ATRIBUTUL

Seminar 7
Definiţie
 Funcţie sintactică specifică, atributul este component
obligatoriu sau omisibil într-un grup cu centru
nominal.
 GBLR, insistând pe valoarea sintactico-semantică pe care o
are componentul dependent în structura unui grup, renunţă
la termenul tradiţional de atribut şi reţine următoarele funcţii:
modificatorul, determinantul, posesivul, complementul.
 Termeni regenţi
 Nominale de toate tipurile
 substantive: Singura lucrare care mi-a plăcut a fost a lui
Dragoş.
 pronume: Aceasta ultimă a apărut acum două săptămâni. Ala
mic vine mâine.
 numeral: Am văzut două superbe.
Tipologie şi clase de substituţie
 Potrivit clasei gramaticale prin care se
realizează
 Atributul substantival
 Atributul pronominal
 Atributul adjectival
 Atributul verbal
 Atributul adverbial
 Atributul interjecţional
 Atributul substantival se exprimă prin
substantiv, o parte de vorbire substantivizată şi
substantiv provenit din altă parte de vorbire
 atributul substantival genitival
 a.1. substantive şi substitute în genitiv (Iată dar cum arată
privit în zare filigranul neştanţatei legitimaţii de maghiar –
CTP Nobelul românesc, p. 41; Nu mă bazez pe ajutorul
aproapelui)
 a.2. construcţii analitice, sinonime cu genitivul: atunci când
atributele sunt precedate de numerale sau adjective la plural
(diferit, numeros/mulţi, destui, puţini): părerea a numeroşi/
a doi/ câţiva/ mulţi profesori.
 atributul substantival prepoziţional
 b.1. în genitiv: Dezbateri asupra proiectelor europene s-au mai
făcut. Copilul din faţa uşii mă întreabă ceva.
 b.2.în acuzativ bazarea pe salariaţi, întâlnirea cu colegii, relele
de după război, transformarea nisipului în perlă. (prepoziţia
specific atributivă este de)
 b.3. în dativ: neînţelegerile datorită grabei, rezultatele conform
aşteptărilor.
 atributul substantival în nominativ
 c.1. când un substantiv cu funcţie generică îşi adaugă un
substantiv în nominativ pentru identificare: Oraşul Craiova, râul
Olt, ora zece, pagina cinci.
 c.2. provine din transformarea unui grup cu complement
predicativ al obiectului sau cu predicativ suplimentar prin
substantivarea regentului: numirea acestui om ministru,
angajarea ei secretară; Nedeclararea oraş a Băileştiului.
 atributul substantival în dativ
 d.1. de natură livrescă: preot deşteptării noastre, vameş vieţii
 d.2. trimiterea de ajutoare străinilor, oferirea de premii
câştigătorilor
 Atributul pronominal se exprimă prin pronume şi
numerale şi are aproape aceleaşi subtipuri cu
cel substantival
 atributul pronominal genitival se exprimă prin
pronume (personale, relative, interogative,
demonstrative, nehotărâte, negative) şi prin unele
numerale cu formă cazuală de genitiv sau prin
construcţii echivalente cu prepoziţia a şi
pronume/numeral în acuzativ
 vorbele lor, vorbele ale căror ecouri se mai aud, vorbele
celorlalţi, vorbele fiecăruia, vorbele nimănui, vorbele
amândurora, respectiv, vorbele a doi dintre ei, găsirea a
ceva important.
 Poate fi exprimat şi prin construcţie cu pronumele
semiindependent al şi adjectiv pronominal: opinia alor noştri/
săi/ voştri.
 Atributul pronominal prepoziţional se exprimă prin
 b.1. pronume personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ,
interogativ, nehotărât, negativ precedate de prepoziţie
 b.2. construcţii formate din semiindependentul al sau cel şi
adjectiv posesiv, respectiv un numeral. Cele mai multe exemple
se regăsesc în construcţii comparative (student ca el), partitive
(case dintre ale mele, unul dintre noi, câţiva dintre aceia) sau in
grupuri verbale transpuse, prin substantivarea verbului (plecarea
fără aceştia., gândul la cei doi).
 Poate fi exprimat şi prin clitic personal precedat de o locuţiune
prepoziţională (pădurea din faţa-i, de jur împrejuru-mi).
 Atributul pronominal în dativ se exprimă prin
 c.1. clitice de pronume personal şi reflexiv în dativ: mâna-ţi stă
pe masă, ochi-şi învârte prin cameră.
 c.2. poate fi adjunctul unui substantiv nearticulat cu semnificaţia
„grad de rudenie/ relaţie socială” sau apare ca adjunct al unui
abstract verbal: nepot acestuia, şef ţie, conferirea de medalii
unora.
 Atributul adjectival se exprimă prin diferite tipuri de
adjective sau cuvinte aparţinând altor clase gramaticale,
dar care au un comportament adjectival
 a. atributul adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis,
locuţiuni adjectivale, alte părţi de vorbire adjectivizate: Vocile
vagi, indistincte, nu încetau; un bărbat în stare de orice; frunze
verzi şi galbene, bărbat bine, o asemenea lege, câini bărbaţi.
 b. exprimat prin participiu: o scrisoare otrăvită către Mitică
Dragomir; bloguri văzute din profil, copiii instituţionalizaţi, ajutaţi
de Nestle.
 c. exprimat prin gerunziu adjectivizat: ordine crescândă, coşuri
fumegânde, răni sângerânde.
 d. exprimat prin numerale: efort înzecit, amândoi copiii sau prin
construcţii cu cel şi numerale ordinale: cel de-al doilea copil, cea
de-a zecea foaie; douăzeci de lei.(! interpretarea lui douăzeci ca
atribut adjectival)
 e. exprimat prin adjective pronominale (posesive, interogative,
relative, demonstrative, nehotărâte, negative, de întărire): copilul
meu, care copil trece strada, acelaşi copil, fiecare copil, niciun
copil, însuşi copilul.
 Atributul verbal
 a. exprimat prin verb la infinitiv, însoţit de prepoziţiile de, fără
sau pentru: un mod de a privi, problema, tipărirea fără a corecta
este catastrofală, privitul pentru a înţelege.
 b. exprimat prin verb la supin: fier de călcat, stare de plâns,
curaj de invidiat, mersul la cules de mure.
 c. exprimat prin verb la gerunziu: Mă întristează o mamă
plângând. Este uşor de recunoscut la feminin sau la plural
pentru că se remarcă lipsa acordului cu regentul. Un gerunziu
care determină un substantiv la masculin sau neutru singular
este încadrat în aceeaşi clasă.
 Atributul adverbial se exprimă prin adverbe singure, în
special când însoţeşte substantive de natură verbală,
sau însoţite de prepoziţii
 mersul pe acolo; căderea de sus; venitul târziu; aşezatul aşa.
 Poate să fie exprimat şi prin numerale cu valoare adverbială
(cardinale, ordinale adverbiale, multiplicative)
 mărirea de două ori a salariului, venirea pentru prima dată;
creşterea îndoit a dobânzii.
Nivelul frastic
 Atributive relative
 introduse prin pronume şi adjective relative, nehotărâte-relative,
adverbe relative. Pronumele şi adjectivele realtive pot să aibă
sau nu antecedent în regentă.

 Dintre atâţia prieteni, câţi am invitat, n-a venit niciunul.

 Datoria oricui participă e să-şi păstreze calmul.
 Cred că era vorba de sticla cu tuş, pe care o
ascunsesem eu nu ştiu unde... (Mihail Sebastian)
 În 1945, printr-o decizie la care nu am fost părtaşi,
ne-am trezit extra-europeni, europeni injectaţi
experimental cu un extras de dictatură asiatică.
 Atributive conjuncţionale
 sunt introduse prin conjuncţii şi locuţiuni
conjuncţionale: că, să, ca… să, dacă, cum că,
precum că.
 Întrebarea dacă un calculator gândeşte este
la fel cu întrebarea dacă un submarin înoată.
 Croaţia neagă faptul că împiedică aderarea
Sloveniei la UE.
 Există posibilitatea ca unul dintre noi să se
retragă, dar nu voi fi eu.
 Îi bate gândul cum că oraşul nu e prea bun
pentru ei.