Zaharide

Breja Catalina
Marinescu Stefania
Stoica Vlad

cls. a X-a E
Profesor coordinator:
Claudia Anghel
Zaharide
• Compuşii organici cu acţiune biologică sunt zaharidele, proteinele, lipidele şi acizii nucleici. Aceştia sunt
compuşii care asigură buna funcţionare a tuturor organismelor vii. Compuşii cu acţiune biologică sunt compuşi
macromoleculari care au mai mult de o grupă funcţională şi care sunt obţinuţi prin reacţii de policondensare.

• Reacţiile de policondensare se realizează prin eliminarea unor molecule mici, de obicei molecule de apă,
dintre moleculele unor compuşi di- sau poli- funcţionali (compuşi care au două sau mai multe grupe
funcţionale).

• Zaharidele, care se mai numesc şi carbohidraţi sau glucide, formează

cea mai abundentă clasă de compuşi din lumea biologică. Zaharidele sunt
compuşi polihidroxicarbonilici cu structuri şi funcţii foarte diverse. Prefixele
poli- şi hidroxi- desemnează prezenţa în moleculă a mai multor grupe hidroxil,
iar termenul carbonilic desemnează prezenţa în moleculă a unei grupe carbonil.

• Funcţii ale zaharidelor:

- sursă indispensabilă de energie pentru toate organismele vii;
- substanţe de rezervă;
- componenţi structurali ai pereţilor celulari;
- situri de recunoaştere pe suprafaţa celulelor.
 Glucoza - C6H12O6
• Glucoza este o substanță solidă, cristalizată, incoloră și solubilă în apă. Are un gust dulce. Punctul său de topire este foarte ridicat,
deoarece între numeroasele sale grupări hidroxil (-OH) se formează multe legături de hidrogen. Când sunt încălzite, toate
monozaharidele (nu numai glucoza) se descompun înainte de a se topi, în carbon și apă, reacție numită carbonizare. Glucoza are
75% din puterea de îndulcire a fructozei (care este luată ca unitate). Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită față de
glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar, pe când fructoza are două grupări de
alcool primar.

- Glucoza - Fructoza
• Se poate specula asupra cărui fapt se datorează răspândirea atât de mare a
glucozei, și nu a altor monozaharide, precum fructoza. Glucoza se poate
forma din formaldehidă în condiții abiotice, deci se poate ca ea să fie fost
disponibilă pentru sistemele biochimice primitive. Glucoza este foarte
răspândită în regnul animal și vegetal, și este principala oză din organismul
uman.
• În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții apoase perfuzabile. În
funcție de concentrațiile lor, acestea au acțiuni și indicații diferite. Soluțiile sub
5 % sunt utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru hidratare sau ca
substituent energetic. Soluția de glucoză 5 % este izotonă și are aceleași
utilizări, fiind folosită cel mai adesea. Soluțiile de concentrații mai mari de 5 %
(10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice și își găsesc utilitatea ca diuretice osmotice
(realizează deshidratare tisulară, foarte utilă în edeme). Pentru a evita
efectele nefaste ale hiperglicemiei, de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se
adaugă insulină.
Zaharoza - C12H22O11
● Zaharoza (sau sucroza) este o substanta solida,
cristalina, alba, solubila in apa si insolubila in
majoritaea solventilor organici. Este cea mai
raspandita diglucida din natura, gasindu-se, in
cantitati mici, aproape in toate organele
vegetalelor. Este compus din glucoza si fructoza,
fiind cea mai comuna forma de zahar utilizata in
alimentatie

● Prin hidroliza sub actiunea enzimelor digestive sau

prin fierbere in mediu acid, zaharoza este
convertita la un amestec de glucoza si fructoza in
parti egale. Datorita faptului ca moleculele de
monozaharide sunt mai mici, acest amestec,
denumit zahar invertit, este frecvent utilizat la
prepararea bomboanelor si inghetatei pentru a
preveni formarea de cristale mari de zahar.
• Spre deosebire de zaharul rafinat, zaharoza naturala are un
rol calcifiant pronuntat. Acest diglucid este un suport bun si
pentru alte minerale, in special fier si potasiu. Zaharoza din
legume si fructe prezinta si o actiune antiinflamatorie.

• Se gaseste in tulpina trestiei de zahar, intr-o concentratie

de 14-20% si in sfecla de zahar 16-20%, plante din care se
si extrage industria. Ea se mai gaseste in morcovi, pepeni
galbeni, zmeura, piersici, caise etc.

• Zaharul obtinut din trestia de zahar era cunoscut de

indieni cu 3000 de ani i. Hr. Zaharul din sfecla de zahar a
fost obtinut in anul 1747 (de catre chimistul german
Margraff).
Celuloza - C14H26O11
• Celuloza este un compus organic natural din
categoria polizaharidelor, fiind constituentul principal
al membranelor celulelor vegetale. Celuloza a fost
prezentă pe Terra de când au apărut copacii și
plantele fiind constituentul principal al pereților
celulari vegetali. Datorită acestui fapt nu există o
dată anume pentru descoperirea ei; a apărut înainte
de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca
fiind un constituent principal al peretelui celular
vegetal a fost în glucoză.

• Celuloza are structura fibriara. Fibre celulozice sunt

firele de bumbac. In industrie se mai obtine din lemn
in stare pura, stuf si paie, plante cu un continut
bogat in celuloza.

• Celuloza este o substanta solida, alba, inodora,

insipida, slab higroscopica, insolubila in apa si
marea majoritate a solventilor.

• La incalzire, celuloza se carbonizeaza fara a se topi.

• Polizaharidele, precum celuloza sunt produse
eliminând apa conținută în moleculele
monozaharoase. În acest caz glucoza este
monozaharidă. Companiile de bumbac și alte
fabrici de materiale textile împreună cu alte
metode folosesc acest proces pentru a rafina
celuloza. Cea mai pură varietate de celuloză se
obține din bumbac prin egrenarea (îndepărtarea
semințelor) și apoi spălarea vatei din capsulele
plantei de bumbac. Această varietate este folosită
aproape exclusiv în scopuri textile.

• Glucoza este o substanță care are rol foarte

important în respirația celulară și în fotosinteză:
CO2 (g) + H2O (l) + lumină = C6H12O6 (s) + O2
(g) (ecuația fotosintezei).
 Amidonul - ( C6H10O5 )n

• Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere

structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină.
Amidonul este una dintre sursele energetice importante
ale organismelor uman și animal. Nimerind în organism
cu hrana, amidonul se supune hidrolizei enzimatice în
prezența amilazelor, transformându-se în glucoză.
Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă
parțial pentru necesitățile energetice ale organismului,
conform schemei:

C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + Q

• Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii
plantelor și care se folosește în industria alimentară,
chimică etc.

• Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la

contact cu apa acesta se umflă. La recunoașterea
amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta,
amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

• In apa calda, la 90°C, granulele de amidon se umfla si apoi

se sparg formand solutii vascoase. La rece, ele se
transforma in gel numit cocă sau clei de amidon. Coca este
formata doar din amilopectina, insolubila in apa calda.