Teoria relativitatii restranse

Capitolul al II-lea
Electrotehnica
Axiomele mecanicii clasice si postulatele teoriei relativitãtii restrânse (a)
La baza mecanicii clasice stau principiul relativitãtii galileene si principiul timpului absolut. Acestea afirmã
cã, desi observatori inertiali diferiti vor caracteriza evenimentele (ceea ce se petrece într–un loc la un anumit
moment) prin valori diferite ale coordonatelor spatio–temporale, legile mecanicii clasice vor avea aceeasi formã
pentru toti iar intervalele de timp dintre douã evenimente vor fi egale.
La sfârsitul secolului al XIX–lea axiomele mecanicii clasice, având drept consecintã propagarea instantanee a
interactiunilor, au intrat în contradictie cu ecuatiile lui Maxwell (legile electrodinamicii) care descriu fenomenele
electromagnetice. În acea perioadã, propagarea cu vitezã finitã a câmpului de interactiune electromagneticã, prin
contiguitate, era explicatã admitându–se existenta eterului.
Erau mai multe interpretãri: într–unele eterul era considerat drept suportul material al câmpului electromagnetic
(asa cum aerul permite propagarea sunetelor, eterul era un mediu invizibil, cu proprietãti asemãnãtoare
cascavalului moale pentru cutitul deplasat lent i rigid pentru o loviturã bruscã a acestuia, necesar propagãrii
undelor electromagnetice). In alte interpretãri se considerã câmpul electromagnetic ca fiind expresia unor stãri
particulare ale eterului. In ipoteza cã eterul este un fluid fin, care umple tot spatiul si corpurile continute de
acestea, a apãrut întrebarea referitoare la ce se întâmplã atunci când un corp se miscâ: eterul este antrenat de
cãtre corp sau nu ?
Hertz a considerat cã eterul este antrenat de cãtre corpuri. În ipoteza eterului total antrenat ecuatiile lui
Maxwell sunt invariante fatã de transformãrile lui Galilei, iar vitezacluminii
 3  10 8 m s

este aceeasi fatã de orice S.R.I. Experimentele efectuate (experimentul Fizeau pentru determinarea vitezei
luminii în medii în miscare, fenomenul aberatiei stelare (Bradley)) au infirmat teoria lui Hertz.
Lorentz si–a imaginat cã eterul nu este antrenat de cãtre corpurile în miscare. Mai mult, el a considerat cã eterul
constituie un sistem de referintã special, favorizat, fix (complet imobil) . În teoria lui ecuatiile lui Maxwell îsi
pãstrau forma cunoscutã doar fatã de eterul fix iar viteza luminii avea valoarea 8
c  3 10 m s
doar fatã de acesta. Fatã de alte S.R.I. viteza luminii era datã de legea de compunere a vitezelor a lui Galilei :
     
v absolutã  v relativã  v transport  c  c   v
 Axiomele mecanicii clasice si postulatele teoriei
30 km s
relativitãtii restrânse (b) v
 
c 300 000 km s
 10 –4

Se putea, în ipoteza Lorentz, pune în evidentã

miscarea uniformã a unui SRI fatã de eterul fix. Astfel Q O
Michelson si Morley au vrut sã mãsoare “vântul de 2
l
eter“ care ar fi trebuit sã se simtã de pe Pãmânt in
2
miscarea lui prin eterul fix.Dispozitivul
experimental, interferometrul Michelson, l
P
S O
alcãtuit din douã brate orizontale P si Q perpendiculare 1 O
pe celãlalt. O sursã de luminã trimite o razã care este 1
“despicatã“ de o lamã în douã raze care cãlãtoresc
de–a lungul celor douã brate dus–întors, fiind
reflectate la capete de alte douã oglinzi (O1 si O2). În
final razele sunt suprapuse obtinându–se o figurã de l l 2l 1 2l1 1
interferentã: o succesiune de franje alternativ t1  1  1  1   
luminoase si întunecoase a cãror pozitie depinde de c– v c v c 1– v 2 c 2 c 1–  2
diferenta dintre timpii de propagare (de la plecare pânã l2 l2 2l 2 1
la suprapunere). Unul din brate e asezat paralel cu t2    
viteza de deplasare a Pãmântului prin spatiu iar c2 – v2 c2 – v2 c 1–  2
celãlalt e perpendicular pe aceastã vitezã.Viteza
luminii relativã la aparat este (în acord cu regula de
compunere a vitezelor a lui Galilei): 2  l1 l 2  2  l1 l 2 
t  t1 – t 2  – t   t 1 – t 2   –
• c–v pe distanta OO1 
c 1–  1–  2  c  1–  2 1–  2 
• c+v pe distanta O1O    
• pe distantele OO2 si O2O.
c2  v2
2(l1  l 2 )  l1  2(l1  l 2 )  2
t – t      (  4 ).
l2 
t  t   –
c 1 –  1 –  2 
  c 2
 Axiomele mecanicii clasice si postulatele teoriei
relativitãtii restrânse (b)
Din calcul ar fi trebuit sã se producã o deplasare cu
0,4 din interfranjã. Experimental, cu toate precautiile
luate pentru evitarea perturbatiilor, deplasãrile
produse de rotatia aparatului nu au fost mai mari de
0,02 din interfranjã. Rezultatul acestui experiment
a fost negativ. Nu s–a putut mãsura “vântul eteric“
pe Pãmânt. Au fost mai multe explicatii acordate
acestui rezultat dar dintre toate a rezistat doar cea
datã de cãtre Einstein sub forma postulatelor teoriei
relativitãtii restrânse: INTERVALUL RELATIVIST (a)
Principiul relativitãþii (Einstein). Legile fizicii au O notiune de bazã în teoria relativitãtii restrânse este aceea de
aceeasi formã fatã de toti observatorii inertiali. eveniment“ceva care se întâmplã într–un anumit loc la un
Principiul invariantei vitezei luminii:Existã o vitezã anumit moment“. Evenimentul se caracterizeazã deci prin trei
coordonate spatiale x,y,z si una temporalã t. Într–un spatiu cu
maximã de propagare a interactiunilor în Univers.
patru dimensiuni ale cãrui axe ar fi cele trei axe spatiale x,y,z si
Aceasta este viteza luminii în vid (c=3x10^8m/s ) si o axã temporalã ct (înmultirea cu c se face pentru a avea
este aceeasi fatã de orice observator inertial dimensiune spatialã), numit spatiu–timp Minkowski,
(indiferent de miscarea sursei de luminã sau a evenimentul ar fi reprezentat printr–un punct , numit punct de
observatorului). univers . Dacã evenimentul se referã la o particulã, punctul de
univers descrie o curbã numitã curbã de univers. În cazul în
Acestor postulate li s–a adãugat si principiul
care particula are o miscare rectilinie uniformã curba de univers
corespondentei care afirmã cã la limita vitezelor mici
este o dreaptã. Vom considera douã sisteme de referintã
v/c 0) legile mecanicii relativiste tind spre forma inertiale S si cu axele paralele, astfel încât axele Ox si Ox’ sã
mecanicii clasice. coincidã si sã fie paralele cu viteza V a lui S’ fatã de S:
•  
 INTERVALUL RELATIVIST (b)
De asemenea vom considera
douã evenimente E1(x1,y1,z1,ct1) ds 2  c 2 dt 2 – dx 2 – dy 2 – dz 2
si E2(x2,y2,z2,ct2) fatã de
sistemul S care reprezintã:
“intervalul este un invariant
emisia unui semnal luminos relativist (are aceeasi
si respectiv receptia acestui valoare fatã de toti
semnal. Distanta dintre cele
douã puncte este :
observatorii inertiali)“. Sã nu uitãm
cã aceasta este o consecintã a postulatelor lui Einstein.

d   x2 – x1  2   y 2 – y1  2   z 2 – z1  2 • Clasificarea intervalelor
• de gen temporal: ds2>0
d  c  t 2 – t1  • de gen spatial: ds2<0
 x 2 – x 1  2   y 2 – y1  2   z 2 – z1  2  c 2  t 2 – t 1  2 • de gen luminos: ds2=0
 x2 – x1  2   y2 – y1  2   z2 – z1  2  c2  t2 – t1  2
ds 2  c 2 dt 2 – dx 2 – dy 2 – dz 2  0
ds  2  c 2 dt  2 – dx  2 – dy  2 – dz  2  0
 Transformãri Lorentz
Asa cum distanta d dintre douã puncte ale spatiului
3 dimensional rãmâne neschimbatã în urma
rotatiei axelor sistemului de referintã si intervalul
relativist ds dintre douã evenimente trebuie sã
rãmânã invariant la rotatiile spatiu–timpului
Minkowski. O rotatie în acest spatiu poate fi
descompusã în 6 rotatii: una în planul xy, a doua în
planul yz, a treia în planul zx, a patra în planul xt,
a cincea în planul yt si ultima în planul zt.
Deplasarea sistemului de referintã inertial cu
viteza V în lungul axei comune a sistemului de
referintã S este echivalentã cu o rotatie în spatiul
Minkowski în planul (xt). În urma acestei rotatii
coordonatele y si z rãmân neafectate: y=y’si z=z’
iar intervalul relativist dintre evenimentul origine si
evenimentul de coordonate (x,t) este invariant:  x   vt 
 x 
c2t2-x2=c2t’2-x’2 în urma rotatiei.
 v2
1–
 c2
x  x ch  ct sh sh 
th 
y  y 
 1– th 2  
ct  x sh  ct ch z  z 
 v
 t  x
x  ct sh x v 1  c 2

 th  ch  t 
v2
ct  ct ch ct c 1– th 2  


1–
c2
 • Observãm cã la limita c, • Compunerea vitezelor
transformãrile Lorentz în mecanica relativistã:
devin: v
 x  x   vt 
dt  dx 
dx   vdt  c 2
y  y 
 dx  , dy  dy , dz  dz , dt 

z  z 
v2 v2

1– 1–
t  t  c 2
c2
dx  dy 
v2 v2 v2
v dy  1 – 2 1– 2 v y 1– 2
dx dx   vdt  d t  v x  v dy dt 
vx     c c c
v
dt dt   dx  v dx  v vy    
1 2  1 2 v x dt dt   v dx  v dx  v
c 2
c dt  c 1   1  v x
c 2
c dt 
2
c 2
v2 dz  v2 v2
dz  1 – 2 1– 2 v z 1– 2 v2 v2
dz c dt  c c v y 1– 2 v z 1– 2
vz     vx –v c c
dt dt   v dx  v dx  v v x  , v y  , v x 
1   1  v
2 x
v v v
c 2
c 2
d t  c 1– 2 v x 1– 2 v x 1– 2 v x
v x  v x  v c c c
 v 2
v 2 v2
v
 y  v y v y 1– 2 v  1– 2 sin  1–  sin
v c2
  y c c tg 
v
 z  v z tg     cos  
v
vx v x  V v cos   V  c
Time Dilation/Length Contraction:
Muon Decay
• Why do we observe muons
Muon’s frame created in the upper
Length atmosphere on earth?
Contraction
Proper lifetime is only  = 2.2 s
 travel only ~650 m at 0.99c
Earth’s frame
• Need relativity to explain!
– Time Dilation: We see muon’s
Time lifetime as  = 16 s.
Dilation
– Length Contraction: Muon sees
shorter length (by  = 7.1)
 Aberration of Light
• Discovered by Bradley in 1725 after seeing
pennant on sailboat having direction
intermediate to wind and boat motion.
Prin analogie cu vectorii spaţiului 3 – dimensional vom construi în spaţiul Minkowski vectori cu patru
componente numiţi 4–vectori sau cuadrivectori. Păstrând analogia, vom cere ca mărimea lor să rămână
neschimbată la rotaţia axelor de coordonate, respectiv la transformările lui Lorentz.
Un prim exemplu de cuadrivector ar putea fi cuadriraza vectoare care are drept componente
coordonatele unui eveniment (ct,x,y,z). Este cazul să considerăm două tipuri de componente :

-contravariante x i (i  0,1,2,3) : x 0  ct, x  x, x 2  y, x 3  z;

i 0 1 2 3 3
-covariante x (i  0,1, 2,3) : x 0  x  ct, x1   x   x, x 2   x   y, şi x   x  z.
Modulul pătrat al cuadrivitezei vectoare x i x i  x i x i  x 0 x 0  x1x1  x 2 x 2  x 3 x 3 
va avea expresia unui produs scalar:
( x 0 ) 2  ( x1 ) 2  ( x 2 ) 2  ( x 3 ) 2  c 2 t 2  x 2  y 2  z 2 .

Această cantitate este un invariant relativist (este intervalul dintre evenimentul situat în
originea axelor şi evenimentul de coordonate (ct,x,y,z). Ea este neafectată de rotaţia axelor de
coordonate.În mod asemănător putem construi şi alţi cuadrivectori .
Definiţie: În general prin cuadrivector vom înţelege un ansamblu de patru
cantităţi Ai (A 0 , A1, A 2 , A 3 ) care se transformă la fel ca şi componentele cuadrirazei vectoare: xi
V 1 V
A 0 A A1  A0 la o transformare a sistemului de referinţă
A0  C , A1  C , A 2  A2 , A3  A3 inerţial:
1  V 2 C2 1  V 2 C2
A i A i  A i Ai  A 0 A 0  A1A1  A 2 A 2  A3A 3  (A 0 ) 2  (A) 2  (A 2 ) 2  (A3 ) 2

0 1 2 3 A i  ( A 0 , A1, A 2 , A 3 )  ( A 0 , A ) sau i
2
0 2
A 0  A , A1  A , A 2  A şi A3  -A .   A Ai  (A )  A
A  (A 0 , A1, A 2 , A 3 )  (A 0 ,-A)  (A 0 ,-A)
 4-vectori
• Cuadriviteza şi cuadriacceleraţia Principiul minimei acţiuni afirmă că prin orice sistem
 mecanic există o integrală S numită acţiune care este
 dr i dx i
v u  minimă (externă) pentru mişcarea reală şi a cărei
dt ds variaţie este, deci, nulă. Vom construi acţiunea pentru

0 dx 0 d(ct ) dt dt 1 o particulă relativistă liberă (nesupusă unor forţe

u      exterioare). Considerând că acţiunea nu trebuie să
ds cd d dt 1  v 2 c 2 2 2
1  v c depindă de sistemul de referinţă şi că sub semnul
integrală trebuie să fie o diferenţă de ordinul întâi
dx dx dx vx
ux     etc rezultă că acţiunea pentru o particulă liberă va avea
ds cd cdt 1  v 2 c 2 c 1  v c2 2 forma: b
S    ds
   a
i 1 v  2
u  , 
t2 b t2
v2
 S   Ldt    ds    cd    cdt 1  
 1  v2 c2 c 1  v2 c2 
 t1 a 1 t1 c2

i dx i dx i dx i dx i ds 2  L  c 1 
v2 v 
  0
v2
L   c 1     c 
v 2
u ui     1 c 2
. c  c2 2c
ds ds 2 2
ds ds
2 i i v 2 mv2
i i L     mc.
. u ui  1 ui w  0
i d x du
w  2  2c 2
ds ds 2 b
v S   mc  ds.
L   mv 2 1 
c2 a
 Cuadriimpulsul
 L
p   . p    mc 2 1  vi vi 
v k  
v k  c2 
vi v i  v x v x  v y v y  v z v z  v 2 .
2
v
1 c 2 i ik
2 v1v k
p k  mc  
2 v2 1 v2 c2
1 2
c

 mv
 p
1 v2 c2