RELAȚIILE EXTERNE

ALE UE
 Activitatea Uniunii Europene (UE) în domeniul relațiilor
externe include negocierea acordurilor comerciale și
cooperarea privind energia, sănătatea, condițiile climatice și
aspectele de mediu, adesea în contextul unor organizații
internaționale precum Organizația Națiunilor Unite. De
asemenea, Uniunea Europeană derulează programe legate de
cei mai apropiați vecini interni în cadrul politicii europene de
vecinătate.
 În baza Tratatului de la Lisabona, care a intrat în vigoare în 2009,
activitatea de relații externe a UE s-a reorganizat prin crearea Serviciului
European de Acțiune Externă (SEAE), a brațului diplomatic al Uniunii
Europene și a postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate. Scopul politicii comune pentru relații
externe și politica de securitate era să promoveze atât interesele UE cât și
interesele comunității internaționale ca un întreg, inclusiv promovarea
cooperării internaționale, respectul pentru drepturile omului, democrația și
domnia legii. Politica necesita unanimitate între statele membre pentru
politicile necesare și în problemele particulare. Unanimitatea era o
problemă dificilă și a cauzat dezacorduri.
P.E.S.C. sau Politică externă și de securitate comună a fost reglementată în Titlul
V din Tratatul de la Maastricht (TUE), art. 11-28. Astfel, art. 11 prevedea că:
„Uniunea stabilește și implementează o politică externă și de securitate comună,
care acoperă toate domeniile politicii externe și de securitate."

P.E.S.C are urmatoarel obiective:

•Salvgardarea valorilor comune, intereselor fundamentale, a independenței și

integrității Uniunii;
•Consolidarea securității Uniunii sub toate formele;
•Menținerea păcii și întărirea securității internaționale ;
•Promovarea cooperării internaționale;
•ezvoltarea și consolidarea statului democrației și statului de drept, precum și
respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
 P.E.S.C are urmatoarel obiective:

•Salvgardarea valorilor comune, intereselor fundamentale, a

independenței și integrității Uniunii;
•Consolidarea securității Uniunii sub toate formele;
•Menținerea păcii și întărirea securității internaționale ;
•Promovarea cooperării internaționale;
•Dezvoltarea și consolidarea statului democrației și statului de
drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale
Are că instrumente:
•definirea principiilor și orientărilor generale de politică
externă
•luarea deciziilor privind strategiile comune
•adoptarea acțiunilor comune
•adoptarea pozițiilor comune
•intensificarea cooperării sistematice între statele membre
în conducerea politicii lor
 Politica comerciala, de cercetare si asociere

Comunitatile au incheiat acorduri cu diferite state privind tariful

vamal comun si participa in cadrul Organizatiei Mondiale a
Comertului (OMC) la negocierile multilaterale privind reducerea
drepturilor de vama. Tot in domeniul politicii comerciale s-au
incheiat numeroase acorduri comerciale, de cooperare comerciala,
de liber schimb, de ajutor alimentar etc.
Uniunea Europeana este cea mai mare putere comerciala
mondiala, detinand aproape 20% din comertul mondial.
 In raporturile cu statele terte, cu grupuri de state sau
organizatii internationale UE poate incheia acorduri de
asociere dupa o procedura speciala ce se desfasoara in fata
organelor consultative si decizionale: Parlamentul European,
Comisia si Consiliul. Hotararea ce consfinteste acordul de
asociere este supusa procedurilor nationale de ratificare din
statul asociat si din toate statele membre pentru a intra pe
deplin in vigoare.
RELATII EXTERNE CU ALTE
STATE
 Parteneriate cu ţările membre ale Asociaţiei din Asia de Sud
pentru Cooperare Regională (SAARC)

Uniunea Europeană (UE) a încheiat acorduri bilaterale de parteneriat şi de cooperare cu

anumite ţări membre ale Asociaţiei pentru Cooperare Regională în Asia de Sud
(SAARC). Aceste acorduri au ca obiectiv intensificarea dezvoltării durabile a ţărilor
partenere şi încurajarea cooperării regionale.
Între 1994 şi 2004, Uniunea Europeană (UE) a încheiat cinci acorduri de cooperare
similare cu cinci ţări membre ale Asociaţiei pentru Cooperare Regională în Asia de Sud
(SAARC): Bangladesh, India, Nepal, Pakistan şi Sri-Lanka.
Aceste acorduri vizează dezvoltarea legăturilor de cooperare între parteneri, asigurând
în acelaşi timp respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice.
Principalele obiective de cooperare vizează:
 comerţul, în scopul creşterii, diversificării şi liberalizării comerţului. Astfel,
părţile trebuie să îşi îmbunătăţească deschiderea pieţelor şi să îşi consolideze
cooperarea vamală, în conformitate cu principiile Organizaţiei Mondiale a
Comerţului (OMC);
 economia, pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri, dialogul între operatorii
economici, schimbul de informaţii şi formarea profesională a întreprinzătorilor;
 dezvoltarea durabilă, în special privind progresul social şi combaterea sărăciei.
Într-adevăr, UE trebuie să sprijine progresele partenerilor săi în domeniul sănătăţii,
educaţiei, îmbunătăţirii calităţii vieţii şi al promovării rolului femeilor în cadrul
societăţii;
 dezvoltarea resurselor umane, a calificărilor profesionale şi promovarea
standardelor internaţionale privind munca decentă;
 dezvoltarea rurală, intensificarea comerţului cu produse agricole, provenind din
pescuit şi de la ferme, inclusiv prin îmbunătăţirea măsurilor sanitare şi fitosanitare.
Acordurile prevăd, de asemenea, obiective specifice în funcţie de diferitele nevoi ale
ţărilor partenere pentru:
 cooperarea ştiinţifică şi tehnologică, care ar trebui să conducă la îmbunătăţirea asistenţei
tehnice cu Pakistan şi Sri-Lanka, standardele de control şi calitate cu Bangladesh, lansarea
proiectelor comune, mobilitatea cercetătorilor şi schimburile de informaţii ştiinţifice (mai ales
în domenii precum biotehnologia, noile materiale şi ştiinţele pământului) cu India;
 protecţia mediului, în special pentru a sprijini: Pakistanul şi Nepalul în gestionarea resurselor
naturale, a eroziunii şi a defrişărilor, Bangladesh-ul în vederea reducerii riscurilor de catastrofe
naturale, Sri-Lanka pentru prevenirea poluării industriale, India privind elaborarea şi punerea
în aplicare a legislaţiei în domeniul mediului, cercetarea şi formarea profesională;
 îmbunătăţirea mediului investiţiilor private, cu India, Nepal şi Sri-Lanka;
 dezvoltarea industriei şi a serviciilor, cu India şi Pakistan;
 protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, cu India şi Sri-Lanka;
 cooperarea în domeniile informaţiilor, culturii şi comunicaţiilor, cu Pakistan şi Bangladesh;
 promovarea sectorului energiei, cu India, Pakistan şi Nepal, având în vedere importanţa
acestui sector pentru dezvoltarea lor economică şi socială;
 combaterea traficului de droguri şi a spălării banilor, în special cu Pakistan şi Bangladesh,
prin măsuri speciale de combatere a producţiei şi traficului de droguri, dar şi prevenirea
consumului de droguri;
 turismul, cu India Pakistan şi Sri-Lanka, în special prin schimbul de informaţii şi elaborarea
de studii.
 Acordurile euro-mediteraneene de asociere

Uniunea Europeană (UE) a încheiat acorduri euro-mediteraneene de asociere în

perioada 1998-2005 cu şapte ţări din sudul Mediteranei. Aceste acorduri oferă
într-adevăr un cadru adecvat pentru dialogul politic Nord-Sud. Acordurile
servesc, de asemenea, ca bază pentru liberalizarea progresivă a schimburilor
comerciale în spaţiul mediteraneean. În sfârşit, ele stabilesc condiţiile
cooperării în domeniile economic, social şi cultural între UE şi fiecare ţară
parteneră.
Parteneriatul euro-mediteraneean între Uniunea Europeană (UE) şi ţările din
sudul Mediteranei a fost iniţiat în 1995 prin Procesul de la Barcelona. Acest
parteneriat politic, economic şi social este fondat pe principiile reciprocităţii,
solidarităţii şi codezvoltării.În acest cadru, s-au adoptat acorduri de
asociere între UE, statele membre şi ţările partenere mediteraneene.
Aceste acorduri bilaterale de nouă generaţie substituie acordurile primei
generaţii, adică acordurile de cooperare încheiate în anii 1970.Respectarea
principiilor democratice şi a drepturilor fundamentale constituie un element
esenţial al acordurilor de asociere.
Dincolo de natura lor bilaterală şi de specificităţile proprii fiecărui stat partener,
acordurile de asociere respectă o schemă similară.
Scopul lor este să promoveze:
• un dialog regulat în materie de politică şi de securitate pentru a favoriza
cooperarea, înţelegerea reciprocă şi iniţiativele comune;
• cooperarea economică, financiară şi comercială, vizând în special
liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale, dezvoltarea durabilă a
regiunii şi investiţiile;
• cooperarea socială, culturală şi în materie de educaţie, în special prin
dialogul intercultural, controlul migraţiilor, dezvoltarea calificărilor,
promovarea dreptului la muncă sau egalitatea sexelor.
În plus, acordurile încurajează cooperarea intraregională a ţărilor mediteraneene ca
factor de pace, stabilitate, dezvoltare economică şi socială.
Către o zonă a liberului schimb
Acordurile de asociere prevăd stabilirea progresivă a unei zone de liber schimb în
regiunea mediteraneeană, cu respectarea regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC). Această zonă de liber schimb trebuie instituită după o perioadă de tranziţie de
doisprezece ani de la intrarea în vigoare a acordurilor. Cu toate acestea, schimburile
comerciale dintre UE şi Israel fac deja obiectul unei liberalizări.
 Libertatea circulaţiei mărfurilor între UE şi ţările mediteraneene trebuie să
rezulte din:

•suprimarea progresivă a drepturilor vamale;

•interzicerea restricţiilor cantitative la export şi la import, precum şi a tuturor
măsurilor cu efect echivalent sau discriminatorii între părţi.

Aceste reguli se aplică în special importului de produse industriale,

schimburilor de produse agricole, procesate sau nu, şi produselor pescăreşti.Cu
toate acestea, pot fi adoptate măsuri de salvgardare din raţiuni de interes public
sau pentru protejarea unui sector economic deosebit de fragil.În ceea ce
priveşte dreptul de reşedinţă şi prestarea de servicii, părţile îşi reafirmă
angajamentele în virtutea Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţului
(GATT) (EN) (ES) (FR). În plus, partenerii trebuie să ajungă la liberalizarea
completă a sectorului capitalurilor din momentul în care vor fi întrunite condiţiile
suficiente.
În sfârşit, un mecanism de reglementare a litigiilor comerciale trebuie instituit în
mod progresiv.