Tema 1.

Rolul diagnosticului
economico-financiar în evaluarea şi
reglarea performanţelor entității
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
De unde provine termenul de diagnostic?

din grecescul „diagnostikos” care semnifică

„apt de a discerne”;

frecvent utilizat în medicină, diagnosticul

constă în recunoaşterea unei maladii pe
baza simptomelor;

 se recomandă a fi realizat în mod

preventiv şi repetitiv pentru a depista
riscurile apariţiei maladiilor.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Ce reprezintă diagnosticul pentru domeniul
gestiunii entității?

un instrument al managementului: un demers

prealabil oricărui proces decizional, care permite
entității să se cunoască, să aprecieze ce produse/servicii
poate oferi în raport cu resursele disponibile sau posibil
de procurat, să identifice care sunt avantajele sale
concurenţiale şi poziţia sa pe piaţă, să definească
strategii.

demersul prin care se apreciază „starea de

sănătate” a unei entități, în corelaţie cu evoluţia
mediului în care aceasta funcţionează.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic

demers similar cu cel utilizat de medicină pentru

analizarea stării de sănătate a unui pacient,
respectiv:
 observarea simptomelor,
 depistarea cauzelor care le-a generat,
 formularea pe această bază a recomandărilor de
însănătoşire sau de preîntâmpinare a înbolnăvirii,
 administrarea tratamentului,
 controlul consecinţelor survenite în urma respectării
sfatului medicului (Fig. nr. 1.).
 OM entitate

Înrăutăţirea stării Înregistrarea disfun-

de sănătate cţionalităţilor (tehnice,
Fig. nr.1. OBSERVARE economice, financiare,
(maladie)
Paralelă între diagnosticul sociale, manageriale)
medical şi cel al entității
Analistul studiază
Sursa: Prelucrat după Thibaut, J., Medicul cercetează activitatea internă a
P., Le diagnostc de l’entreprise, Ed. simptomele bolii ANALIZĂ entității, relaţiile sale cu
Sedipor, Paris, 1989 mediul extern,
indicatorii economici

Identifică factorii,
cauzele şi originea lor Identifică factorii,
internă/externă cauzele interne/externe
ale disfuncţionalităţilor

Recomandă programe
de însǎnatoşire (terapie, Propune programe de
chirurgie etc.) PROPUNERE măsuri (restructurare,
redresare etc.)

Pacientul urmează Managementul

programul de implementează
însănatoşire prescris APLICARE programul de măsuri

Controlul medical după Controlul de

administrarea gestiune, auditul
tratamentului CONTROL intern după
aplicarea măsurilor

Ameliorarea stării de ATINGEREA

sănătate sau OBIECTIVELOR Instituirea stǎrii de
însănatoşirea completă DIAGNOSTICULUI funcţionalitate în
entitate
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:
 descoperirea, pe baza unor simptome, a
disfuncţionalităţilor entității şi a evoluţiei
acestora;
Ex:
 produse neadaptate cererii;
 nerespectarea normelor de securitate şi igienă;
 costuri de producţie şi preţuri de vânzare foarte
ridicate;
 deteriorarea relaţiilor cu un client principal;
 incapacitate de plată etc.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:
identificarea cauzelor, factorilor şi evenimentelor
care au provocat insuficienţele entității;
Ex:
 factori umani: conflictualitate în relaţiile de muncă,
calificare slabă, grad redus de motivare a personalului;

 factori organizaţionali: comunicare defectuoasă,

mecanisme de control insuficiente, organizare deficitară;

 factori politici: conflicte de obiective şi interese între

acţionari şi manageri, apariţia de noi forme de
autoritate în sistemul de management;
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:

 factori manageriali: coordonare slabă, autoritate

contestată, subestimarea riscurilor de către factorii
decizionali;

 factori tehnici: dotare tehnică necorespunzătoare, retard

tehnologic, grad redus de inovare;
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:
 factori de ruptură care derivă din evenimente precum:

- modificarea unor reglementări,

- decizii politice la nivel de ramură sau la nivel
macroeconomic,
- schimbări tehnologice, acţiuni ale concurenţei,
- intrarea pe piaţă a noi „actori”,
- comportamente şi reacţii ale unor parteneri, conjuncturi
economice nefavorabile,
- schimbări ale mediului de afaceri etc.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:
 reperarea „actorilor cheie”, interni şi externi,
care au legătură cu disfuncţionalităţile
constatate şi a momentului în care aceştia au
întreprins acţiuni care au condus la astfel de
disfuncţionalităţi;
Ex:
 salariaţi,
 manageri,
 acţionari,
 puterea publică,
 grupurile de clienţi,
 furnizori,
 alţi colaboratori.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:
căutarea modalităţilor interne de ameliorare a
disfuncţionalităţilor constatate;
Ex:
 ameliorări de natură organizaţională, referitoare la:
- capacitatea entității de a aloca şi coordona cele mai
bune resurse pentru a-şi putea realiza obiectivele
prevăzute;

- creşterea gradului de flexibilitate a entității, înţeles prin

abilitatea acesteia de a răspunde în cel mai scurt timp
noilor aşteptări ale partenerilor externi.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:

 ameliorări de natură economică menite să contribuie la

obţinerea unui maximum de profit cu un minimum de
resurse;

 ameliorări sociale, care ţin de capacitatea entității de a

menţine un echilibru permanent între parteneri şi
entitate, pentru a contribui la crearea unui climat stabil,
armonios şi pentru a asigura perenitatea entității.
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Etapele diagnosticului:

 comunicarea managementului a punctelor forte, a

punctelor slabe ale entității diagnosticate, a
oportunităţilor pe care le poate valorifica sau a
pericolelor care pot afecta în viitor entitatea .
 1.2. Fazele diagnosticului entității
 Faza 1: Cunoaşterea generală a entității
și a mediului său de afaceri
 - Informaţii generale despre entitate;
 - Informaţii privind rezultatele de ansamblu ale entității;
 - Informaţii privind resursele materiale, financiare, umane;
 - Informaţii privind relaţiile entității cu mediul său extern.

 Faza 2: Diagnosticul propriu-zis

(analiza statică a punctelor forte și a punctelor slabe)
 - Diagnosticul global al entității;
 - Diagnosticul funcţional al entității :
 Mediul tehnic și tehnologic Funcția tehnică Productivitatea
 Mediul concurențial Funcția comercială Competitivitate
 Mediul financiar Funcția financiară Fiabilitate
 Mediul social Funcția de personal Competenţă
 Mediul social-politic Calitatea managementului Performanţă
 - Diagnosticul expres a unor aspecte punctuale din activitatea entității.

 Faza 3: Diagnosticul strategic

(analiza previzională a oportunităţilor și riscurilor)
 - Analiza mediului extern (tendinţele pieţei, factorii de succes, acţiunile concurenţei);
 - Analiza perspectivelor și durabilității entității.
 1.2. Fazele diagnosticului entității

 informaţii generale privind:

 istoricul şi evoluţia recentă a entității;
 locul entității în cadrul ramurii de activitate;
 obiectivele curente şi cele pe termen lung ale entității.

 informaţii privind rezultatele şi mijloacele

financiare ale entității:
 rezultatele economico-financiare;
 structura capitalului permanent;
 modalităţile şi condiţiile de finaţare.
 1.2. Fazele diagnosticului entității
 informaţii relative la personalul entității:
 structura personalului;
 competenţa personalului;
 recrutarea, formarea, promovarea şi motivarea personalului;
 absenteismul;
 securitatea condiţiilor de muncă.

 informaţii relative la procesul productiv şi

mijloacele materiale:
 probleme de aprovizionare, stocaj, producţie;
 starea mijloacelor tehnice;
 politica de investiţii;
 activitatea de cercetare-dezvoltare.
 1.2. Fazele diagnosticului entității
 informaţii relative la mediul extern al entității:
 furnizorii de inputs şi cumpărătorii de outputs;
 acţiunea concurenţilor; ansamblul reglementărilor care
exprimă voinţa politică în numeroase domenii
(economic, monetar, fiscal, social).

Informaţiile reprezintă materia primă, dar şi

principalul produs al diagnosticului.

De cantitatea şi calitatea informaţiilor depinde

pertinenţa concluziilor analizei diagnostic.
 1.2. Fazele diagnosticului entității
Diagnosticul entității comportă trei dimensiuni:
 una cognitivă (descriptivă), care rezultă din aplicarea
propriu-zisă a metodelor, tehnicilor şi procedelor
specifice diagnosticului;

 una explicativă, care derivă din judecăţile şi

interpretările efectuate asupra rezultatelor analizei
diagnostic;

 una predictivă, care are un pronunţat caracter creativ şi

constă în formularea măsurilor de redresare a activităţii
entității, identificarea oportunităţilor şi schiţarea
opţiunilor sale strategice.
 1.3. Formele diagnosticului entității
1. După obiectul diagnosticului poate fi:
 diagnostic global (aprofundat) - analizează
entitatea dintr-o perspectivă globală, avându-se
în vedere atât activitatea trecută şi curentă, cât şi
aspectele de ordin strategic;
 diagnostic parţial (funcţional şi expres) -
analizează evoluţia unor aspecte particulare:
 diagnostic funcţional – este un diagnostic
specializat pe funcţiile entității (tehnic şi de
producţie, comercial, financiar-contabil, social,
organizatoric şi managerial);
 1.3. Formele diagnosticului entității
Frecvent munca de diagnostic este redusă la diagnosticul
financiar-contabil, care oferă răspuns la întrebări precum:

 care este aptitudinea entității de a crea valoare?

 care este rentabilitatea degajată de entitate?
 care este potenţialul de dezvoltare durabilă a entității?
 care este structura resurselor financiare şi costul de procurare a
acestora?
 care sunt investiţiile de realizat într-o perioada dată?
 cum vor fi finanţate respectivele investiţii şi ce randamente vor
genera?
 care sunt riscurile interne şi externe cu care se confruntă
entitatea?
 care este capacitatea entității de a rivaliza cu concurenţii?
 1.3. Formele diagnosticului entității

 Obiectivele diagnosticului financiar-contabil

sunt:

analiza creşterii şi a performanţelor

economico-financiare ale entității;

analiza poziţiei financiare a entității;

analiza previzională a riscului.

 1.3. Formele diagnosticului entității

 diagnostic expres (de urgenţă) - intervine când

urgenţa şi gravitatea unor aspecte din activitatea
entității nu permit aşteptarea rezultatelor unui
diagnostic global (ex: costurile, calitatea
produselor, aprovizionarea tehnico-materială,
trezoreria).

 diagnostic strategic - este considerat o etapă

esențială în fundamentarea strategiei oricărei
întreprinderi, care genereaze argumentele
necesare pentru alegerea celor mai potrivite
opțiuni strategice.
 1.3. Formele diagnosticului entității

Analiza SWOT (Strenghts Weaknesses

Opportunities Threats) este o formă a
diagnosticului strategic.

Analiza SWOT dă managerului posibilitatea să

țină seama în fundamentarea strategiei entității
de acei factori interni şi externi („factori
strategici”) care vor avea impact semnificativ şi pe
termen lung asupra obiectivelor entității.
 1.3. Formele diagnosticului entității
Analiza SWOT este o metodă intuitivă de organizare a
unei cantități semnificative de informaţii derivate din
analiza diagnostic, pe care le grupează în:
 puncte forte: factori care fac ca o entitate să fie mai competitivă
decât concurenţii săi;
 puncte slabe: vulnerabilităţi care împiedică entitatea să-şi
realizeze obiectivele;
 oportunităţi: situaţii, prezente sau viitoare, favorabile în mediul în
care funcţionează entitatea, de care nu s-a ţinut seama şi care
permit entității să-şi îmbunătăţească poziţia pe piaţă;
 ameninţări: situaţii nefavorabile, tendinţe sau schimbări iminente
în mediul unei întreprinderi care, în lipsa unor reacţii de
contracarare sau apărare din partea acesteia, vor prejudicia
activitatea entității.
 1.3. Formele diagnosticului entității
2. În funcţie de beneficiarii informaţiilor
derivate din diagnostic deosebim:
 diagnostic solicitat de managerul entității în scop
informativ-decizional, se înscrie în procesul
controlului intern de gestiune, al gestiunii
previzionale şi al managementului strategic;
un manager eficace trebuie să aloce circa 50%
din timpul său diagnosticului;
diagnosticul orientează managerul în procesul
de elaborare, evaluare, control al deciziilor şi
amplifică cunoştinţele acestuia cu privire la
diferite variabile de gestiune.
 1.3. Formele diagnosticului entității

 diagnosticul solicitat de terţi (stakeholder) (Tabelul

nr. 1).

Tabelul nr. 1. Diagnosticul entității în dialog cu stakeholder

Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile
Manageri Profit, dezvoltarea - Performanțele economico-financiare și riscurile
durabilă a entității, asociate obținerii lor;
excelență - Relaţiile entității cu clienții și furnizorii;
profesională, - Poziţia entității în raport cu concurenţii;
prestigiu, carieră
- Perspectivele de creștere a entității;
- Eficiența utilizării resurselor;
- Alte informații necesare controlului intern de
gestiune, adoptării deciziilor de finanțare și
investiții, fundamentării strategiei entității
 1.3. Formele diagnosticului entității
Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile
Investitori/ Creşterea valorii - Rentabilitatea şi riscurile aferente proiectelor
Acţionari de piaţă a de investiţii;
acţiunilor,
- Fluxurile de trezorerie;
dividende,
creşterea puterii - Rezultatul net pe acţiune, dividendul pe acţiune,
decizionale a coeficientul de capitalizare bursieră, rata de
acţionarilor capitalizare a profitului, randamentul global al
plasamentului;
- Poziţia financiară a entității în care se
investeşte;
- Valoarea de piaţă a entității.
Creditori Performanță prin - Bonitatea clienților: lichiditatea, solvabilitatea,
politici de capacitatea clienţilor de a rambursa la scadenţă
creditare și datoriile şi dobânzile aferente;
plasamente - Autonomia financiară, riscul de insolvabilitate a
eficiente clienților;
- Capacitatea entității de a realiza profit și politica
sa de dividende, perspectivele de creștere durabilă a
entității.
 1.3. Formele diagnosticului entității

Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile

Salariaţi Siguranţa locului - Performanţele entității;

de muncă, salarii - Productivitatea muncii;
ridicate - Corectitudinea politicii de salarizare şi a
drepturilor salariale;
- Participarea salariaţiilor la profit.
Fiscul Creşteri bugetare - Profitul entității;
prin prelevări - Profitul reinvestit.
fiscale
Clienţi/ Produse/servicii -Valoarea creditelor comerciale primite şi a
Furnizori de calitate la datoriilor comerciale acordate;
preţuri -Lichiditatea entității, termenele de recuperare a
avantajoase, creanţelor comerciale, termenele de plată a
perenitatea datoriilor către furnizori;
relaţiillor - Perspectivele de creştere a entității.
comerciale
 1.3. Formele diagnosticului entității

Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile

Analişti Excelenţă - Performanţele economico-financiare;

financiari/ profesională - Poziţia financiară a entității;
evaluatori/ - Riscurile economice, financiare, de insolvabilitate
auditori/ ale entității;
organe - Valoarea entității;
judiciare - Perspectivele de creştere a entității.
Alți „actori Protecția -Performanțele reale ale entității;
sociali” consumatorilor, - Externalitățile entității;
protecția - Costurile sociale provocate de entitate;
mediului,
asigurarea -Procentul din cifra de afaceri alocat de entitate
calității vieții pentru acțiuni de responsabilizare socială.
 1.3. Formele diagnosticului entității
3. După periodicitate, poate fi identificat:
 diagnosticul cu caracter ocazional - determinat de
situaţii de criză sau disfuncţionalităţi grave cu care
se confruntă entitatea la un moment dat sau de o
situaţie excepţională (ex: fuziunea cu o altă
entitate);

este specific întreprinderilor mici şi mijlocii, rezultatele

acestuia pot fi considerate drept punct de plecare în
reproiectarea entității aflate în dificultate.

în condiţii de totală disfuncţionalitate a entității,

diagnosticul reprezintă etapa preliminară în procesul de
dizolvare şi lichidare a entității.
 1.3. Formele diagnosticului entității
 diagnosticul cu caracter repetitiv - reexaminează la
anumite intervale de timp, cel puţin anual,
punctele forte şi cele slabe ale entității, ţinând
seama de politica sa generală, de gradul de realizare
a obiectivelor.

este specific întreprinderilor care au o politică

prospectivă, care îşi studiază sistemetic, voluntar viitorul
şi tind să se adapteze în mod anticipat schimbărilor din
mediul de afaceri.

diagnosticul este orientat spre acţiuni de previziune,

verificare, control, audit.
 1.3. Formele diagnosticului entității
4. În funcţie de calitatea analistului există:

 diagnostic realizat de o echipă din interiorul

entității (analist intern), condusă de managerul
acesteia;

 diagnostic realizat de o echipă de specialişti externi

(analist extern), care au calitatea de experţi;

 diagnostic realizat de o echipă mixtă, alcătuită din

specialişti externi şi analişti din interiorul
entității diagnosticate.
 1.3. Formele diagnosticului entității
Realizarea diagnosticului presupune cunoştinţe
multiple, pentru că implică abordarea simultană a
aspectelor economice, financiare, de marketing, sociale,
juridice, psihologice.
Diagnosticul solicită celor care îl realizează:
 cunoaşterea teoriei economice,
 obiectivitate şi imparţialitate în pregătirea informaţiilor pentru
diagnostic,
 o fină capacitate de analiză şi înţelegere a interacţiunilor dintre
fenomenele care se produc în activitatea entității,
 abilităţi de interpretare obiectivă a realităţii,
 aptitudinea de a „face cifrele să vorbească”,
 experienţă în a evidenţia trasăturile esenţiale şi în a nu „şterge
nuanţe expresive ale unei realităţi multiforme”,
 1.3. Formele diagnosticului entității
 analiştii trebuie să evite erorile interpretative cauzate de tendinţa
de simplificare sau exagerare a unor laturi ale diagnosticului,
 analiştii nu trebuie să fie tentaţi să ofere soluţii şablon, fără a
analiza situaţiile specifice.

Cele trei dimensiuni ale diagnosticului unei

întreprinderi (descriptivă, explicativă şi predictivă)
reclamă din partea analistului efort creativ,
inteligenţă şi experienţă necesare pentru a cerceta
şi a-şi imagina soluţiile raţionale care se impun în
anumite situaţii specifice.
 1.4. Situaţiile în care se realizează diagnosticul
 achiziţia de întreprinderi (afaceri):
 diagnosticul reprezintă o etapă preliminară
procesului de evaluare necesar pentru stabilirea
valorii entității (afacerii);
 diagnosticul este un mijloc de evitare a surprizelor
neplăcute, prin intermediul căruia investitorul
care cumpără entitatea doreşte să cunoască:
- potenţialul entității,
- rezistenţa şi flexibilitatea entității la schimbări,
- măsurile urgente de întreprins după cumpărarea entității
(reorganizare, recrutarea de personal, rezolvarea unor litigii etc.),
- perspectivele reale de dezvoltare a entității achiziţionate.
 1.4. Situaţiile în care se realizează diagnosticul
 verificarea fezabilităţii politicii de dezvoltare
promovate de entitate (decizia de a se implanta într-o
anumită ţară, deciziile de diversificare a obiectului de
activitate, de inovare în produse, de creare de noi
capacităţi de producţie etc.):

 prin diagnostic se cuantifică:

- resursele materiale, financiare şi umane necesare;
- riscurile pe care le implică materializarea politicii de
dezvoltare;
- implicaţiile financiare ale acestor decizii asupra entității;
- responsabilitatea socială a entității care promovează
astfel de proiecte.
 1.4. Situaţiile în care se realizează diagnosticul
 validarea pertinenţei unui proiect de reorganizare
(schimbări organizaţionale şi funcţionale):
 diagnosticul va realiza o analiză critică a
procesului de reorganizare, căutând răspuns
următoarelor întrebări cheie:
- în ce scop se realizează reorganizarea?
- care categorii de personal vor fi afectate de respectivele
schimbări?
- care sunt responsabilii direct implicaţi în gestionarea procesului
de restructurare?
- care este cea mai bună perioadă pentru iniţierea proiectului de
reorganizare?
- care sunt resursele mobilizate, costurile şi beneficiile
reorganizării?
 1.4. Situaţiile în care se realizează diagnosticul

 evaluarea unui concurent sau a unui partener:

 prin diagnostic se poate aprecia poziţia

concurenţială a entității în raport cu „rivalii” săi;

 diagnosticul poate repera noi competitori, noi

practici şi politici la concurenţi, în intenţia
transferării lor în cadrul entității.
 1.5. Raportul diagnosticului entității

 Întregul efort de diagnosticare a entității se

sintetizează în raportul diagnosticului.

 Raportul de diagnostic reprezintă un document

care se prezintă în formă scrisă şi care va fi
consultat, în timp, de numeroase persoane, fapt
pentru care este important ca acesta să fie
minuţios pregătit, astfel încât să aibă o formă de
prezentare clară şi să respecte anumite reguli de
fond.
 1.5. Raportul diagnosticului entității
 Reguli de formă:

 redactarea sintetică;
 utilizarea unui vocabular accesibil chiar şi
nespecialiştilor;
 claritatea exprimării;
 necesitatea anexării de documente, tabele,
diagrame, reprezentări grafice care ar putea
facilita înţelegerea rezultatelor diagnosticului şi ar
putea susţine propunerile formulate.
 1.5. Raportul diagnosticului entității
 Fondul raportului diagnostic:
 o parte introductivă care prezintă mai puţin
detaliat:

 scopul diagnosticului,
 componenţa echipei care realizează diagnosticul,
 sarcinile specifice fiecărui membru al echipei în
corelaţie cu competenţele specifice,
 perioada pentru care se realizează diagnosticul,
 sursele de provenienţă a datelor analizate,
 un scurt istoric al entității.
 1.5. Raportul diagnosticului entității
 o parte de prezentare a faptelor constatate în
entitate care descrie detaliat şi obiectiv:
 rezultatele,
 potenţialul entității,
 abaterile înregistrate între realizările entității şi
resursele existente,
 comportamentele umane,
 influenţele favorabile şi ostile ale mediului de
afaceri asupra activităţii entității,
 tendinţele pieţei, acţiunile concurenţei, relaţiile cu
clienţii etc.
 1.5. Raportul diagnosticului entității
 o parte care prezintă concluziile (puncte slabe,
puncte forte, oportunităţi, ameninţări), respectiv
sinteza constatărilor efectuate ca urmare a
aplicării metodelor, tehnicilor, procedeelor
specifice diagnosticului;

 se menţionează care au fost cauzele ce au condus

la constatările respective;

 când se semnalează o pluralitate de cauze se

recomandă utilizarea tablourilor arborescente
pentru prezentarea concluziilor diagnosticului.
 1.5. Raportul diagnosticului entității
 o parte ce include recomandările analistului care
defineşte ceea ce urmează să se întreprindă în
diversele domenii din activitatea entității.
 prezentarea recomandărilor în raportul diagnostic
trebuie să fie însoţită de:
- descrierea mijloacelor materiale, financiare, umane
necesare pentru transpunerea practică a recomandărilor
propuse;
- definirea unui calendar şi a unui program de acţiune în
timp, în funcţie de urgenţa şi importanţa măsurilor
recomandate a fi realizate;
- definirea sarcinilor şi responsabilităţilor în materie de
execuţie, coordonare şi control;
 1.5. Raportul diagnosticului entității
- stabilirea bugetului pe care îl presupune realizarea
practică a recomandărilor;
- definirea indicatorilor de rezultat ce vor face obiectul
controlului, în urma aplicării măsurilor recomandate.

Raportul diagnosticului, redactat după toate

aceste exigenţe, va fi prezentat de analist echipei
manageriale pentru a fi studiat şi pentru ca
aceasta să-şi prezinte punctul de vedere
precizând, dacă este cazul, în ce măsură echipa
managerială este în dezacord cu recomandările
formulate.
!!! De reţinut:

Diagnosticul reprezintă un instrument al managementului, este demersul

prin care se apreciază "starea de sănătate" a unei întreprinderi, în
corelaţie cu evoluţia mediului în care aceasta funcţionează. Diagnosticul
răspunde exigenţelor crescânde de informaţii solicitate de mediul de afaceri
concurenţial, el poate schimba mentalitatea managerilor cu privire la
utilitatea informaţiilor derivate din analiză în orientarea deciziilor lor spre
performanţă. Un manager eficace trebuie să aloce circa 50% din timpul
său diagnosticului. Diagnosticul prin caracterul lui cognitiv, orientează
managerul în procesul de elaborare, evaluare, control al deciziilor şi
amplifică cunoştinţele acestuia cu privire la principalele variabile de
gestiune. Practic, diagnosticul entității se înscrie în secvenţa: informare –
analiză – judecată – pronostic. Întregul efort de diagnosticare a entității se
sintetizează în raportul diagnosticului.