Bordetella

• B. pertussis
– patogen exclusiv la om
– infecţii ale tractului respirator- tusea convulsivă
• B. parapertussis
– entitate clinică asemănătoare
• B. avium
– infecţioasă pentru curci
• Bordetella bronchiseptica (Bordetella bronchicanis)
– infecţioasă pentru iepuri şi câini, ocazional poate infecta omul
• infecţii respiratorii şi bacteriemii, în special la pacienţii imunodeprimaţi
• noi specii
– B. hinzii
• bacteriemie si infecţii de tract respirator
– B. holmseii
• bacteriemie la pacienţii imunodeprimaţi
– B. trematum, care produce infecţii de plagă şi otite medii
•
 B. pertussis

– cocobacil Gram negativ, strict

aerob, capsulat, fastidios
– albastru de toluidină - granule
metacromatice bipolare
– catalază şi oxidază – pozitive
– metabolizează glucoza fără
producere de gaze, lactoza şi
o serie de aminoacizi
– tulpinile virulente sunt
hemolitice
– bulion sintetic Stainer-Scholte
şi geloză sânge Bordet-
Gengou, incubate în
aerobioză, la 35° - 37°C
 Virulenta
• Adezine

– hemaglutinine filamentoase (FHA)

– fimbrii
– pertactina (PRN) -OMP

• Toxine: toxina pertussis (PT), toxina adenilat ciclază (ACT), citotoxina traheală
(TCT), toxina dermonecrotică (DNT).
– Toxina pertussis
• leucocitoză, eliberarea histaminei din mastocite, stimuleză secreţia
insulinei, are activitate mitogenică.
• structură clasică de tip AB.
• (ADP)-ribozilarea unui grup de proteine reglatoare ale sintezei
guaninei.
– Toxina adenilat ciclază (ACT)
• activată de o calmodulină.
• creşterea nivelului AMPc în celula gazdă.
• In vitro- hemolitica
• ACT face parte din familia toxinelor RTX (repeats in toxin) (secvenţe
nonamerice repetate de aminoacizi, la capătul C al moleculei).
– Citotoxina traheală
• acidul anhidromuramic, legat cu un fragment dizaharid-tetrapeptid
peptidoglicanic, eliberat de celulele bacteriene în faza de creştere.
• inhibă sinteza ADN în celulele ciliate ale traheii, produce extruzia
celulelor ciliate din epiteliul căilor respiratorii superioare, măreşte
frecvenţa celulelor cu deficit numeric al cililor şi este toxică pentru alte
celule epiteliale.
– Toxina dermonecrotică (DNT)
• vasoconstricţie şi necroză după injectarea subdermică la şoarece.
– Lipopolizaharidul (LPS)
• produce leziuni ale celulelor epiteliale ale tractului respirator superior şi
este imunogenă.
• Imunitatea consecutivă infecţiei previne colonizarea epiteliului
tractului respirator, iar imunitatea postvaccinare este
protectoare faţă de efectele toxinelor.
• Mecanisme de evaziune a sistemului imunitar al gazdei
– Antigenele B. pertussis sunt imunosupresoare
– Citotoxina traheală lizează celulele ciliate ale tractului respirator superior
– Toxina adenilat ciclază şi toxina pertussis inhibă funcţia celulelor
limfoide, prin inducerea unor nivele intracelulare crescute de AMPc
– Cele două toxine acţionează sinergic la nivelul epiteliului respirator şi
reduc capacitatea de migrare chimiotactică şi fagocitară a PMN, a
monocitelor sanguine, a macrofagelor alveolare şi a limfocitelor
– Variaţia antigenică a fimbriilor - B. pertussis pot să afimbriate sau să
poarte unul sau două tipuri de fimbrii

• operonul bvg (bordetella virulence genes) sau vir - mecanism

de reglare cu două componente
OMPs

Citotoxina
traheala

Toxina
pertusica
Adenilat Bfr- bacterioferitin Siderofor
ciclaza Bfe- ferric enterobactin
• Sursa de infecţie
– pacientul în stadiul cataral timpuriu al bolii
– contagiozitate mare.
– copiii sub 5 ani sunt mai sensibili, incidenţă semnificativă şi la adulţi.

• Transmitere pe cale respiratorie

– aderarea rapida la celulele epiteliale ale traheii şi bronhiilor
– multiplicare
– interferentă cu mişcarea cililor.
– Infectie localizata: bacteria nu trece în sânge, dar produce toxine cu efect necrotic. Epiteliul se infiltrează cu PMN.
• Perioada de incubaţie este de 2 săptămâni.

• Fazele clinice
– faza catarală durează 7-21 de zile
– faza de stare (sau paroxistică) - 2-4 săptămâni, marcată de tuse violentă şi inspiraţie zgomotoasă caracteristică
acestei maladii, poate fi însoţită de cianoză, limfocitoza (16000-30000/µL), vomă, epuizare caşectică severă şi
moarte;
– faza de convalescenţă, cu episoade de tuse a căror frecvenţă scade progresiv, durează 3-4 săptămâni.
Mecanismul major de protecţie a organismului uman faţă de infecţia cu B. pertussis este sinteza anticorpilor
neutralizanţi. Titrul anticorpilor specifici faţă de toxina pertussis, hemaglutinina filamentoasă, pertactină şi fimbrii,
se corelează cu un nivel crescut de protecţie fată de infecţie. Dacă se produce, infecţia secundară este uşoară.

• Vaccinul folosit pe scară largă, din anii ’50

celule virulente omorâte de B. pertussis, administrate în asociaţie cu anatoxinele difterică şi tetanică
(vaccinul DiTePer).
– Vaccinarea începe la vârsta de 2 luni, în 3 doze repetate, urmate de două rapeluri la 4-6 ani.
– Vaccinul reduce incidenţa infecţiei, dar este reactogen (produce efecte locale): durere locală, eritem, edem, febră
la 30-70% dintre cei vaccinaţi.
 Familia Pasteurellaceae
•g. Pasteurella -patogene la animale, om.
•cocobacili Gram-negativi, imobili, aerobi, facultativ anaerobi, cu
aspect bipolar
•pozitivi pentru testele catalazei şi oxidazei

•P. multocida - tractul respirator şi gastrointestinal al animalelor

domestice şi sălbatice.
•Infectează rănile tegumentare umane, după contactul cu
animalele de casă (câine, pisică).
•La păsări, cal, ovine, porc produce septicemia hemoragică.
• Fam. Pasteurellaceae
g. Haemophilus
– bacterii Gram negative, pleomorfe
(în produsele patologice - LCR,   Necesită  
expectoraţii- sunt prezenţi cocobacili
Gram-negativi până la forme Specii X V Hemoliza
alungite)
– cresc pe medii îmbogăţite cu sânge H. influenzae (H aegyptius)  + + -
parţial degradat (geloză chocolat),
de unde şi denumirea actuală, de
Haemophylus influenzae. H. parainfluenzae  - + -
• H. influenzae
– infectează mucoasa tractului H. ducreyi  + - -
respirator superior la copii şi adulţi
– Infectii invazive (infecţii meningeale, H. haemolyticus  + + +
epiglotite, pneumonii, artrite,
pericardite, celulite), în special la H. parahaemolyticus  - + +
copii.
– infecţii comunitare în sfera ORL
la adult şi copil H. aphrophilus  - - -
– suprainfecţii bronhopulmonare
la adult H. paraphrophilus  - + -
– tulpini capsulate
• infecţii genitale şi neonatale cu
posibilă evoluţie septicemică
– meningite (cauza cea mai H. paraphrophaemolyticus  - + +
frecventă la copiii sub 5 ani
nevaccinaţi)
H. segnis  - + -
Factori de crestere: X (NAD) si V (hemina)
• Antigenitate - molecule glucidice, lipidice
• LPS şi polizaharidul capsular (polimer de riboză-ribitol-fosfat)
– Capsula
• Inhibă acţiunea fagocitelor şi protejează celula de liză mediată de complementului.
• Polizaharidul capsular prezintă o accentuată variaţie: 6 grupe serologice (a – f).
• Virulenţa cea mai ridicată - serogrupul b, urmat de a, e şi f.
• Tulpinile necapsulate (NTHi)
• slab virulente sau avirulente:
» heterogenitatea greutăţii moleculare a proteinelor membranei externe (OMP) şi a antigenităţii lor;
» heterogenitatea antigenică a lipooligozaharidelor (LOS)
» metodele geneticii moleculare (tipizare electroforetică, RFLP, PCR).
• microbiota normală a tractului respirator superior,
– Rata portajului de H. influenzae este de până la 80%, iar pentru H. influenzae b, agentul meningitei, pneumoniei, artritei
septice, este de până la 4%.
– Anticorpii faţă de polizaharidul capsular de tip b sunt protectori (3 luni şi 3 ani susceptibilitate
maxina)
LPS
– variante biochimice ale LPS- modificări ale secvenţei resturilor glucidice în regiunea centrală a
oligozaharidului LPS.
– lipooligozaharidul (LOS)
• Atat formă secretată, cât şi legată de celule
• LOS - stimularea secreţiei de către monocite, a citochinelor activatoare ale procesului inflamator.
• LOS are efecte toxice şi produce leziuni pulmonare.
• Forma solubilă a LOS, termostabilă, inhibă mişcarea cililor şi induce răspunsul inflamator:
– Recrutarea PMN, inflamaţia generală a ţesutului, cu creşterea nivelului transferinei, factorului activator al plachetelor,
lactoferinei).
– Lactoferina, prezentă în granulele PMN şi în secreţiile mucoase, se leagă de componenta lipidică a LOS, efectul fiind staza
bacteriană şi liza. Legarea LOS de lactoferină scade capacitatea bacteriilor de a stimula PMN.
 Mecanisme ale evaziunii apărării
gazdei
• 3 Ig proteaze la tulpini capsulate, 1 la cele NTHi
clivează IgA1 in regiunea balama

• Invazia celulelor epiteliale

– NTHi invadează celulele endoteliale şi rămân în interiorul vacuolelor de
endocitoză, legate de membrană pentru o perioadă lungă, fără efect citopatic
vizibil.

• Variaţia antigenică a proteinelor membranei externe şi a LOS

• În infectiile invazive
– capsula - rol determinant prin protejarea faţă de fagocitoză şi faţă de acţiunea
litică a complementului.
– Starea septicemică
• după colonizarea iniţială a mucoase
• translocaţia prin mucoasă
• multiplicarea în ţesutul conjunctiv
• diseminarea în vasele mici de sânge
• bacteria se poate multiplica în sânge.
• Tratament
– penicilină sau cefalosporine de generația a treia (în cazul tulpinilor
rezistente prin producerea de β-lactamază sau PLP modificate).
• Detecția de beta-lactamază este indicată la tulpinile izolate din cazuri clinice
severe (meningită și /sau bacteriemie) (CLSI, 2009). Tulpinile producătore de
beta-lactamază trebuie raportate rezistente pentru toate celelalte beta-
lactamice, inclusiv pentru asocierile cu inhibitori, indiferent de rezultatele
obținute in vitro.

• Testarea sensibilității la antibiotice

• mediu HTM (Haemophilus Test Medium) (agar Muller Hinton cu factori de
creștere X și V si extract de drojdii).
• Pentru izolatele din LCR se raportează ampicilina (care se utilizează pentru
predicția sensibilității la amoxicilină), o cefalosporină de generația a III-a,
cloramfenicol și meropenem.
• Cefalosporinele orale, tetraciclinele și asocierile cu acid clavulanic pot fi
utilizate empiric pentru tratamentul afecțiunilor respiratorii.
• H. ducreyi
– transmisă prin contact sexual
– produce şancrul moale (cancroidul), un ulcer dureros al organelor genitale externe, similar din punct
de vedere al aspectului leziunilor cu șancrul sifilitic.
– Diagnostic diferențial față de infecția virală cu herpes simplex și față de limfogranulomatoza venerică

– Izolare
• recoltarea cu tamponul de la baza leziunii ulceroase și însămânțarea direct pe mediul de
cultură (geloză chocolat cu 1% IsoVitaleX și vancomicină, incubata la 33 0C.
• bacili dispuți în bancuri de pești este revelator.
• Tratament cu ceftriaxonă administrată parenteral sau oral cu biseptol sau eritromicină, timp de
2 săptămâni.

• Haemophilus aegyptius
– bacilul Koch-Weeks sau H. influenzae biotype III sau H. influenzae biogrup aegyptius,
– conjunctivite extrem de contagioase și febra puerperala braziliana (febră, erupții cutanate, șoc și
sfârșit letal).

• Haemophilus aphrophilus
– microbiota normala orofaringiana
– etiologia endocarditelor și pneumoniilor. Se aseamănă cu Actinobacillus (Haemophilus)
actinomycetemcomitans.

• Haemophilus haemolyticus
– hemolitic pe geloză sânge
– microbiota tractului respirator
– infecții ușoare la copii.

• Haemophilus parainfluenzae
– rezident al mucoasei tractului respirator
– ocazional asociat cu endocardite și uretrite.

• H suis
– se aseamănă bacteriologic cu H influenzae
– apariția complicațiilor post viroză respiratorie la porc
 Legionella
• bacili Gram negativi, nesporulaţi, neacidorezistenţi, necapsulaţi, alungiţi,
facultativ intracelulari, cu habitat hidric şi hidro-teluric – ape dulci, soluri
umede, larg răspândit în natură şi în reţelele de distribuţie a apei
• inhalarea aerosolilor contaminaţi
• catalaza-pozitivi
• rezervoarele potenţiale
– toate elementele constitutive sau anexele sistemelor care conţin o
sursă de apă stagnantă (conducte de răcire a aerului, instalaţii de
menţinere a umidităţii, rezervoare de apă, piscine, fântâni,
echipamentele din staţiunile termale).
• Există 46 de specii şi 64 de serogrupuri.
– patologia umană - Legionella pneumophila
• legioneloza, cu 3 forme clinice distincte: boala legionarilor, febra
Pontiac şi forme extrapulmonare: hematologice, cardiace,
musculare, digestive, retinite, sinuzite.
• Creşte pe medii complexe- BCYE (buffered charcoal-yeast extract agar)
cu alfa-ketoglutarat +/- antibiotice, la pH 6.9, temperatura de 35 °C şi 90%
umiditate, după 3 zile de incubare.
– Coloniile care apar după 24 de ore nu sunt Legionella.
– Colonii cu aspect pleomorf, şi pot fi transparente sau iridescente, roz
sau bleu
– Pe frotiuri din pruduse patologice colorate Gram nu se evid bacilii (IF)
– Tratament de elecţie – eritromicina sau rifampicină.
• După contactul iniţial, Legionella:
– declanşează creşterea ratei metabolice a fagocitului (neutrofile şi monocite).
– blochează activarea fagocitelor:
• o fosfatază care blochează producerea intermediarilor reactivi ai O2 (în special O2-), de către neutrofilele
infectate. Fosfataza blochează formarea mesagerilor secundari şi astfel semnalul activator nu se propagă;
• o citotoxină.
• Inhibiţia activităţii fagocitelor este produsă de celulele bacteriene vii sau
omorâte!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

• supravieţuirea şi multiplicarea
– o proteină a suprafeţei – Mip (proteina care favorizează invazia monocitelor)
– fosfolipaza C- acţiune citolitică pe celulele inflamatorii şi pe ţesutul pulmonar
– protein- kinaza
– LPS
– proteina majoră a membranei externe
– proteina de şoc termic
– hemolizină, denumită legiolizina

– Aminopeptidaze- hidroliza peptidelor intracelulare ale gazdei.

• L. pneumophila trebuie să fie opsonizată cu anticorpi specifici şi cu proteinele

complementului derivate prin activarea pe calea clasică, pentru a fi ingerată de
neutrofile.

• L. pneumophila ingerata de neutrofilele umane, de monocite şi de macrofagele alveolare,

prin mecanismul fagocitozei clasice sau spiralate (coiling phagocytosis): un pseudopod al
fagocitului se spiralizează în jurul bacteriei, pe măsură ce celula este internalizată. Bacteria
fagocitată se găseşte în centrul unei spirale mari, care nu fuzionează cu lizosomii monocitului.
• Legionella -patogen oportunist
– Infectează femeile în timpul sarcinii, nou născuţii, persoanele vârstnice,
imunocompromise (pacienţii SIDA) sau debilitate.
• Foarte frecvent asociată cu malignitatea (leucemii, limfoame, sarcoame), cu
chimioterapia antineoplazică sau imunosupresoare (la persoanele cu transplant sau
tratate corticosteroizi), cu hepatita cronică (ciroză sau alcoolism), cu insuficienţa renală,
cu diabetul sau cu lupusul sistemic diseminat, bronşita cronică, emfizemul, fumatul

• Legioneloza - pneumonie acută purulentă, caracterizată prin alveole

încărcate cu polimorfonucleare neutrofile, macrofage, fibrină şi eritrocite.
– Incubatie 2-10 zile
– debut: sindrom pseudogripal cu febră, tuse seacă, cefalee, mialgii, anorexie.
– stare: febră ridicată, dispnee şi tuse posibil expectorantă, uneori diaree şi alte
semne nespecifice.
• ~85% din cazurile de legioneloză - L. pneumophila (serogrupul 1 si 6).

• Leucocitoclazie