Procesul

socializării
Procesul de socializare
• Omul este o fiinta sociala Chiar din primele zile ale
existentei sale, el este inconjurat de semenii sai, este
inclus in diverse relatii sociale, prin intermediul carora
insuseste si interiorizeaza valori fundamentale commune,
simboluri, reprezentari colective .Procesul de socializare
incepe din timpul copilariei, cind intervin primele
contacte sociale. Si experiente de viata, derulindu-se dea
lungul intregii vieti, pe masura dobindirii de catre individ
a noi statusuri si roluri successive. Socializarea.cuprinde
in mod necesar doua laturi integrative adoptive si
transformator-creativa. In acest sens un individ este
socializat atunci cind este invatat sa se comporte in mod
creativ, in concordanta cu modurile de gindire si simtire
specifice societatii in care traieste.
• Transferul de cultura de la o generatie la
alta se face prin intermediu socializarii.
Individul se naste intr-o anumita cultura,
pe care o preia, o interiorizeaza si o
transmite generatiilor urmatoare. Fara
socializare, societatea nu ar putea
supravietui. Dupa cum nici individul nu ar
putea supravietui in afara socializarii.
Agentii socializarii:(grupul de
prieteni, anturajul)

• Socializarea poate fi definita ca un proces de

comunicare interactiva a valorilor, normelor si
metodelor de comportament specifice unui grup
sau unei societati, desfasurat în evolutia
individului pe parcursul întregii sale vieti.
Socializarea este realizata în modalitati diferite,
de oameni diferiti si într-o varietate de contexte
sociale. Socializarea este realizata într-o
multitudine de forme si situatii, de numerosi
agenti, dintre care pot fi mentionati familia,
scoala, grupurile de prieteni, mijloacele de
comunicare de masa.
• Grupul de prieteni (anturajul) constituie un grup social ai
caror membri au aceeasi vârsta si pozitii relativ similare.
Acesta se manifesta ca un puternic agent socializator în
perioada copilariei si a adolescentei. Grupul de prieteni le
ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent în
afara controlului parintilor. În grupul de prieteni copii se
afla pe pozitii egale, deoarece nici unul din ei nu domina pe
ceilalti. Spontaneitatea, limitata ori cenzurata de adulti sau
autocenzurata, se exprima liber în absenta adultilor. Aici
copii învata sa interactioneze ca egali, ca parteneri de
cooperare si colaborare, într-un cadru cooperant, conform
principiului „primesti ceea ce oferi”. Desi stapânesc mai
putin simbolurile si mijloacele de comunicare comparativ cu
adultii, copiii comunica mai usor decât acestia. S-a
constatat ca doi copii care vorbesc limbi diferite si au fost
socializati în culturi diferite stabilesc usor raporturi , în timp
ce, în aceiasi situatie, doi adulti s-ar simti nesiguri si
incapabili sa interactioneze. Familia poate fi suplinita de
grupul de prieteni ca principala relatie sociala a tinerilor. În
familie si în grupurile de prieteni, copiii sunt implicati în
relatii personale intime bazate pe dragoste sau pe alt tip de
atasament.
Influenta grupului asupra
adolescentului
• Influenţa grupului de prieteni asupra adolescentului se
materializează în conduita acestuia, iar măsura în care
aceasta ia forme pozitive sau negative, depinde de un
complex de factori individuali şi sociali. Unii adolescenţi
se simt mai în siguranţă când fac parte dintr-o gaşcă.
Părinţii nu îi pot alege adolescentului prietenii, iar „tipii
duri” pot adeseori să li se pară extraordinari atât
băieţilor, cât şi fetelor. Însă, pentru majoritatea copiilor,
faptul de a face parte dintr-o gaşcă reprezintă numai o
fază. Prietenii pot să constituie o sursă importantă de
sprijin pentru adolescenţi, mai ales pentru fete, însă pot
să fie şi o sursă de neplăceri şi de rivalităţi. Multor tineri
le face plăcere să facă parte dintr-o „bisericuţă” şi
majoritatea şcolilor au „bisericuţele” lor, care le pot face
viaţa cu adevărat mizerabilă celor care sunt mai puţin
deştepţi, mai puţin sportivi, mai puţin în pas cu moda,
mai puţin „cool”.
Delicvenţa juvenilă
• Conform unor autori, delicvenţa juvenilă reprezintă „orice
act care încalcă exigenţele de conformism impuse de către
adulţi minorilor şi tinerilor” (Rădulescu M. S., 1999). În
clasa delicvenţei juvenile intră, pe lângă actele care
definesc delicte în general, şi altele care sunt specific
legate de vârstă, cum ar fi „starea de neascultare”,
„chiulitul de la şcoală”, fuga de acasă, vagabondajul,
consumul de băuturi alcoolice, fumatul ş. a, acte. Dintre
activităţile desfăşurate de grupuri, au fost înregistrate
următoarele: practicarea jocurilor de noroc, consumul
de băuturi alcoolice, tulburarea ordinii şi liniştii
publice, mici furturi, mici afaceri (ex. cu tel. mobile,
componente auto), violenţe cu alte grupuri, injurari
adresate persoanelor care nu aparţin grupului de
prieteni, agresivitate şi vătămări corporale, glume
pe seama altor persoane sau a instituţiilor publice .