Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rolul peptidelor
Clasificarea proteinelor
Structura proteinelor
– Primară
– Secundară (keratina, colagen, elastina,
fibronectinele)
– Terţiară (mioglobina)
– Cuaternară (hemoglobina)
Rolul peptidelor
• roluri reglatoare, la nivelul creierului în procesele de:
– Memorie
– Durere
– Somn
procesare în adenohipofizã
POMC (1-134)
-endorfina (104-117)
Endorfinele sunt neuropeptide
Morfinei
• principiu activ extras din opiu,
• compus cu acţiune analgezică şi euforică
• Primele opioide descoperite au fost cele două
pentapeptide numite encefaline secretate de
celulele cromafine din medulosuprarenală.
+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Met COO
+ -
H3N Thr Gly Gly Phe Leu COO
Endorfinele
• se leagă la terminaţiile nervoase din creier care transmit semnalele
durerii, şi blochează activitatea neuronală, alinând durerea.
OR`
• Endorfinele
– sunt produse de către creier ca răspuns la o
varietate de stimuli
– reduc stresul
– crează euforie
endorfine ??
-
COO
CH2 CH2
+
H3 N CH CO NH CH CO OCH3
L-aspartil-L-fenilalanin-1-metil ester
Proteine
Compuşi macromoleculari
• Proteine fibrilare
insolubile în apă
extracelulare, cu roluri de susţinere: collagen, cheratină, miozină,
elastină.
Clasificarea proteinelor după rol
• transport:
• Organizare structurală:
-structura primară;
-secundară;
-terţiară;
-cuaternară
Aminoacid
a).Structura
primarã
Legãturã
peptidicã
b).Structurã
secundarã
-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen
c).Structura Lasou
tertiarã
d).Structura
cuaternarã
Structura primară a proteinelor sau structura
covalentă
-tipul;
-numărul;
O R2 H O
H3 N+ CH C N CH C N CH C
R1 H O R3
• Secvenţa aa din proteine este determinată
genetic
a. patologia moleculară
Val
b.determinarea structurii tridimensionale
Structura tridimensională a moleculelor
proteice
O R2 H O
+
H3 N CH C N CH C N CH C
R1 H O R3
• Care este conformaţia cea mai stabilă ?
-elicea şi
structura
• Structura -helix
C
O
lanţul din L-aa se răsuceşte în jurul
C
unui ax, la nivelul legăturilor simple; C
O
HO
C
N
grupările –CO- şi –NH- O C N
HO
devin adiacente stereochimic H N C
C O
şi formeză punţi de hidrogen. O
N H
N
HH
NN
NN
Caracteristicile helixului
–elice dreaptă;
R
R
0.54 nm
3,6 aminoacizi R
per tur
R
R
Catena polipeptidicã
Structura se află la proteinele fibrilare şi globulare
N N
R O H R O H R O
R H O R H O R H
N N N
N N
O R H O R H O
☻Structură cu lanţuri paralele
H R O H R O H
N N N
N N
R O H R O H R O
H R O H R O H
N N N
N N
R O H R O H R O
Structura “ac de păr sau -turn”
• prolina şi glicina sunt aminoacizii cei mai răspîndiţi în
cadrul acestei structuri
H2 N
HOOC
• Structura este în proporţie de ~100% în
fibroina din mătase;
Structura secundară
~450 A
Capete
Protofibrilã
C-terminale
Proprietăţile keratinelor
• Keratinele pot fi:
- cu conţinut ridicat în sulf “hard”;
- cu conţinut scăzut în sulf “soft”
– glicina (33%)
– prolina (10%)
– hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici (proporţie mică)
– nu conţine cisteină
-helix
Triplu helix
Tropocolagen
Fibrila de colagen
Fibra de colagen
• microfibrilele sunt stabilizate prin legături
covalente încrucişate la care participă resturile
de Lys şi His
– artere
– nu conţine:
» unitatea repetitivă –(Gly-X-Y)-
» triplul helix
» carbohidraţi
– Este o singură varietate genetică de elastină;
• extrem de stabile
• cu un turnover lent
• O scădere a cantităţii de elastină se
înregistrează în emfizemul pulmonar
• Fibronectinele, o familie de glicoproteine care se află în
matrixul extracelular şi în plasmă
– sunt dimeri (250 kDa) uniţi prin punţi disulfurice;
– au rol:
• în interacţiile dintre celule şi între diverşi componenţi ai
matricei extracelulare şi celule
• în embriogeneză
• în hemostază
• Fibronectinele stabilesc legături cu alte proteine
conectând:
– proteine extracelulare (colagen, laminină)
– mucopolizaharide (proteoglicani)
NH NH
- +
CH CH2 COO H3N (CH2) 4 CH
CO CO
Aspartil Lizil
Punţi de hidrogen
• între radicalii cu grupări:
-alcoolice (din Ser, Thr)
-fenolice (din Tyr)
-amidice (din Gln şi Asn):
NH H NH
CH CH2 OH O CH2 CH
CO CO
Seril Seril
Interacţiuni hidrofobe
NH H3 C NH
CH CH3 CH CH
CO H3 C CO
Alanil Valil
Legături disulfurice
• Între resturi de Cys
NH NH
CH CH2 S S CH2 CH
CO CO
Cisteinil Cisteinil
• Structura tridimensională a proteinelor
Etape în împãturirea proteinei
Localizarea radicalilor în structura tridimensională a
proteinelor în funcţie de polaritatea lor
+
Proteina Masa proteinei Număr Masa protomerilor
Kdaltoni protomeri Kdaltoni
Creatin kinaza 80 2 40
Hemoglobina 64,5 4 16
Ceruloplasmina 151 8 18
Proprietăţile proteinelor
Hemoproteine
Mioglobina
Hemoglobina
Citocromii
Proprietăţi electrochimice ale
proteinelor
• La pH fiziologic proteina apare ca un poliamfolit.
• se pierde
parţial sau
total,
-radiaţiile UV, , X ,
-temperatura,
(protein misfolding)
-se poate produce
spontan
sau poate fi determinată de
o mutaţie genetică
• Se asociază cu:
amiloidozele şi
bolile prionice
Amiloidozele reprezintă:
Amiloid
Proteine fibroase
Precursorii acestora
UNDE ???????
Aceste proteine
au stabilitate mare,
iar când
viteza de degradare
se formează agregate
• Acumularea de amiloid
provoacă
disfuncţia progresivă a
organului afectat
Precursorul
proteinei
amiloid
Amiloid
Clivare
Extracelular
enzimaticã A
Agregarea spontanã a
Membranã amiloidului cu formarea
fibrilelor de foi -pliate
Intracelular
Clivare
enzimaticã
Formarea plãcii amiloid
• Formarea agregatelor poate fi:
– locală
– Generală
– sistemică
Bolile prionice
• Prionii sunt:
neuronii mamiferelor
se transformă
în proteină infecţioasă
pentru
☻ prezentă
în creierul mamiferelor fiziologic normale,
cu proteina infecţioasă
Modificarea conformatiei proteinei
Cresterea exponentialã a formei
infectate
• Prionii (proteine cerebrale, infecţioase)
• scrapie in sheep şi
“o perplexitate”
a biologiei moleculare
Hemoproteinele
compus tetrapirolic,
cu caracter aromatic,
cu următorii substituenţi:
HC CH
M N M
H
N N
H
P N V
HC CH
P M
Protoporfirinã IX
• Protoporfirina leagă coordinativ un ion de Fe2+
formând hemul
Mb + O2 MbO2
His proximal
N N
Fe 2+
N N
O2
CO2
Plãmân
PO2=100mm Hg
PO2=20 mm Hg
Muschi CO2 Mioglobinã + O2
Mitocondria
Curba de oxigenare a Mb
100 Arc de hiperbolă
Saturare cu O2 (%)
80 Mb
60
40
20
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
P50 pentru Mb = 1 torr
Hemoglobina
• proteină intracelulară
• tetramerică
• dă culoarea sângelui
• fiecare subunitate a Hb = hem + globină,
unde se leagă oxigenul
• hem din Mb Ξ hem din Hb
Structura hemoglobinei
• proteină oligomeră
a) b)
Hem
Locul de legare a
2,3-bisfosfogliceratului
Specii moleculare de Hb
• Hb A1 =
• Hb A2 =
• Hb F =
• Hb E =
Rolul fiziologic al Hb
• Hb transportă
– O2 de la plămân la ţesuturi
O2 O2 O2
O2
Hb HbO2 Hb(O2)2 Hb(O2)3 Hb(O2)4
Curba de oxigenare a Hb este o sigmoidă
• Valoarea P50 pentru Hb
este de 26 mm Hg
Mioglobinã Hemoglobinã (pH=7,4)
100
Saturare cu O2 (%)
80 Tesut
Plãmân
60
40
20 P50 (Hb)
CH CH
H2C H2C O
2+ 2+
N Fe N Fe O
C C
CH O2 CH
Histidina proximalã
(F 8)
Forma T Helix F
Leu
Leu Val
Forma R
Histidina proximalã (F 8)
Fe
Planul protoporfirinei
O2
Factori care influenţează eliberarea
O2 de pe Hb:
-temperatura
-pH-ul
-presiunea CO2
-2,3-bisfosfogliceratul
Transportul CO2 şi efectul Bohr
• “efect Bohr”
80
pH=7,4
60
pH=7,2
40
20
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
Efectul Bohr, creşterea afinităţii Hb pentru O2, cu creşterea pH-ului
• Prin efectul Bohr
Hb furnizează O2 suplimentar
muşchiului în contracţie
• muşchiul în contracţie, P <20 torri.
leagă CO2
+ -
R NH2 + CO2 R NH COO + H
ion carbamat
85% din CO2 este transportat în formă de ion bicarbonat
la plămân:
anhidraza carbonicã
CO2 + H2O H2CO3
H2CO3 H+ + HCO3-
Plãmân Sânge Muschi
Respiratie
Expirare
AC AC
CO2+H2O CO2 HCO3- +H+ HCO3- +H+ CO2 CO2+H2O
H2O H2 O
MbO2
Inspirare Hb HbH+ HbH+ Hb
O2 O2
O2
Mb
pO2=100 tori HbO2 HbO2
pO2=20 tori
Bisfosfogliceratul se leagă la deoxi-Hb
O-
C O
H C O PO32-
2-
H C O PO3
H
D-2,3-bisfosfoglicerat
His 143
Lys
82 His 2
NH3+
NH3+
Lys 82
His 2
His 143
• Curba de oxigenare a hemoglobinei în absenţa 2,3-
bisfosfogliceratului
Fãrã 2,3-BPG
100
Saturare cu O 2 (%)
80
Cu 2,3-BPG
60
40
20
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
• lanţurile peptidice din Hb F nu leagă 2,3-bisfosfogliceratul
Hematii de la fãt
80
60 Hematii de la mamã
40
O2 trece de la oxihemoglobina
20 maternã la deoxihemoglobina
fetalã
20 40 60 80 100 120
Presiunea O2 (mm Hg)
• Proteine plasmatice
Serumalbumine
Imunoglobuline
• Proteine cu rol în coagularea sângelui
Fibrinogen
Afirmaţia corectă atât pentru mioglobină, cât
şi pentru hemoglobină este:
Hem
Locul de legare a
2,3-bisfosfogliceratului
Proteinele plasmatice
7g/dl
Albumine 55 (%)
Globuline:
1-globuline 4
2-globuline 8
-globuline 12
-globuline 16
Alb
Sensul de migrare
Albumine
Hipergamaglobulinemie policlonalã (difuzã)
-infecþii bacteriene cronice
-boli hepatice cronice
-boli autoimune
Hipergamaglobulinemii monoclonale (paraproteinemiile)
Prolifereazã o singurã clonã de limfocite B Ig cu structurã identicã
(ex.proteine Bence - Jones)
Rãspuns imediat determinat de
stres, inflamaþie cauzatã de infecþii, distrucþii tisulare, traume chirurgicale
Inflamaţie cronică
(endocardită bacteriană, tuberculoză, poliartrita cronică, colagenoze=
(Proliferare plasmocite din măduvă, ganglioni, splină)
Sindrom nefrotic
• Sindrom nefrotic (pierdere de proteine pe cale renală)
– Scad proteinele serice totale şi extrem de accentuat proteinele cu masă mică
(albuminele, siderofilina, antitrombina III, componente 1), datorită
eliminării prin urină ca urmare a creşterii permebilităţii filtrului glomerular faţă
de proteine
• Au pI = 5
• Sunt transportori:
– Hormoni
– vitamine
– Medicamente
– Cationi
– acizi graşi liberi
– bilirubină
numite
anticorpi (Ac)
VL VL
Loc de legare Lant usor Loc de legare
antigen antigen
CL CL
VH VH
COO- -
OOC
Lant CH 1 CH 1
greu Fab
Fab Papaina Zonã flexibilã
CH 2 CH 2
Punti de sulf
Fc
CH 3 CH 3 V = Zone variabile
C = Zone constante
-
OOC COO-
• In ce lichide biologice se află ???
– salivă,
– lacrimi,
– lapte matern,
– majoritar în plasmă;
– blochează antigenul şi
– umoral
– celular
Răspunsul imun umoral
se bazează pe producerea de Ig
Antigen
Y Diferentiere
proliferare
Limfocite B Plasmocite Ig (Y)
Răspunsul imun celular
• Mediat de limfocite T maturate în timus
• Receptorii limfocitelor T:
-celule T killer
-celule T helper
-celule T supresoare
Antigeni
• antigeni = orice substanţă
– exo- sau
– endogenă
stimularea producerii de
Ac sau
receptori celulari
– Imunogenicitatea
– Specificitatea
• Imunogenitatea
• Ag induce sinteza de Ac
care se combină
Antigen
Y Diferentiere
proliferare
Limfocite B Plasmocite Ig (Y)
• Care sunt componentele
macromoleculei antigenice ???
componentă haptenică şi
componenta purtătoare
Condiţii de antigenicitate
• –să fie non-self
• –să aibă o greutate moleculară mai
mare de 10.000 dal
• –să aibă conformaţie spaţială stabilă
• –structura chimică să fie cât mai
complexă
Clase de antigene
VH VH
COO- -
OOC
Lant CH 1 CH 1
greu Fab
Fab Papaina Zonã flexibilã
CH 2 CH 2
Punti de sulf
Fc
CH 3 CH 3 V = Zone variabile
C = Zone constante
-
OOC COO-
Funcţiile imunoglobulinelor
• recunosc Ag şi se combină cu el
Ag + Ac Ag - Ac
• IgG
-sunt monomeri bivalenţi
-75-80% din Ig organismului
-traversează bariera placentară
-IgG apar după IgM şi IgE
-se află în sânge, limfă, lichide interstiţiale
-se sintetizează în cantităţi mari.
-activează complementul
IgA
J
IgM
• sunt pentameri cu cinci situsuri de legare a Ag
A.Sunt macromolecule
B.Pot funcţiona ca antigene
C.Legate covalent de o macromoleculă pot funcţiona
ca determinanţi antigenici
D.Se pot lega de anticorpii specifici
E.Nu acţionează niciodată ca determinanţi antigenici
Care dintre afirmaţiile de mai jos în legătură
cu imunoglobulinele nu sunt corecte ?
-vasoconstricţie
– tisulari.
Componenţii cascadei de coagulare
VIII Factor X
Factor X Factor Xa
Va
V
Protrombina Trombinã
Factor XIII
II
• Concentraţia plasmatică:
200-400 mg/dl
• Este o glicoproteină
lanţurile B şi
au oligozaharide
legate N-glicozidic
Lantul B
Lantul
-COO- -NH 3+ -COO -
47,5 nm
Transformarea fibrinogen-fibrină
Fibrinogen
H2O
Fibrinopeptide
Monomer de fibrinã
Agregare
OH O
CH3 CH3
R R
OH O
Trombina
• protează care activează un număr mare de
factori din cascada de coagulare:
• –fibrinogen (factorul I);
• –factorul de stabilizare a fibrinei (factorul XIII);
• –factorul V;
• –factorul VIII;
• –factorul XI.
Reglarea procesului de coagulare
Naturală
– De către componenţi plasmatici
• antitrombina III
Complexul trombină-trombomodulină:
scade afinitatea trombinei pentru fibrinogen
Factor tisular
Plasminogen Plasminã
• Streptokinaza
(o proteinază bacteriană cu activitate
similară, sunt utilizate în clinică pentru
dizolvarea chiagurilor formate în urma unor
afecţiuni cardiace).
• Homeostazia plachetară este menţinută de: