Șirurile de caractere în PYTHON

Tipul de date STRING

• Un string reprezintă orice tip de text inclus între ghilimele simple,
duble sau triple.

• De exemplu: s = 'Python' este același lucru cu s = "Python" sau s =

"""Python""".

• Între ghilimele simple şi duble nu există nici o diferenţă, însă

ghilimelele triple sunt folosite pentru a reprezenta texte care se
întind pe mai multe linii. Mai mult, şi ghilimelele triple pot fi simple
sau duble, fără nici o diferenţă între acestea.
Exemplu:
Deşi interpretatorului Python nu îi pasă ce tip de ghilimele folosim
pentru a defini stringul nostru, suntem obligaţi totuşi să încheiem
reprezentarea cu acelaşi tip de ghilimele cu care am început. Prin
urmare, nu sunt permise scrieri precum
s = 'text“

Caracterele sunt mai greu de reprezentat pentru un calculator, aşa

că pentru a-şi uşura munca, se foloseşte de un encoding. Un
encoding va indica o reprezentare a caracterelor într-un format mai
uşor de înţeles pentru calculator.

De exemplu, ASCII este un format de encoding mai vechi folosit

pentru a reprezenta 256 de caractere (printre care toate cele de pe
tastatura voastră). Acest format leagă orice caracter la un număr
întreg cuprins între 0 şi 255. Numărul 255 nu este întâmplător,
această reprezentare reuşind să reprezinte caractere în 8 biţi (2 **
8 = 256).
ASCII este totuşi un model de reprezentare destul de vechi şi depăşit de
multitudinea de caractere disponibile în zilele noastre. Din acest motiv
există multe alte sisteme de encoding.
În mod implicit, Python va folosi sistemul UTF-8 pentru a reprezenta
caracterele sale.

Putem accesa reprezentarea unui caracter folosind funcţia ord(caracter),

unde caracter trebuie să fie un string de lungime 1.

Inversul acestei funcţii este chr(numar), unde numar este un număr

întreg, iar rezultatul funcţiei este caracterul reprezentat de acel număr.
 Operații cu STRINGRI
Un string Python poate fi privit drept o listă de caractere aflate într-o
anumită ordine. Astfel, putem selecta un substring al stringului nostru
folosind paranteze pătrate [ ].

Dacă vrem să selectăm un singur caracter, este suficient să specificăm în

parantezele pătrate poziţia caracterului în string.

Dacă vrem să selectăm mai multe caractere consecutive deodată, atunci

avem la dispoziţie "notaţia slice".
Notaţia slice permite selectarea unor caractere dintr-un interval
(selectarea unui substring). Pentru a specifica acest interval, în interiorul
parantezelor pătrate scriem poziţiile de început şi de final, despărţite
prin semnul : . Dacă poziţia de început este primul caracter al stringului
sau poziţia de final este ultimul caracter, atunci putem omite precizarea
acelei poziţii.
 Operații cu STRINGRI
Exemplu: Observaţie: numărătoarea poziţiilor
(indecşilor) caracterelor din string începe
de la 0. Astfel, în exemplele prezentate,
pe prima poziţie se află caracterul P, pe a
doua poziţie caracterul y şi aşa mai
departe.

Atenţie: intervalul descris de notaţia slice

este închis la capătul din stânga şi deschis
la cel din dreapta. Cu alte cuvinte,
elementul de pe poziţia de start a notaţiei
va fi inclus în rezultat, iar caracterul indicat
de poziţia de final nu va fi inclus.
Observăm în exemplul, pentru cazul s[2:4]
au fost selectate caracterele t aflat pe
poziţia 2 şi h aflat pe poziţia 3, dar o aflat
pe poziţia 4 nu a fost inclus.
 Operații cu STRINGRI
Până acum am prezentat o singură operaţie pe stringuri: operaţia de
selectare. În continuare vom prezenta alte operaţii utile atunci când
avem de-a face cu un astfel de tip de date.

Operaţiile aritmetice de adunare şi înmulţire sunt posibile asupra

stringurilor, dar au un efect poate neaşteptat.
După cum puteţi observa, adunarea a
două stringuri rezultă în concatenarea
acestora, iar înmulţirea unui string cu un
număr natural, va multiplica textul
stringului de atâtea ori cât indică numărul
ales.

Atenţie: pentru adunare, ambele

elemente trebuie să fie string, iar pentru
înmulţire este necesar un string şi un
număr întreg.
 Operații cu STRINGRI

Pentru a verifica apartenenţa unui substring la un string, putem

folosi cuvântul cheie in.
 Operații cu STRINGRI
Mai jos voi prezenta câteva metode utile în lucrul cu stringurile:

str(n) - realizează convertirea unui obiect care nu este string, într-un

string (de exemplu 1 devine "1"
min(s), max(s) - returnează litera minimă/maximă din string (atenţie,
toate literele mari vor fi considerate "mai mici" decât orice literă mică).
s.lower(), s.upper() - returnează o copie a stringului cu toate literele
mici sau cu toate literele mari
len(s) - returnează un număr corespunzător dimensiunii stringului
(numărul de caractere care îl alcătuiesc)
s.split(delimitator) - împarte stringul în bucăţi delimitate de
parametrul "delimitator". Rezultatul va fi o listă, iar delimitatorul trebuie
sa fie string
[ ] - slicing - extrage un subsir dintr-un sir.
lstrip() - elimina spațiile de la începutul șirului.
rstrip() - elimină spațiile de la sfârșitul șirului
 Operații cu STRINGRI
 find() – găsește un subșir într-un șir și elimină poziția unde începe
subșirul
 count() - numară aparițiile unui subșir într-un șir
 replace() – înlocuiește un subșir cu un altul
 upper(), lower(), title(), capitalize() – înlocuiește un subșir cu un
altul
split() - împarte șirul în subșiruri, în funcție de parametrul lui split()
ord (caracter) - returnează codul Unicode al unui caracter
chr (numar) - returnează caracterul corespunzător codului Unicode
primit ca parametru

NOTĂ: Pentru mai multe detalii despre funcţiile şi metodele suportate

de stringuri, consultaţi documentaţia oficială, ca de exemplu:
https://www.w3schools.com/python/python_strings.asp
 Formatarea TEXTULUI
O parte importantă în lucrul cu stringurile o reprezintă formatarea
acestora. Prin formatare vom înțelege posibilitatea de a crea un string în
mod dinamic folosind valori păstrate în variabile.

Prima şi cea mai simplă metodă de formatare o reprezintă concatenarea

stringurilor implicate folosind operaţia de adunare:

Observaţi convertirea variabilei ani folosind funcţia str(). Fără această

convertire, am primi eroare deoarece nu putem adăuga un string şi un
număr.
 Formatarea TEXTULUI
O altă metodă de formatare o reprezintă folosirea caracterului %

%s indică faptul că pe acea pozitie se asteaptă un element de tip string,

iar %d indică prezenţa unui element de tip întreg.

Observaţi totuşi absenţa funcţiei de convertire a variabilei ani. Din

moment ce am specificat deja în interiorul formatării că ne aşteptăm la
un număr pentru poziţia aceea, Python va realiza singur conversia.
Totuşi ordinea parametrilor din paranteză contează.
Formatarea TEXTULUI
 Formatarea TEXTULUI
A treia metodă de formatare a stringurilor este metoda format()

Observăm că nu a fost nevoie de convertirea variabilei ani şi nici de

specificarea unui tip de date pentru poziţiile în care vor urma să fie
introduse valorile variabilelor noastre. Cu toate acestea, ordinea
parametrilor încă este importantă ceea ce nu mereu ne convine.
 Formatarea TEXTULUI
Din fericire, acoladele pot conţine informaţii despre parametrii. Astfel,
dacă punem un număr în interiorul acoladelor, atunci Python va asocia
acel număr cu poziţia parametrilor din metoda format (atenţie totuşi,
numărătoarea începe de la 0 şi se poate continua până la numărul
parametrilor - 1)

Mai mult, această metodă ne permite refolosirea parametrilor prin

repetarea unui index (numărul parametrului)
 Formatarea TEXTULUI
Deja avem mai multă flexibilitate, dar încă nu e suficient. Ordinea
parametrilor este încă importantă. Pentru a rezolva şi acest ultim
inconvenient, putem scrie în locul numerelor dintre acolade, denumiri
pentru variabilele care vor fi înlocuite (denumirile acestea pot fi
diferite de numele variabilelor). În acest mod, poziţia parametrilor nu
va mai conta pentru că vor fi identificaţi prin acea denumire. La fel ca în
cazul indecşilor, şi această metodă ne permite să repetăm un anumit
parametru prin reutilizarea numelui său în string.
 Formatarea TEXTULUI
Ultima metodă de formatare a fost adaugată în Python 3.6 şi presupune
adaugarea caracterului f înaintea şirului nostru de caractere, iar între acolade,
vom trece numele variabilelor pe care vrem să le includem în formatare (de
această dată, numele variabilelor din acolade trebuie să coincidă cu cel din
declarare).

Această metodă este interesantă deoarece tot ce este în interiorul acelor

acolade, va fi interpretat de Python. Astfel, putem avea expresii (operaţii
aritmetice, apeluri de funcţii etc) direct în interiorul formatării. Exemplu:
 Exemplul Nr.1
Am mai folosit șirurile de caractere până acum. Se atribuie valorile
simplu, scriind textul între apostrofuri, ghilimele sau o combinație de
trei cu trei, pentru a scrie un text pe mai multe rânduri.
 Exemplul Nr.2
Operatorul de adunare "+" are rolul de a alătura (concatena) două sau
mai multe șiruri de caractere.

Pentru două valori numerice, operatorul "*" reprezintă înmulțirea. În

cazul unor operanzi de tip str, acesta are rolul de a multiplica valoarea
(textul).
 Exemplul Nr.3
Considerăm o variabilă s1 care reține șirul "caracter".
Indicele primului caracter este 0, iar ultimul 7, adică 8-1, unde 8 este
numărul de caractere conținute de obiect. Folosind un anumit indice și
operatorii "[" și "]" împreună, avem acces la caractere:
 Exemplul Nr.4
Pentru a obține lungimea unui șir de caractere, vom folosi funcția
len(nume_variabilă).
Precizăm din nou că indicii pornesc de la 0 și se opresc la len()-1.
 Exemplul Nr.5
Putem verifica dacă un caracter ori un subșir este prezent într-un șir de
caractere. Analizați operatorii binari in și grupul not in în programul
următor:
 EXERSEAZĂ

Se citeste un sir de caractere care reprezinta CNP-ul unei persoane. Să se verifice

corectitudinea lui:numărul de caractere să fie 13 și toate caracterele să fie cifre.