Comparatie intre drama

“Mesterul Manole” de
Lucian Blaga si balada
populara “Manastirea
Argesului”
 Asemanari
“Monastirea Argesului” “Mesterul Manole” – L. Blaga

Ambele opere ilustreaza mitul popular al jertfei pentru creatie, cunoscut si ca mitul
estetic

1. Fixarea locului unde se va construi manastirea:

“Pe Arges in gios/Pe un mal frumos”. “Locul actiunii: pe Arges in jos.”

2. Locul unde se va construi manastirea este blestemat, bantuit de forte

malefice:
“Un zid parasit/si neispravit./Cainii cum il
vad/La el se raped/Si latra-a pustiu/Si urla-
a mortiu.”
“Intr-o seara am iesit pe malul Argesului…
si in navala apelor – un sicriu plutind
vazui... Apoi altul – pe urma altul…”; “in
sat copii nu mai cresc si tata femeilor nu
mai da lapte”; “Zidurile tale s-ar prabusi,
fiindca le clatina strigoi nelinistiti”; “Am
cladit pe pamant naravit.”
 3. Prabusirea zidurilor:
“Dar orice lucra/Noaptea se surpa!/A doa zi “De sapte ani tot masuri cu cel unghi de
iar,/A patra zi iar,/Lucra in zadar”. arama, si nici o izbanda”; “De sapte ani
pierd credinta, pierd ziduri si somn”; “Au
cazut si cele din urma caramizi”; “Manole,
trebuie sa-ti reamintesc cu dojana ca
invoiala a fost facuta pe doi ani si nu pe
sapte. Cinci ani ti-a dat Voda ma mult, si
pentru nadejede inca nici temelia nu e
asezata.”; “…dezamagirea celor saptezeci
si sapte de prabusiri”.
4. Ideea sacrificiului
“Pan-om hotari/In zid de-a zidi/Cea-ntai “O viata scumpa de om se va cladi in zis,
sotioara,/Cea-ntai sorioara”; “S-orice jertfa va fi o sotie care n-a nascut, sora
sotioara,/Orice sorioara/Mani in zori de sau fiica, […] sora curata, fiica luminata.”;
zi/Intai s-a ivi,/Pe ea s-o jertfim/In zid s-ao “numai jertfa cea mare poate sa ajute”,
zidim!”. “sufletul omului cladit in zid ar tine laolalta
incheieturile lacasului pana-n veacul
veacului”.
 5. Scena juramantului
“Noi sa ne-apucam/Cu toti sa giuram/Si sa “Juramantul ne-a istovit intre bolovani”;
ne legam/Taina s-o pastram” “Juramantul, in loc sa ne faca asemenea
inaltelor slugi inaripate, ne-a facut mai
curand asemenea spurcaciunilor fara
nume”; “Un juramant ne-a-ntepenit aici
pentru totdeauna”
6. Zidirea femeii iubite sub forma de joc
“Stai, mandruta mea,/Nu te sparia,/Ca “Acum tot asa ne vom juca de-a moartea.
vrem sa glumim/Si sa te zidim!” Atunci te-am culcat in iarba, acum te voi
culca in zid. Va trebui tot timpul sa
zambesti si, chair de va fi rece zidul, sa te
silesti sa glumesti. Sa para in adevar ca
moartea e un joc. Caci, vezi, blestemul de
care vorbiram il invingem c-un joc.”; “joc
de alba vraja si intunecata magie”.
7. Vaietele femeii zidite sunt cutremuratoare, dand baladei tragismul
sfasietor si dramei valente expresioniste
“Manoli, Manoli,/Mestere Manoli!/Zidul rau “Numai tarziu, inainte de a pune peste ea
ma strange,”. cea din urma caramida: ca zidul o strange
cum numai tu o strangeai.”.
8. Moartea lui Manole si existenta unui martor, peste timp, al ideii ca o creatie
unica si trainica necesita o jertfa pe masura
“Manea se perdea/[…]/Mort bietul “Manole s-a aruncat in vazduh”; “El tot asa
cadea!/Iar unde cadea/Ce se mai facea?/O zicea: infaptuirea bisericii cere tot, si te
fantana lina,/Cu apa putina,/Cu apa duce de-a dreptul in moarte sau saracie, in
sarata/Cu lacrimi udata!” cer sau nebunie”.
9. Personajele
Manole simbolizeaza mitul creatorului dominat de patima pentru o opera unica prin
frumusete si trainicie, este mesterul cel mai priceput, talentat si responsabil pentru
inaltarea lacasului sfant:
“Noa mesteri mari,/Calfe si zidari/Si Manoli, “Manole nu stie ce sa faca. Sa se bizuie pe
zece,/Care-i si intrece” masurari sau pe rugaciune!?”; “Cu un ochi
tot masoara, cu celalalt se roaga. Nu rade
cu nici unul. Lacrimeaza cu amandoi”.
Voda este cel care porunceste construirea manastirii in ambele opere.
Mesterii sunt in numar de noua si-l ajuta pe Manole sa ridice biserica.
 Deosebiri
“Monastirea Argesului”
Balada este o creatie populara si are autor
anonim.
Titlul baladei numeste obiectul creatiei,
lacasul sfant unic si etern.
Timpul construirii manastirii este
determinat istoric, pe vremea domniei lui
Negru-Voda: “Negru-Voda trece/Cu tovarasi
zece”.
“Mesterul Manole” – L. Blaga
Drama de idei este o opera culta si are
drept autor pe Lucian Blaga.
Titlul dramei evidentiaza artistul, creatorul
operei unice si nemuritoare.
Drama incepe dupa sapte ani de incercari
esuate, timp in care zidurile manastirii s-au
naruit mereu: “Mestere, aici vreti sa jertfiti
un om pentru ziduri…”. Ea vine ca sa
impiedice crima: “Buna dimineata, noua
ucigasi. Si cu Manole zece…[…] am venit sa
impiedic asemenea fapta!”.
Manole este totodata un simbol literar si un
personaj mitic, deoarece el semnifica pe
artistul genial, pe creatorul capabil de a
realiza o opera perfecta si unica prin
frumusetea si maretia ei. Ilustreaza mitul
estetic in literatura populara , fiind un
erou exceptional, inzestrat cu trasaturi
iesite din comun, ca orice erou de balada,
intrat, in acelasi timp, in legendele
neamului romanesc. Manole simbolizeaza
ideea ca o creatie unica prin frumusete si
trainicie este totdeauna rodul sacrificiului de
sine, al jertfirii propriilor valori spirituale, in
cazul sau iubirea.
Manole este creatorul de arta, un martir al
frumosului, deoarece creatia inseamna
pentru el patima si mistuire: “Launtric, un
demon striga: cladeste! Pamantul se
impotriveste si-mi striga: jertfeste!...”.
Manole este un personaj-simbol, deoarece
este mai ales o figura generica,
reprezentativa pentru o intreaga categorie
umana, fiind mai mult un purtator de
simboluri ale unor idei si concepte, decat o
individualitate distincta. Mira il vede ca pe o
“inima fara odihna, gand treaz, visare fara
popas”, iar in discutia cu Bogumil, dupa
zidirea Mirei, el insusi se autocaracterizeaza
ca fiind dominat de patima creatiei care “e
foc ce mistuie […] si e pedeapsa si e
blestem”.
Lucian Blaga identifica chair din prima
scena, in didascalii, sufletul “chinuit si
framantat” al lui Manole, care sta aplecat
“peste pergamente si planuri”, masurand si
calculand. Dramaturgul creeaza, cu
modalitati expresioniste, tensiunea unei vieti
superioare, prin relevarea ideilor exprimate
de personajul-simbol Manole.
Negru-Voda, personaj atestat istoric, este
hain, autoritar, orgolios si-I abandoneaza pe
mesteri pe acoperisul bisericii: “Sa mi-i
paraseasca,/Ca sa putrezeasca,/Colo pe
grindis,/Sus pe coperis.”. Manole doreste sa
traiasca si sa se bucure de creatia sa, de
aceea isi face “Aripi zburatoare/De sindrili
usoare”, ca sa poata cobori de pe acoperis.
Cei noua mesteri se constituie intr-un
personaj colectiv.
Voda este personaj generic expresionist, il
indeamna pe Manole sa traiasca pentru a se
bucura de creatia sa: “Voda porunceste si
lui Manole sa traiasca, sa se bucure de
darnicia noastra fara sfarsit”. Multimea
venita sa admire biserica il aclama:
“Manole, mesterul neasemanat, trebuie sa
traiasca!”. Manole se urca in turla bisericii
ca sa traga clopotul “intaia oara pentru
aceea care cantare de clopot n-a avut”, apoi
se arunca “in vazduh”.
Mesterii din drama sunt individualizati
printr-o succinta trimitere biografica: Intaiul,
a fost candva cioban; Al doilea, a fost
candva pescar; Al treilea, a fost candva
calugar; Al patrulea, a fost candva ocnas;”
Ana, sotia lui Manole, este gravida
si ilustreaza femeia destinata
sacrificiului: “In brate-o lua,/Pe
schele-o urca,/Pe zid o punea/Si
glumind, zicea:”.
Mira sugereaza, prin nume, atitudinea de extaz a
sufletului pur in fata tainelor Universului (de la verbul
“a se mira”): “Si intr-o zi nici biserica n-are sa se mai
naruie. Cum ar putea sa stea, daca nimenea nu
lucreaza razand la ea?”, fiind infrumusetata de
gingasie, jovialitate, bunatate, devotament, iubire,
seninatate si numita de Manole “caprioara” sau
“izvor”. In alte interpretari, Mira vine de la sensul
grecesc al “Moirelor”, care sunt simbolul destinului,
sau de la mir – insemn ritualic crestin.
Bogumil apare numai in drama, este personaj
simbolic pentru doctrina religioasa numita
“bogomilism”, dupa numele calugarului Ieremia
Bogomil, care a preluat-o din Asia Mica si conform
careia Universul se bazeaza pe doua principii
antagoniste: al binelui – Dumnezeu care a facut
sufletul – si al raului – Satana, care a facut trupul.
Conform acestei doctrine, opunerea a doua forte la
fel de puternice asigura stabilitate si echilibru
Universului. Ideea este prezentata si in poezia lui
Lucian Blaga, reflectand ideea eretica a facerii lumii,
pentru a carei realizare Dumnezeu si Satana si-au
dat mana si coexista in Univers, ilustrand unitatea
contrariilor: “De unde-si are raiul / lumina? – Stiu: Il
lumineaza iadul / cu flacarile lui!” (“Lumina raiului”).

Limbajul artistic
Stilul baladei este specific popular, presarat
cu epitete, repetitii, inversiuni, diminutive,
verbe la imperfect. Motivele populare
compun cu maiestrie mitul jertfei pentru
creatie.
Gaman, personaj expresionsit, “figura
ca de poveste”, simbolizeaza ideea de
primitivism, poate asculta inima
pamantului, detine puteri magice si taine
ancestrale, intruchipand stihiile care se
opun zidirii. Personajul lipseste din
balada populara.
Stilul lui Lucian Blaga este filozofic, fiind
dominat de metafore revelatorii, impletite
cu proverbe si zicatori, expresii populare,
dand originalitate expresivitatii acestei
drame de idei.