Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
autozomal recesiv
Trăsăturile mecanismului de
transmitere AR
Bolile AR
Ereditatea de tip AR
Notarea alelelor:
Genotip Fenotip
a – alela recesivă
(patologică) aa – homozigot bolnav
recesiv
Aa – heterozigot sănătos
A – alela recesiv
dominantă AA – homozigot sănătos
dominant
(normală)
GENOTIPURILE GENOTIPURILE RAPORTUL DE
DESCENDENŢILOR SEGREGARE
PARENTALE FENOTIPICĂ LA
DESCENDENŢI
aa x aa 4 aa 4 homozigoţi recesivi
100% bolnavi
Aa x aa 2 Aa + 2 heterozigoţi recesivi +2
homozigoţi recesivi
50% sănătoşi
2 aa 50% bolnavi
AA x Aa 2 AA + 2 homozigoţi dominanţi +2
heterozigoţi recesivi
100% sănătoşi
2 Aa
AA x aa 4 Aa 4 heterozigoţi recesivi
100% sănătoşi
Aa x Aa 1 homozigot dominant +2
heterozigoţi recesivi +1
75% sănătoşi
1 AA + 2 Aa + homozigot recesiv 25% bolnavi
1aa
AA x AA 4 AA 4 homozigoţi dominanţi
100% sănătoşi
Trăsăturile mecanismului de
transmitere AR
RR 25%,
Boala apare frecvent după:
căsătorii consangvine,
în izolate genetice
Consanguinitatea
Def = consanguini dacă au cel puţin un
strămoş comun până la generaţia a treia
în ascendenţă
Consanguinitatea
Se întîlneşte în izolate genetice
Comunităţi închise,
Provenite dintr-un număr mic de fondatori,
Cu concentraţii înalte de afecţiuni ereditare.
Factori determinanţi:
Geografici: lacul St. Jean –Canada,
Etnici: Africa de Sud, evrei Ashkenazi ,
Religioşi: Amish,
Sociali,
Economici.
Bolile AR - exemple
1. Fenilcetonuria,
2. Fibroza chistică,
3. Boala Wilson
4. Amiotrofia spinală
5. Galactozemia,
6. Alcaptonuria,
7. Albinismul,
8. Boala Gaucher,
9. Mucopolizaharidoza tip I
10. Ataxia Freidreich
11. Hipotiroidismul congenital
Fenilcetonuria
Fenilcetonuria reprezintă
o afecţiune autozomal-
recesivă, cauzată de
mutaţia genei de pe
cromozomul 12 (12q22-
12q24.1), responsabilă de
sinteza enzimei
fenilalanin-hidroxilaza,
esenţială pentru
hidroxilarea aminoacidului
fenilalanina (Phe) în
tirozină (Tyr).
Mecanism patogenic
Simptomele
Copiii cu fenilcetonurie se nasc sănătoşi, dar în primele săptămâni după
naştere, în legătură cu pătrunderea fenilalaninei în organism cu
laptele matern şi cu lipsa totală sau parţială a fenilalanin-
hidroxilazei, responsabile de metabolismul Phe, se dezvoltă
manifestările clinice:
hiperexcitabilitatea;
hiperreflexia;
mărirea tonusului muscular;
tremorul;
convulsiile epileptiforme;
mirosul specific „de şoarece” al urinei;
comportamentul anormal cu episoade de agitaţie, legănatul repetat;
retardul mental, microcefalia secundară;
retardul creşterii şi dezvoltării;
hipopigmentaţia tegumentelor, părului, irisului.
Simptomele
Simptomele pot deveni severe în jurul vîrstei de 8
saptamîni şi pot include:
comportament anormal ca episoade de
agitaţie, legănat repetat, lovirea capului şi
muscarea mâinilor (frecvente la copiii mai
mari)
pierderea abilitatilor şi a indemînării legată
de retard mental sever
retard al creşterii şi dezvoltării
episoade de crize epileptice.
PKU afectează de asemenea sinteza melaninei
care este sursa pigmentului pielii, ochilor şi
părului.
Aproximativ 90% dintre copiii cu PKU au păr
blond, pielea deschisă la culoare şi ochii
albaştri.
Investigaţii
La cateva zile de la nastere (3-5 zi) toţi copiii din
Republica Moldova sunt testaţi pentru (PKU) –
screening neonatal.
Testul pentru fenilcetonurie utilizeaza 2 - 3 picături
de sange prelevat din calcîiul copilului pentru
măsurarea nivelului fenilalaninei.
Centrul de Sanatate a Reproducerii şi Genetică
Medicală recomandă trimiterea sîngelui pentru
analize în interval de 24 de ore de la colectare şi
obţinerea rezultatelor la 7 zile după naştere.
Deoarece poate lua cîteva zile pentru acumularea
fenilalaninei în corpul nou-născutului (dupa
alimentaţia la sîn), retestarea poate fi
recomandată.
Important diagnosticul la naştere – screening-ul
bolii în primele 3 zile de viaţă:
testul Gŭthrie – se bazează pe inhibiţia creşterii
coloniilor de Bacillus subtilis de către FA din sînge.
teste fluorimetrice: mai exacte
stabilirea diagn. în 99,9%
Investigaţii
Inelul Kayser-Fleischer
PATOGENEZA
Gena ATP7B este situată pe braţul lung
al cromozomului 13 (q14-21).
Tratamentul nemedicamentos
limitarea aportului de cupru sub 1mg/zi
evitarea medicamentelor hepatotoxice
Tratamentul medicamentos
D-penicillamina: 20 mg/kgc/zi, per os, în 2-3 prize, cu o oră
înainte sau la 2 ore după mese.
Trientina: 20 mg/kgc/zi, în 2-3 prize, cu o oră înainte sau la 2
ore după mese.
Sărurile de zinc: copii < 50 kg: 75 mg, per os, în 3 prize.
Piridoxina: 0,002 g/zi, per os; 0,02 g/zi, s/c, i/m, i/v.
Amiotrofia Spinală (SMA)
Boală neuromusculară ereditară, care cauzează pierderea
neuronilor motori şi atrofie musculară.
Simptome secundare
scăzut
SMA tip II- Amiotrofia Spinală
Intermediară
Apariţie: Postnatal între 6 luni şi 3 ani (cel mai des la
circa 15 luni)
Durata de viaţă
Decesul de la 3 ani
Simptome:
La inceputul bolii pot merge (Mers legănat cel mult 25 metri, Nu pot
alerga, cad cu uşurinţă, se ridică greu, dificultate în coborârea scărilor)
Disfuncţii pulmonare
Fenotip:
Tremur al degetelor
Simptomatologie tardivă:
Retard în creştere,
Cataractă,
Septicemie,
Retard în dezvoltarea neuro-motorie.
Tratament:
Restricţia aportului de galactoză pe viaţă.
Diagnostic de certitudine: teste biochimice
↑ galactozurie,
valori ↑ ale galactozei serice
activitatea redusă a galactozo-1-fosfat uridil
transferazei plasmatice
TRATAMENT
dietetic - eliminarea aportului de galactoză
şi lactoză
nu influenţează instalarea disfuncţiei
cerebrale şi a insuficienţei ovariene.
formule speciale de lapte praf
evitarea produselor lactate
Semne clinice
Pete pigmentare – sclera, Coloraţie brună a urechilor,
Artrită, Tratament: doze mari de vitamina C, dietă cu
restricţie de Phe, Tyr.
Albinismul
Frecvenţă
1:100 000
Deficitde
tirozinază
–absenţa
melaninei
Semne clinice
Iris translucid
Pupile roşii
Păr depigementat,
Piele de culoare roz
Acești pacienți trebuie să evite
expunerea îndelungată la razele
solare, să folosească permanent
creme puternice de protecție solară,
ochelari care să le apere ochii și
haine cu mâneci lungi.
Gena GBA
Gena care codifica sinteza β–glucozidazei acide (GBA)
este localizata pe bratul lung al cromozomului 1 (1q.21)
Pana in prezent la nivelul genei s-au descris peste 200
mutatii: mutatii punctiforme, insertii, deletii sau alele
complexe si recombinante
Cele mai frecvente mutatii observate sunt: doua mutatii
punctiforme (N370S; L444P) si o mutatie jonctionala (84
GG)
Simptomatologie
Hepatosplenomegalie
Anemie, trombocitopenie
Afectare pulmonară
Osteopatie
Strabism
Opistotonus
Tulburări de deglutiţie
paralizie bulbară
retard mental
Mucopolizaharidoza tip I
Boală lizozomală rară, multisistemică.
Deficitul de -L-iduronidază – cu depunere de GAG
Mucopolizaharidoza tip I
Simptomatologie:
boala obstructivă a căilor
respiratorii,
hepatosplenomegalie,
hernii, disostoză şi
contracturi articulare în
flexie,
opacitatea corneei,
facies gargoilic,
retard mintal şi al creşterii,
(variabil).
Dismorfismul craniofacial:
trăsături grosolane, gargolitice,
craniu macrocefal, scafocefal,
frunte bombată,
hipertelorism, exoftalmie, cu opacități
corneene, pigmentare retiniană,
nas în şa, cu rădăcina aplatizată, vârful
nasului lățit, cu narinele eversate şi mari,
arcadele sprâncenoase proeminente,
sprâncene groase,
buze mari, răsfrânte,
macroglosie,
dinți mici, malformați, diasteme,
hipertrofia arcadelor dentare şi a gingiilor,
urechi cu pavilioane deformate, jos
implantate,
firul de păr gros, des.
Ataxia Freidreich
Este o boală neurologică evolutivă, rară, de origine
genetică.
Ataxia înseamnă lipsa de coordonare a
mişcărilor, determinată de atingerea cerebelului
şi a sensibilităţii profunde.
Rară: aproximativ un caz la 50 000 de persoane.
Genetică: determinată de o mutaţie genică care
se transmite autozomal recesiv.
Incidenţă 1:3000
Etiologie:
Agenezie sau ectopie tiroidiană,
Hipopitiutarism,
Defecte ale hormonogenezei tiroidiene. Ex:
Deficenţă de peroxidază tiroidiană,
Anomalii ale receptorului pentru TSH.
Boli materne, iatrogenie, lipsă de iod.
Deficenţa hormonilor tiroidieni
Simptomatologie
Mixedem,
Macroglosie,
Retard în dezvoltarea
neuro- motorie,
Retard al creşterii.
Screening neonatal
Tratament substitutiv
Mixedem congenital prin
agenezie de glanda
tiroida
Bibliografie:
1. Cemortan I., Capcelea S., Ţaranov L., Amoaşii D. Curs de biologie moleculară. 2000
7. Джонс К. Наследственные синдромы по Дэвиду Смиту. Атлас-справочник. Пер с англ. Москва , 2011
http://genetica.meduniver.com/
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/720739/connective-tissue-disease
http://www.ctds.info/connective_disorders1.html
http://www.scientific.ru/journal/
http://sifxpert.net/glava-13/page/29/
http://www.medscape.org/viewarticle/744153
http://www.eurolab.ua/encyclopedia/505/4295/
http://medicalplanet.su/Patfiz/59.html