Nike

Istoric

În doar 50 de ani, visul unui om de a avea pantofi de sport cât mai performanți s-a transformat
într-o companie de succes, care valorează peste 100 mld. dolari. Cum a reușit acest lucru și care au
fost ingredientele succesului?
Povestea începe în 1962, anul în care Phil Knight își termină studiile de business la Stanford.
Phil avea o idee de afaceri care l-a frământat încă din facultate. El era un foarte bun alergător de
distanță și, la unul din cursurile de afaceri a scris o lucrare propunând următoarea idee: ar putea
pantofii de sport japonezi să le facă pantofilor de sport germani același lucru pe care l-au făcut
camerele foto japoneze celor germane? Phil văzuse cum camerele foto japoneze (Nikon, Canon) au
înlocuit camerele foto germane care dominaseră piața americana și s-a întrebat dacă nu ar putea și
pantofii sport japonezi să le facă același lucru celor de la Puma sau Adidas, care erau foarte populari
la acel moment în SUA.
După terminarea facultății, Phil a rămas marcat de ideea de a aduce
pantofi japonezi în SUA. El
nu avusese nicio pereche de astfel de pantofi, dar văzuse la soldați
americani care au rămas o
perioadă în Japonia dupa al doilea război mondial. Era convins că
aceasta ar fi o mare oportunitate.
Știa că, pentru a avea acest avantaj, va trebui să ia contact direct
cu companie japoneză și să
negocieze direct importul pantofilor în SUA.
Astfel, în noiembrie 1962 s-a dus în Japonia ca turist. În orașul Kobe, într-un magazin de
încălțăminte, a sesizat pantofii Onitsuka Tiger (astăzi firma se numește Asics) care se
remarcau printr-
o calitate foarte ridicată, la acel moment. Phil a fost convins pe loc că acești pantofi ar trebui
importați în SUA. S-a prezentat ca fiind un distribuitor american de încălțăminte și și-a aranjat
o
întâlnire cu unul din fondatorii companiei, Kinachiro Onitsuka. Phil a inventat pe loc numele
companiei (pe care el de fapt nu o avea la acel moment): Blue Ribbon Sports și s-a oferit să fie
distribuitorul lui Onitsuka în SUA, o propunere pe care, spre surprinderea lui, japonezii au
acceptat-o.
Phil s-a asocialt cu fostul lui antrenor de la universitadea din Oregon,
Phil și Bill știau că, pentru a se extinde, era nevoie să evolueze dincolo de a fi un simplu
distribuitor. Atunci au realizat că ei au toate elementele necesare pentru a reuși singuri: Cortez era
design-ul lui Bowermann, și-au creat deja o piață, cunosc nevoile sportivilor în special și ale
pasionaților de mișcare în general. Astfel, odată cu expirarea contractului cu Onitsuka, ei erau liberi
să își producă proprii pantofi. Contractul urma să expire în 1972, chiar înainte de Jocurile Olimpice de
la Munchen. Phil a avut timp să își pregătească marea lui mișcare: în 1971 a început să lucreze la un
nou brand. Unul dintre primii angajați i-a sugerat să își numească compania: NIKE, de la zeița greacă a
victoriei. Apoi, Phil avea nevoie de un logo. Acesta i l-a făcut o studentă, pentru 35$ (nu mai mult de
200$ la valoarea de astăzi): ”the swoosh” – s-a dorit să fie un design simplu, ușor de memorat, care
să simbolizeze mișcarea.
Cu brandingul complet, Phil era deja pregătit pentru Jocurile Olimpice. De această
dată, în loc
să se blocheze în parteneriate exclusive, Phil a stabilit o rețea de subcontractori
(producători) tot în
Japonia. Cu producția sub propriul control, Nike își putea în sfârșit intinde aripile.
Din acel moment,
povestea Nike a fost una de creștere. În 1989 au devenit cea mai mare companie de
echipament
sportiv din SUA, pe baza mai multor campanii creative de marketing și prin
asociere cu sportivi
celebri. Bill Bowermann.
Bill Bowerman inventând pantofii ce aveau să schimbe lumea
Phil Knight
Phil Knight si colectia lui de pantofi
Evolutia siglei Nike