Holocaustul.

Specificul Holocaustului în spațiul

românesc
Clasa a X-a

Stea galbenă cu incripţia "Jude"

(evreu, în limba germană),
folosind litere care imită, în
derâdere, literele alfabetului
ebraic.
• Holocaust, (în limba greacă, holos, "întreg" şi
kaustós, "ars " / în ebraică Sho'ah,
"catastrofă") desemnează exterminarea
planificată a evreilor și a altor minorități de
către Germania nazistă (1933-1945) și aliații
acesteia în teritoriile cucerite.
• Punctul culminant l-a reprezentat "soluția
finală", adică intenția de a extermina evreii din
Europa.
• Persecutarea evreilor a început la scurt timp
după ce Adolf Hitler a devenit cancelar (1933).
 Termeni:
Holocaust- Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a
populației evreiești, rome, poloneze, în lagăre de concentrare din
Europa (în Germania, precum și în teritoriile ocupate temporar în
timpul celui de- al Doilea Război Mondial) de către naziști și aliații lor
(aproximativ 6 mil. de evrei europeni și 5 mil. de ”indezirabili rasiali”:
slavi, romi, persoane cu handicap fizic și mental, homosexuali,
precum și un număr considerabil de opozanți politici, prizonieri de
război etc.).
Holocaustul înseamnă, totodată, suma tuturor acțiunilor
antievreiești coordonate și implementate de către regimul nazist din
Germania și de către aliații săi europeni în anii 1933- 1945: privarea
evreilor de drepturile lor civile și economice, segregarea și
înfometarea, deportarea și ghetoizarea etc., cu alte cuvinte, umilințe
nesfîrșite, suferințe fizice și psihice, pierderea speranței și, nu în
ultimul rând, distrugerea unor comunități, a unei culturi, a unei limbi,
a tot ceea ce creează memoria colectivă a unui popor.
 Termeni:
• Antisemitism- atitudine (politică, socială etc.)
ostilă (dușmănoasă) față de evrei. 
• Sinagogă- Casa de rugăciune a evreilor; templu. 
• Ghetou- 1. Cartier al unui oraș în care erau
constrânși să trăiască evreii din unele țări. 2. Loc
unde o minoritate trăiește separat de restul
societății.
• Indezirabil- care nu este dorit; nedorit, neplăcut.
Politica antisemită promovată de Adolf Hitler
Adolf Hitler promova teoriile rasiale potrivit cărora
germanii, arieni cu piele albă, păr blond și ochi albaștri-
rasă umană perfectă. Opusul rasial al germanilor erau evreii;
Începînd cu ianuarie 1933, Hitler îi blamează constant pe evrei, considerîndu-
i responsabili pentru înfrîngerea Germaniei în Primul Război Mondial și
pentru greutățile economice pe care le întîmpina națiunea germană;
Din anul 1933 evreii au fost excluși treptat din viața publică;
Legile rasiale de la Niirnberg din 1935 i-au deposedat de cetățenia germană ș
le-au interzis căsătoria cu persoane de o altă etnie și religie decît cea
evreiască;
Evreii au fost excluși din școlile de stat, li s-a interzis accesul în funcțiile plătite
de stat, satisfacerea serviciului militar;
Nu li se permitea să stea pe aceeași bancă cu un neevreu sau să ocupe un loc
în mijloacele de transport în comun;
Propaganda antisemită îi prezenta pe evrei drept dușmani primordiali ai
națiunii germane.
 Anexarea Austriei (martie 1938) și extinderea măsurilor represive asupra evreilor din
Austria.

• Pogromului din 9-13 noiembrie 1938

(”Noapte de Cristal” sau Noaptea sticlei sparte (în germană
 Kristallnacht, 
Reichskristallnacht, Reichspogromnacht
 sau și Novemberpogromnacht)) 90 de
evrei au fost omorîți, 500 de sinagogi au fost
arse și majorității magazinelor
evreiești li s-au spart geamurile.
Are loc prima arestare în masă,
25.000 de evrei fiind trimiși în lagăre
de concentrare.
Pentru daunele produse de naziști în
timpul ”Noapții de Cristal”, evreii au
fost amendați cu 1 mld. de mărci.
• Extinderea măsurilor represive asupra evreilor . Hitler intenționa să- i
acuze pe evrei de declanșarea noului război. După înfrăngerea rapidă
a Poloniei, țară în care trăiau peste 3 mil. de evrei, aceștea au fost
adunați și forțați să trăiască în ghetourile din Lodz, Cracovia, Varșovia
etc.
îngrădite și păzite de trupele SS.
• În primăvara anului 1940 Himmler, liderul SS,
a ordonat construirea unui lagăr de concentrare
Heinrich Himmler
lîngă orașul polonez Oswiecim (în germană
Auschwitz), destinat prizonierilor polonezi
care urmau să fie folosiți ca muncitori pentru
fabricile germane.
• Cucerirea Belgiei, Olandei, Luxemburgului, Franței, Norvegiei și
Danimarcei a dus la trecerea populației evreești din Europa sub
controlul naziștilor, care îi impun declararea tuturor averilor. Naziștii
numeau această problemă
Judenfrage sau ”chestiunea evreiască”.
• Războiul estic din 1941 este declarat o cruciadă împotriva iudeo-
bolșevismului. În acest moment pe teritoriul URSS trăiau circa 3
mil. de evrei.
• În Rețeaua Morții- lagărele de
exterminare de la Belzec, Sobibor,
Treblinka și Auschwitz- Birkenau-
au fost exterminați evrei, romi,
ruși, polonezi etc.
• Lagărul Auschwitz II Birkenau, cu
patru mari camere de gazare, va
deveni simbolul absolut al distrugerii
evreilor europeni.
• Omenirea va avea nevoie de aproape
o jumătate de secol pentru a putea
descifra această tragedie.
 Specificul Holocaustului în spațiul românesc
• Începînd cu 1938 guvernele conduse de O. Goga, A. C.
Cuza și I. Gigurtu au promovat legea de revizuire a
cetățeniei evreilor din România, cărora li s-au retras
drepturile politice.
• Guvernele național legionare au aplicat o legislație
antievreiască menită să elimene definitiv pe evrei din
viața economică, socială, politică și culturală
romînească. În timpul rebeliunii legionare din 21- 23
ianuarie 1941 în București au fost omorîți 120 de
evrei.
• În Basarabia , Bucovina și Transnistria au fost
organizate peste 100 de ghetouri și lagăre ale evreilor.
 Specificul Holocaustului în spațiul românesc

• Evreii din România au scăpat însă de deportarea în

lagărele de exterminare în masă din Polonia. În urma
protestelor opiniei publice și ale unor figuri marcante,
presiunilor și amenințărilor guvernului S.U.A . etc., în
toamna anului 1942 regimul antonescian a decis
contramandarea deportării evreilor spre lagărul de la
Belzec. Multor deportați în Transnistria li s-a permis
să se întoarcă în țară. În 1941- 1942, în jur de
150.000 de evrei deportați din Basarabia, 125.000 din
Bucovina, 7.000 din Dorohoi au murit în Transnistria.
Soarta evreilor din Transilvania de Nord- Est

• După ocuparea Ungariei de către trupele

Germaniei naziste, cei mai mulți dintre evreii
din Transilvania de Nord au fost deportați în
lagărele de exterminare și doar 15% dintre ei
au supraviețuit.
 Consecințele Holocaustului în spațiul
românesc
Numărul evreilor uciși în timpul Holocaustului nu
poate fi stabilit cu precizie.
• În România și în teritoriile aflate sub controlul său
au fost uciși sau au murit între 280.000 și 380.000
de evrei;
• În Transilvania de Nord, aflată sub conducerea
maghiară, au murit circa 135.000 de evrei
 Holcaustul romilor
• Politicile de purificare se refereau și la romi, care urmau
să fie deportați pe teritoriile de după Nistru. Deportările
au început la 1 iunie 1942 cu romii nomazi. Operațiunea
s-a încheiat oficial la 15 august 1942. Cei aflați pe front
sau mobilizați au fost scoși din evenimenlele militare,
printr-un ordin al Marelui Stat- Major, trimiși acasă și
îndrumați pe urma familiilor în Transnistria. Pînă la 2
octombrie au fost evacuați în Transnistria 11.441 de
nomazi (2.352 de bărbați, 2.375 de femei și 6. 714 copii).
Deportarea romilor nu s-a bucurat de suportul populației
românești, fiind considerat un act nejustificat și crud.
 Holcaustul romilor
• În anul 1942, 25.000 de romi din România
(aproximativ 12 % din totalul populației rome) au
fost deportați în Transnistria. În acest număr erau
cuprinși toți romii nomazi și o parte dintre romii
sedentari, fiind considerați o ”problemă” din cauza
modului de viață, a situației infracționale sau a lipsei
mijloacelor de existență. Din cauza condițiilor de
existență foarte dure din locurile de deportare,
îndeosebi a foametei, frigului și bolilor, circa 11.000
dintre deportați au murit. Spraviețuitorii s-au întors
în țară în primăvara anului 1944, odată cu retragerea
din Transnistria a armatei și autorităților române.