Psihosoiologia

grupurilor
umane
• Psihosociologia – considerată de unii autori ca fiind
sinonimă cu psihologia socială– este un domeniu
interdisciplinar de cunoaştere ştiințifică a interacțiunii
comportamentelor şi proceselor psihice umane. Floyd H.
Allport, apreciat pe drept ca fondatorul psihologiei
sociale ca disciplină ştiințifică, el fiind cel care a publicat
prima lucrare de acest gen bazată pe date
experimentale, considera că obiectul de studiu al acestei
ştiințe îl constituie „studiul relațiilor reale sau imaginare
dintre persoane dintr-un context social dat, în măsura în
care aceste relații afectează persoanele implicate în
situațiile respective”. Rezultă de aici că psihosociologia
are în centru ei relațiile interpersonale ce au loc într-un
context social şi au, desigur, un fundament psihologic .
Grupul uman şi particularitățile sale
• În afară de cerinŃele omului ca fiinŃă biologică, ce ele
însele sunt safisfăcute în mod social, există o serie de
alte cerinŃe, de natură spirituală (cum ar fi nevoia de
prestigiu şi de recunoaştere socială) care presupun o
adaptare progresivă la condiŃiile vieŃii colective,
transformarea omului în persoană şi personalitate
socială. Odată realizat acest proces, prin intermediul
învăŃării, al comunicării cu alŃii, individul trebuie să îşi
asimileze cerinŃele vieŃii de grup, coordonându-şi şi
integrându-şi acŃiunile sale cu acŃiunile altor indivizi.
Gruparea indivizilor în colectivităŃi mai mult sau mai
puŃin organizate este aşadar o cerinŃă legică pentru
existenŃa şi dezvoltarea societăŃii, a fiinŃei umane.
• Fenomenul grupărilor umane este foarte
diversificat. El subsumează atât
ansambluri naturale (familia, neamul,
clanul), genealogic date, cât şi pe cele
istoric constituite (trib, popor, naŃiune,
clasă socială); atât grupări spontane
(mulŃime), cât şi grupări organizate „cu
scop”, dar mai ales grupuri sociale
propriu-zise, bine conturate şi structurate.
Interacțiunea socială – forța internă
a acțiunii colective
• În cadrul oricărui grup, în funcŃie de modurile de
influenŃare reciprocă, se disting trei forme de
influenŃare socială: cooperarea, opoziŃia şi
acomodarea. Cooperarea se produce atunci când
interesele şi orientările acŃiunilor individuale sunt
similare sau comune, pe când opoziŃia se constituie în
condiŃii de diferenŃiere şi divergenŃă. OpoziŃia poate
lua forma competiŃiei sau conflictului. Acomodarea este
interacŃiunea socială care rezultă din modificarea sau
ajustarea acŃiunilor în vederea creşterii gradului lor de
compatibilitate. Aici intervine un proces de negociere
intersubiectivă implicită sau explicită menit să reducă
divergenŃele de orientare şi să sporească gradul de
„cuplare” a acŃiunilor individuale.
Structurile şi procesele grupale şi
implicaŃiile lor psihosociale
• Grupurile umane sunt diferite unele de altele în
primul rând prin structura lor specifică, prin
modul în care ele sunt organizate şi prin modul
în care membrii lor interacŃionează unii cu alŃii.
Structura grupului se referă la caracteristicile
organizării sociale a grupului: numărul şi
diversitatea membrilor săi, aşteptările pe care
membrii grupului le au unii de la alŃii (normele),
înŃelegerile referitoare la „cine ce face” în cadrul
grupului (rolurile), recompensele şi prestigiul
oferite diverşilor membri ai grupului (statut) şi
cât de atractiv este grupul pentru membrii săi
(coeziune) .
Influenta socială şi conformismul
social
• InfluenŃa socială defineşte orice acŃiune
exercitată de o persoană sau un grup social
orientată spre modificarea opŃiunilor şi
manifestărilor unei alte persoane. De regulă, ea
este asociată cu domeniul relaŃiilor de putere şi
control social, de care se deosebeşte totuşi,
întrucât nu apelează la constrângere, ci la
persuasiune, manipulare, învăŃare socială sau
comunicare. Atunci când ea se realizează în
grupul social şi indivizii pe care îi include,
influenŃa socială este asociată cu procesele şi
fenomenele de grup, îndeosebi cele care vizează
conformismul, conducerea, climatul psihosocial
etc.
• Conformismul, definit de către Hollander şi Willis
ca fiind un „comportament desfăşurat cu
intenŃia de a îndeplini expectanŃele normative
ale grupului aşa cum sunt ele percepute de către
individ”, este un fenomen de grup des întâlnit în
viaŃa de zi cu zi, dar foarte greu de pus în
evidenŃă şi de măsurat. În vorbirea curentă,
termenul de conformism are o sferă mai largă
decât în psihosociologie unde el vizează, în
principal, presiunile exercitate de grup asupra
membrilor săi pentru a respecta normele. Deşi
rareori presiunea grupului este transmisă
individului în mod explicit, ea există şi îl forŃează
pe acesta să se alinieze opiniilor şi
comportamentelor stipulate de normele de grup.