Conf. Univ. Dr. Natașa TĂTUI – VĂIDIANU Student: Dode Daiana
Chirilă Bianca Situl urban
Situl reprezintă prin urmare configurația
locului, a terenului pe care este amplasat oraș, caracteristicile acestui loc, ce determină un anumit mod de utilizare antropică și stau la baza configurației spațiale urbane. ORAȘELE MEDIEVALE ÎN ROMÂNIA
Urbanizarea medievalǎ pe actualul teritoriu al
României s-a desfǎșurat în paralel cu cea din partea centralǎ și vesticǎ a Continentului, însǎ a fost un proces mai îndelungat.
Explicațiile constau în faptul cǎ Țǎrile Române,
prin poziția lor geograficǎ, nu au fost antrenate în procesul colonizǎrii având comerțul și economia în general legate de Imperiul Otoman și de cel Țarist. În general orașele medievale din Țǎrile Române se înscriu în tipologia orașelor medievale europene, distingându-se pe de o parte orașele-cetate mai frecvente în Transilvania.
Localizarea lor era o consecințǎ a favorabilitǎților
cadrului natural în: arii depresionare(cu funcție de adǎpost) vechi nuclee de locuire și de formare a primelor structuri politico-teritoriale românești. La contactul unor regiuni naturale cu potențial economic complementar (munte-subcarpați, deal- câmpie) sau în zonele de intersecție ale unor mari axe comerciale s-au dezvoltat orașe mari, deschise, cu rol comercial sau polifuncționale.
Fig.1 (Evoluţia teritorialǎ a municipiului Sibiu dupǎ Adriana Crǎcea şi
Traian Crǎcea, 2009; Nicolae Caloianu şi Ion Velcea, 1987). Fizionomia urbanǎ, că reflex al deciziilor politico-administrative. Studiu de caz: București Fizionomia urbană este rezultatul unui complex de factori care acționează simultan și a căror intensitate variază în funcție de contextul politico-ideologic. Acești factori de impact pot fi diferențiați în două mari categorii: Factori naturali care acționează constant, imprimând fizionomiei urbane anumite particularități legate de adaptarea construcțiilor la mediul natural. Factori antropici, reprezentați prin deciziile politico- ideologice și care imprimă fizionomiei urbane un caracter voluntarist. Geneza şi evoluţia reţelei de aşezări din ulucul depresionar Drăgoiasa - Tulgheș
Configuraţia actuală a reţelei de aşezări din
ulucul depresionar Drăgoiasa-Tulgheş este rezultatul unei evoluţii istorice îndelungate, influenţată într-o mare măsură şi de elementele cadrului natural: adăpostul oferit de munţii înconjurători prezenţa celor trei trepte de relief din vatra depresiunilor (lunca, terasele şi glacisurile) climatul moderat vara şi excesiv iarna reţeaua hidrografică relativ dezvoltată soluri cu fertilitate redusă suprafeţe întinse ocupate cu păduri şi mlaştini Tipologia aşezărilor rurale Analizând valorile suprafeţelor vetrelor de aşezări din teritoriul analizat reiese că acestea dispun de vetre cu valori differentiate: 1. cele foarte mari: Tulgheş (505,9 ha), Bilbor (455,1 ha) 2. sate cu vetre mari: Corbu (248 ha) 3. sate cu vetre mijlocii: (Răchitiş (84,9 ha), Capu Corbului (84 ha), Pintic (60,5 ha), Hagota (66,6 ha), Recea (91,9 ha) 4. cele mici si foarte mici: Glodu (43 ha), Drăgoiasa (36 ha), Păltiniş (11ha), Secu (2 ha), Catrinari (1 ha) Suprafaţa teritoriului care aparţine din punct de vedere administrativ aşezărilor rurale din depresiunile Bilbor, Corbu şi Tulgheş însumează 591 km2 din care teritoriului situat exclusiv în spaţiul depresionar îi revine aproximativ 85 km2, restul teritoriului aflându-se în spaţiul montan adiacent.
Densitatea medie calculată pentru întreg teritoriul
administrativ al aşezărilor rurale din cadrul ulucului depresionar Drăgoiasa-Tulgheş este de numai 0,5 aşezări la 100 km2, care se explică prin ponderea mare a reliefului montan şi respectiv 3,5 aşezări la 100 km2 în teritoriul situat efectiv în depresiuni, valoare inferioară celei de la nivel naţional (5,5 aşezări la 100 km2). Fig.2 Ulucul depresionar Drăgoiasa-Tulgheş. Clasificarea satelor după suprafaţa vetrelor. Tabelul 1. Indicatori cantitativi ai distribuţiei aşezărilor din unităţile administrative. Distribuţia morfologică a aşezărilor este influenţată de o serie de factori fizico-geografici (fragmentarea şi energia reliefului, densitatea reţelei hidrografice, factorii bioedafici, etc.), poziţia geografică explică, sub raport causal alegerea locului de vatră. În funcţie de aspectele majore ale reliefului se pot stabili următoarele grupe de aşezări: aşezări care ocupă atât porţiuni de luncă cât şi de terase (Corbu şi Tulgheş), în lunca şi terasele Bistricioarei; aşezări localizate la contactul glacisurilor cu rama montană (Bilbor, Borsec); aşezări localizate în arealul văilor şi platourilor înalte (Păltiniş, Drăgoiasa, Catrinari, Glodu). Poziţia geografică a aşezărilor sub raportul altitudinii evidenţiază următoarele grupări
aşezări situate la sub 800 m altitudine
(Tulgheş, Corbu); aşezări situate între 800-1 000 m altitudine (Secu, Borsec); aşezări cu vetre la peste 1 000 m altitudine (Bilbor, Glodu, Catrinari şi Păltiniş), aceste aşezări numărându-se astfel printre cele mai înalte din ţară. De menţionat este faptul că în perioadele vechi vetrele au evitat suprafeţele umede şi mlăştinoase din fundul depresiunilor, ele dezvoltându-se într-o primă fază pe umerii de terase şi la contactul muntelui cu depresiunea.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, odată cu
intensificarea exploatărilor forestiere, în special în lungul văilor, terenurile agricole au crescut în suprafaţă, ca urmare, vetrelor existente li s-au adăugat trupuri de vetre sau gospodării izolate situate pe versanţi. În perioada comunistă grupul de gospodării individuale de la Catrinari a fost propus pentru dezafectare, primind interdicţie de construire până în anul 1998. Forma, structura şi mărimea vetrelor a fost condiţionată de o multitudine de factori precum 1. topografia vetrei (forma de relief pe care se dezvoltă) 2. poziţia faţă de drum sau reţeaua hidrografică
Din punct de vedere al formei vetrei aşezărilor, majoritatea
acestora au o formă neregulată, ce denotă ocuparea spontană a spaţiului, acestea extinzându-se progresiv în diferite perioade istorice, existând cazuri în care unele aşezări mai mici au fost înglobate în cele mai mari, unindu-se între ele în urma extinderii teritoriale. Forma aproximativ circulară se poate sesiza la satul Răchitiş, situat în partea de sud-est a localităţii Bilbor. Datorită condiţiilor fizico-geografice pe de o parte şi a celor de ordin social, economic, administrativ, politic, pe de altă parte, tipurile structurale de vetre din ulucul depresionar Drăgoiasa- Tulgheş se caracterizează printr-o mare varietate şi complexitate, fiind predominante, mai mult cele de tranziţie care îmbină două din cele trei tipuri structurale majore. Pe baza celor afirmate putem prezenta următoarele categorii de aşezări 1. adunat-alungit, care se înscrie în spaţiile unde se îmbină activităţile agricole şi pastorale cu cele care au tendinţe de concentrare în vatra iniţială, unde unele gospodării sunt dispuse de-a lungul unei căi de comunicaţie, curs de apă sau ambele (Bilbor, Secu, Corbu, Tulgheş); 2. risipit-alungit, cu dispunere a vetrei în lungul văilor sau căilor de comunicaţie (Glodu); 3. risipit propriu-zis, cuprinde satele Catrinari şi Păltiniş, precum şi anumite părţi din satele centrelor de comună Bilbor, Corbu, Tulgheş, care au un profil zootehnic şi forestier. Aceste tipuri structurale de aşezări pot fi grupate în două grupe majore I. sate cu indice mic de dispersie, situate mai ales în zona luncilor, teraselor şi glacisurilor Bistricioarei II. sate cu indice mare de dispersie, localizate în zona platourilor înalte, la contactul depresiunilor cu rama montană înconjurătoare. Din punct de vedere al mărimii vetrelor predomină vetrele mici (Păltiniş, Drăgoiasa, Glodu) şi mijlocii (Răchitiş, Capu Corbului, Pintic, Recea, Hagota), dar apar şi vetre mari (Corbu 248 ha) şi foarte mari (Bilbor, Tulgheş), cele foarte mici (sub 10 ha) se întâlnesc în satul Catrinari şi Secu. Orașe din zona de câmpie • Timișoara • Arad • București • Târgoviște • Olt • Reșita • Craiova Bibliografie Radu Săgeată “Geografie urbană”- Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 2010 http://geographianapocensis.acad-cluj.ro/Re vista/volume/nr_2_2014/pdf/Tofan.pdf