VIATA COTIDIANA IN

FRANTA SECOLULUI
AL –XVIII- LEA

BOBORICA MIHAI ALEXANDRU

CLS X E
 REVOLUTIA FRANCEZA
Toată povestea pe care istoria a
reţinut-o sub numele de „Revoluţia
franceză” a durat zece ani, între 14
iulie 1789 şi 9 noiembrie 1799.
Prima mare realizare revoluţionară a
avut loc la Paris, la 14 iulie 1789,
când masele populare au dat buluc
să elibereze deţinuţii din fortăreaţa
Bastilia, simbol al vechiului regim.
Deţinuţii erau doar şapte, Bastilia
aproape că nu era apărată şi a căzut
repede în mâinile revoluţionarilor. De
la această întâmplare i se trage
Franţei Ziua naţională (14 iulie).
• După ce Bastilia a fost făcută bucăţele (la propriu) şi un antreprenor abil a vândut-o, en détail, ca suvenir,
a fost adoptată o „Declaraţie a drepturilor omului şi ale cetăţeanului”, un soi de fetus al „democraţiei”.
• La 21 ianuarie 1793, Ludovic al XVI-lea, regele Franţei, a fost descăpăţânat, la Paris, în ceea ce astăzi se
numeşte Place de la Concorde, acolo de unde turiştii iau startul, prin Jardin des Tuileries, către Luvru.
• Cu acest prilej şi-a dovedit eficienţa şi ghilotina, invenţia doctorului Joseph Ignace Guillotin, dispozitiv
manufacturat, după indicaţiile inventatorului, de un constructor german de piane.
• În anii următori, maşinăria de tăiat capete a funcţionat de zor, descăpăţânându-l până şi pe Robespierre
(la 28 iulie 1794), unul dintre simbolurile Revoluţiei franceze şi unul dintre cei mai harnici semnatari de
sentinţe de condamnare la moarte prin ghilotinare.
• La 1789, data izbucnirii Revoluţiei franceze, Napoleon Bonaparte era sublocotenent, după ce absolvise
cursurile Şcolii Militare din Paris. Propulsat în cariera militară de victoriile în campanile purtate, la 9
noiembrie 1799, Napoleon Bonaparte, beneficiind de o largă susţinere populară, şi-a impus dictatura
personală, în calitate de prim-consul al noii forme de conducere a ţării: Consulatul. Cum se ştie, a urmat
apoi o perioadă din istorie care poartă numele corsicanului.
 MEDICINA

Decretele din 8 august și 15 septembrie 1793 prin Conven ția Na țională au distrus complet
toate organizațiile medicale. Facultăți, organizații didactice, facultă ți de medicină, colegii de
chirurgi și farmacie, Academia de Chirurgie, Societatea Regală de Medicină; toate
societățile științifice, din toată Franța, au fost desfiin țate și închise. Practica medicinii a
devenit gratuită și necontrolată. Oricine ar fi vrut să poată fi medic! Sănătatea publică a
coborât în ​anarhie cu consecințe tragice. Directorul s-a alarmat și a pornit la câteva reforme
propuse de Félix Vicq rămasezir, începând cu decretul din 4 decembrie 1794, care a
reinstalat trei școli majore de sănătate, inclusiv una din Paris, căreia li s-a dat
responsabilitatea educării medicilor și chirurgilor. Ulterior, Napoleon Bonaparte l-a numit pe
Jean-Nicolas Corvisart pentru a moderniza politicile de sănătate publică.
 MODA IN FRANTA
Din cap pana in piciore, in secolul al XVIII-lea domneau nuantele inrudite
cu rosu: de la purpuriu la violet si chiar oranj, aceste culori ardeau in
obrajii tuturor, ca un foc artificial.Parul era mai important decat
imbracamintea si era aranjat in coafuri foarte complicate, adevarate
monumente capilare, impodobite cu accesorii care trebuiau sa ilustreze
tendintele timpului. In 1778, ducesa de Chartres purta in cocul perucii, pe
langa voaluri si panglici, un pampon mare si papusa sa preferata. 
 COSTUMUL IN STIL
BAROC
In Franta la sfarsitul secolului XVIII s-a relansat
moda lookului natural din cauza Revolutiei
Franceze, iar nobilii nu mai erau rujati decat cu
propriul lor sange, in urma crudelor executii. Dar
inainte de asta, frumusetea timpului a redevenit
umanista si se cultiva admiratia fata de
sentimente precum sensibilitatea, libertatea
spirituala si intimitatea.
CE ASCULTAU FRANCEZII
LINK CU MUZICA:
https://youtu.be/Ge46oJju-JE
 Literatura franceza

• Iluminiștii - Enciclopediștii
• Charles de Secondat, baron de Montesquieu
• François Marie Arouet zis Voltaire
• Jean-Jacques Rousseau
• Denis Diderot
• Luc de Clapiers de Vauvenargues
• Literatura critică și galantă
• Bernardin de Saint-Pierre
• Choderlos de Laclos
• Pierre Marivaux
• Pierre Augustin de Beaumarchais
• André Chenier
• Antoine Rivarol
 ARTA

Se împlinesc 205 ani de la moartea pictorului

francez Jean-Honoré Fragonard, a cărui artă este
considerată expresia tipică a rococoului.
Continuator într-o măsură al lui Watteau, urmând
tradiția foarte prețuită în epocă a „serbărilor
galante” („fêtes galantes”), Fragonard duce la
desăvârșire gustul pentru opulență și rafinament
decorativ, specific stilului rococo.
 GASTRONOMIA

• Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au modificat prin

viziunea unor maeștri bucătari ca Pierre François La Varenne și a
bucătarului lui Napoleon Bonaparte, Marie-Antoine Carême care au
început utilizarea sistematică a mirodeniilor și a ierburilor aromatice
 ILUMINISMUL
• Secolul al XVIII-lea a fost dominat de
raţionalism, precum şi de regândirea
locului şi rolului statului, a raporturilor
dintre individ şi stat. Se acreditează ideea
că nu doar individul are anumite obligaţii
faţă de stat, ci şi acesta faţă de individ.
• Literatura şi filosofia luminilor au lansat un
atac virulent împotriva societăţii secolului
al XVIII-lea. Critica societăţii este camuflată
sau deschisă, ceea ce face dificilă
demarcaţia dintre literatură şi scrierile
social-politice. Bătaia de joc împotriva
oricărui lucru sacru al Vechiului Regim,
tradiţional, se ascundea sub cea mai
nevinovată creaţie literară. În Scrisori
persane, Montesquieu realizează sub forma
romanului epistolar, un Pamflet antifeudal
(genul literar predilect iluminismului), iar
Diderot, în „Călugăriţa”, critică obiceiurile,
condiţia femeii, linguşeala şi slugărnicia.