Sunteți pe pagina 1din 15

Mânăstiri din Oltenia

- Bistriţa, schitul Arnota -


Mânăstirea Bistriţa
Mânăstirea Bistriţa

Pisania: “Sfânta aceasta şi dumnezeiasca mânăstire pomeneşte-se a fi zidită din temelie de
Barbu banul Craiovescul carele aici şi îngerescul cin al călugăririi mai pe urmă au
luat…”(1683).

Ctitorie a boierilor Craioveşti Mânăstirea Bistriţa datează din jurul anului 1490. Însă prima
atestare documentară a mânăstirii se păstrează în “Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494
aparţinând lui Vlad Vodă Călugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la
Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariată
de expediţia condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu, cu
sprijinul lui Neagoe Basarab o reface între 1515-1519. Pictura a fost atribuită meşterilor
zugravi Dumitru, Chirtop şi Dobromir de numele cărora se leagă şi fresca Mânăstirii Dealu
de lângă Târgovişte şi executarea lucrărilor în piatră de la ansamblul Curtea de Argeş.


- Pisanie: inscripție sculptată, de obicei în piatră, sau pictată așezată la intrarea sau pe
frontispiciul unor clădiri, cum sunt bisericile, mănăstirile, cetățile și vechile clădiri oficiale.
Mânăstirea Bistriţa

Din ctitoria Craiovestilor astăzi se
mai păstrează bisericuţa Bolniţei
(1520-1521). Având o impresionantă
frescă interioară din tradiţia paleologă
târzie când începeau să pătrundă în
Balcani elemente artistice folosite de
iconografii cretani, biserica este
închinată “Schimbării la faţă”.

Ulterior vornicul Serban Cantacuzino
i-a adăugat un pridvor deschis, de
zidărie pe stâlpi de piatră, zugrăvit de
Iosif ieromonahul şi Hranite, în stil
brâncovenesc (1710).
Mânăstirea Bistriţa

De remarcat faptul că în complexul monahal
de la Bistriţa s-a instalat prima tiparniţă din
Ţara Românească, a ieromonahului Macarie,
precum şi o legătorie de cărţi bisericeşti.
Aici – după opinia unor cercetători – s-a
tiparit în 1508 Liturghierul slavon al
călugarului Macarie, prima carte tipărită pe
pământ românesc.

Ieromonahul Eftimie, egumen al mânăstirii a
redactat în limba română primul act
mânăstiresc, cunoscut sub numele de
Zapisul lui Eftimie 1573. Un alt reprezentant
al scolii slavo-romane este ieromonahul
Mihail Moxa care în 1620 tipareşte Cronica
Universală iar în 1640 Pravila de la Govora.
Mânăstirea Bistriţa

În anul 1683 domnitorul Constantin Brâncoveanu
dăruieşte mânăstirii un policandru ornat cu ouă de
struţ, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult,
cărţi liturgice şi clopotul mare care cântăreşte 800
kg. Tot acum a fost reparat întreg complexul
monahal, aşezământ zugrăvit în 1820 de banul
Grigore Brâncoveanul.

Un puternic cutremur din 1838 va afecta întreaga
construcţie ce va fi restaurată timp de 10 ani,
începând cu 1846 în timpul domnitorului
Gheorghe Bibescu şi terminând la 15 august 1855
în timpul domnitorului Ştirbei Vodă, când a fost
sfinţită biserica mare închinată Adormirii Maicii
Domnului.

Pictura noii biserici, construită în stil neogotic, a
fost executată de Gheorghe Tăttarescu în 1850, o
pictură realistă monumentală cu registre largi.
Mânăstirea Bistriţa

După 1877 au funcţionat în Mânăstirea
Bistriţa diferite aşezăminte monahale. În
1948 a fost transformată prin hotărârea
Sfântului Sinod în mânăstire cu obşte de
maici, iar apoi prin decretul 410/1959
desfiinţată.

În 1984 se începe un amplu proces de
revigorare a vieţii monahale la Mânăstirea
Bistriţa, sub îndrumarea Prea Sfinţitului
Gherasim organizându-se un centru de
conservare şi restaurare a bunurilor de
patrimoniu: icoane şi cărţi. Din 2003 se va
deschide în incinta mânăstirii Bistriţa şi un
Muzeu al tiparului şi cărţii bisericeşti
vâlcene.
Mânăstirea Bistriţa
- curiozităţi -

Doi mari prelaţi ai neamului nostru, Arsenie Boca şi arhiepiscopul Bartolomeu Anania s-au
ascuns la Mănăstirea Bistriţa. Arsenie Boca a venit la invitaţia stareţei Olga Gologan, cunoscută
sub numele de mama Olga, ca să ţină prelegeri măicuţelor, în 1943. La fel s-a întâmplat şi la
Mănăstirea Horezu. Dar a fost arestat în Râmnicu Vâlcea de către Siguranţa de pe atunci,
transformată ulterior în Securitate. Arestat împreună cu călugărul care-l însoţea, a fost trimis la
Bucureşti pentru cercetări, unde nu s-a putut dovedi că făcea parte din Mişcarea Legionară şi i s-a
dat drumul. De altfel, el a fost arestat în repetate rânduri de către Securitate.

În acelaşi an, în drum spre Târgu Jiu, Valeriu Anania la acea vreme, care avea să devină ulterior
episcopul Bartolomeu Anania, s-a oprit la Bistriţa, în încercarea de a scăpa de Securitate, care-l
suspecta a fi partizan al Mişcării Legionare, fiindcă participase la nişte greve studenţeşti. Nu va
uita niciodată ajutorul primit şi la rândul său va ajuta măicuţele, ulterior.

Există şi un episod cu Ion Antonescu care a fost adus cu domiciliul forţat la Mănăstirea Bistriţa.
Se întâmpla în 1940, pe vremea Regelui Mihai, când Antonescu a devenit persoană non-grata şi a
fost surghiunit la Costeşti. A fost cazat în condiţii „obscure”, având posibilitatea de a face excursii
scurte doar pe Defileul Bistriţei.
Schitul Arnota
Schitul Arnota

Mânăstirea Arnota este ctitorită de Matei
Basarab în 1633-1634, cu hramul “Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavriil”, pe temelia
unei biserici mai vechi, fiind situată la 37 km
de Râmnicu Vâlcea, aproape de Mânăstirea
Bistriţa şi Mânăstirea Hurezi. Conform unei
legende, Matei Basarab a zidit mânăstirea
aici deoarece, înainte de a fi domn, găsise
scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în
nişte stufărişuri, fiind urmărit de turci.

Cercetările din anul 1974, efectuate sub
egida Direcţiei Monumentelor Istorice, au
permis să se constate că la temelia actualei
biserici se găsesc urmele altor biserici încă
nedatate, care vor fi existat aici.
Schitul Arnota

Pridvorul cu turlă i-a fost adăugat de către
Constantin Brâncoveanu, la începutul domniei lui,
odată cu reparaţiile, în anii 1705-1706. Tot el îi
reconstruieşte catapeteasma, o adevărată operă de
artă sculpturală, în stil brâncovenesc (din 1913 se
află la muzeul din Bucureşti) şi renovează pictura,
fără să o înlocuiască pe cea originală.

Uşa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o
inscripţie în limba slavonă, în care se spune astfel:
“Aceste uşi le-a făcut Constantin Brâncoveanu
vel-logofăt”. Ele păstrează pictura originală
“dreasă” sub evlaviosul domn, când s-a zugrăvit şi
pridvorul, pe care tot el îl adăugase, pictura care
nu a rezistat până astăzi. Pictura iniţială are o
mare valoare artistico-documentară, foarte valoros
fiind şi portretul lui Matei Basarab, realizat în
1644 de zugravul Stroe din Târgovişte.
Schitul Arnota

Biserica mânăstirii este o construcţie mică, cu o
linie simplă şi sobră, fiind realizată după un plan
trilobat, cu abside poligonale şi pridvor deschis.
Deasupra naosului este aşezată o turlă înaltă, iar
pe pridvor o este o altă turlă mai mică, cea din
timpul lui Brâncoveanu. Faţadele au fost
împărţite cu ajutorul unui brâu din cărămidă
aparentă în două registre: cel inferior, în care se
observă frumoase firide rotunjite şi cel superior,
în care s-au realizat ocniţe adâncite. Pereţii şi
turlele sunt înfrumuseţate cu ornamente din
cărămidă aparentă.

Renovarea bisericii s-a făcut între anii 1852-
1856, de către domnitorul Barbu Ştirbei, care a
dărâmat chiliile vechi din vremea lui Matei
Basarab, deja ruinate şi ridica aici alte clădiri,
după planul unor arhitecşi străini.
Schitul Arnota

În anul 1934 s-au mai zidit
unele chilii care există şi
astăzi, într-una fiind
amenajat un mic muzeu in
care au fost expuse odoarele
mânăstirii, iar între anii
1954-1958 a fost consolidat
întregul aşezământ monahal
şi s-au introdus instalaţii de
apă şi încălzire.
Schitul Arnota

În pronaosul bisericii actuale se află două
morminte: mormântul lui Matei Basarab, mort la
9 aprilie 1654, îngropat mai întâi la Târgovişte şi
adus apoi la Arnota, după răscoala Seimenilor, şi
mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei
Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul, căzut
în timpul luptelor din Transilvania, duse alături
de eroul de la Turda, înmormântat în anul 1604 la
Alba Iulia, rămaşiţele lui pământeşti fiind aduse
la Arnota în 1648.

Aceasta frumoasă mânăstire, prin pictura,
arhitectura şi sculptura sa, poate fi considerată
unul dintre cele mai reprezentative monumente
istorice şi de artă religioasă din ţară.

După 1999 Arnota a devenit mânăstire de maici.
Vizionare cu folos!