Când s-a trezit într-o dimineață și a privit pădurea, veverița a observat că

frunzele sunt diferite, sunt speciale.

S-a urcat pe creanga celui mai apropiat copac și a întrebat-o pe prima frunză pe
care a văzut-o:

Ce se întâmplă
toamna cu voi?
 Frunza i-a zâmbit veveriței curioase și i-a spus:
- Toamna, frunzele se usucă și cad de pe copaci. Dar ele nu fac asta oricum.
Înainte să cadă își colorează hainele în culori minunate.

Uite, vezi? La
fel ca mine!
Veverița a privit cu atenție frunza care vorbea. Observa cum aceasta avea nuanțe
de galben și auriu, pe lângă petele de verde. Veverița a zâmbit și i-a răspuns
frunzei:

Mulțumesc
- Așa - Voi,
este, mult, frunză
frunzele
a răspuns frunza,
frumoasă!
fiecare dintreDe
noiacum
copacilor, faceți
primimștiuo
că toamna
toamna
culoare nu eșidoar
să pară
plăcută unun
caldă
anotimp,
anotimp
înainte alciașterne
de a ne e și un pe
culorilor
tablou!
calde!
pământ.