s-au fotografiat cu Kim.
Songbunul influenteaza multe aspecte ale vietii in Coreea de Nord. Daca songbunul unei persoane nu este suficient
de bun, aceasta nu poate locui in Phenian. De asemenea, in functie de songbun poti merge la o universitate buna,
indiferent de capacitatile intelectuale.
O persoana nu se poate angaja ca politist sau profesor cu un songbun mediu.
Mulțumim Pentru Atenție!!!