Teoria Constitutiei

Cadrul didactic:
conf. Dr. Nemțoi Gabriela
Studenți:
Drob Andrei, Danalache Robert
Ce este Constitutia?
 Constituţia este actul juridic normativ,suprem,
cuprinzînd normele care au ca obiect de reglementare,
instituţionalizarea şi exercitarea puterii de stat, un sistem
de norme juridice,care reglementează bazele raporturilor
juridice dintre oameni şi societate , pe de o parte, şi stat pe
de altă parte, precum şi bazele organizării statale.
 Faţă de conţinutul şi scopurile constituţiei,
dintotdeauna s-a pus problema unor forme speciale
(proceduri) de adoptare, care să pună în valoare
supremaţia acesteia şi deosebirile faţă de restul dreptului,
dar mai ales faţă de legile ordinare. Adoptarea constituţiei
trebuie văzută ca un proces complex, cu profunde
semnificaţii politico-juridice, proces în care se detaşează
cel puţin trei elemente şi anume; iniţiativa adoptării
constituţiei, organul competent (constituantul sau puterea
constituantă),modurile de adoptare.
 În ştiinţa dreptului constituţional, noţiunea de
constituţie este examinată în două sensuri:

-în sens material se înţelege un act scris sau o totalitate de

acte constituţionale , scrise sau nescrise ,prin care se
stabilesc bazele de orînduire a statului, forma de
guvernare , structura de stat , principiile organizării şi
activităţii organelor ce exercită puterea de stat ,
competenţa şi raporturile între ele, simbolica statului, sfera
drepturilor ,libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale
individului
-în sens formal ,este legea fundamentală a statului ,cu
valoare juridică supremă ,adoptată şi revizuită de o
autoritate anume împuternicită , după o procedură
specială.
Clasificarea după forma constituţiei :
1)Constituţii cutumiare(nescrise) – format din cutume
uzanţe ,precedente judecătoreşti, la care se adaugă şi o
serie de norme scrise , elaborate de autoritatea legislativă a
statului. Sunt considerate obligatorii, fiind expresia
convingerii acelei colectivităţi umane ,că răspund
sentimentului unanim de justiţie , fiind consacrate
obligatorii printr-o îndelungată practică.  (Marea Britanie,
Israel, Noua Zeelandă).
2)Constituţii scrise –rezultatul activităţii unei
autorităţi constituante, care au adoptat într-un
singur act, sau mai multe acte normative,
normele cu valoare juridică superioară
celorlalte legi. Ele se înfaţişează ca un singur
tot, părţile cărora se integrează într-o ordine
raţională.
 Revizuirea (modificarea) constituţiilor
În sistemul constituţiilor considerate „rigide”, orice
modificare constituţională cuprinde întotdeauna o majoritate
constituţională de 2/3 la nivelul întregului parlament (dacă
ţara în cauză are un sistem bicameral), dar şi un referendum
popular, în care majoritatea cetăţenilor trebuie să se
pronunţe în favoarea modificărilor constituţionale.
În sistemul constituţiilor considerate „flexibile”, o simpla
lege votată de parlament este suficientă pentru a produce
modificarea constituţională dorită, cu condiţia – evident – ca
parlamentul să dispună de o anumită majoritate.
 Legile constituţionale
Legile constituţionale ocupă primul loc în ierarhia
legilor atât prin conţinutul lor, cât şi datorită
procedurii speciale de adoptare a acestora. Prin
conţinutul lor ele introduc texte noi în constituţie,
abrogă anumite texte constituţionale sau le modifică
pe cele existente. Legile constituţionale, Constituţia şi
legile de modificare a lor stabilesc principiile
întemeietoare ale vieţii sociale şi de stat, sistemul
organelor şi separaţia puterilor în stat, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Suspendarea constituţiei, adică scoaterea din vigoare, în
total sau în parte, pe o anumită perioadă de timp
determinată, a dispoziţiilor constituţionale, este justificată
pe teoria necesităţii. Trebuie observat că unele constituţii
interzic posibilitatea suspendării lor, altele nu prevăd nici
un fel de dispoziţii cu privire la suspendare. In practica
constituţională, constituţiile au fost suspendate mai ales în
perioade decrize politice, în stări de asediu, stări
de urgenţă, prin lovituri de stat, prin decrete de lege.
In ceea ce priveşte abrogarea constituţiei, ea se produce,
de regulă, atunci când se adoptă o nouă constituţie.
Abrogarea poate fi expres menţionată de normele noii legi
fundamentale (vezi art. 153 din Constituţia României) sau
implicită, rezultând din faptul că nu pot exista în acelaşi
timp în acelaşi stat două legi fundamentale valide, cu
acelaşi obiect de reglementare.
https://
www.academia.edu/20135101/2_teoria_constitutiei
https://facultateadrept.wordpress.com/drept-constitu
tional/curs-4-teoria-constitutiei
/
https://
dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-co
nstitutional/capitolul-5-teoria-generala-a-constitutie