a.

) Subsecțiunea
Declararea diferitelor tipuri de variabile și constante

Funcții pentru unele tipuri Integer și Float

Utilizați funcțiile prezentate în rândurile 46 și 47 pentru a afla câte numere întregi putem stoca.
În linia 48, is_int returnează o valoare adevărată sau falsă în funcție de faptul dacă i-am dat un
număr întreg.
În linia 53, podeaua poate rotunji în jos un număr real.
În rândul 54, runda se rotunjește în sus.
Linia 55 este versiunea real_is a is_floataz.
Funcții de tip String și câteva exemple de utilizare a Datei și orei

Pe linia 59, strtouppern convertește toate literele în majuscule

În linia 60, strlen specifică lungimea șirului
În linia 61, stristr trunchiază începutul unui șir până când găsește
șirul pe care i l-am dat. Funcția așteaptă doi parametri. In primul
parametru specificam sirul pe care vrem sa il cautam. În a doua poză
putem observa că $ planetestring va începe de la „Pământ”.
În rândul 65, funcția de dată () calculează data de astăzi pe baza
secundelor din funcția de timp ().
În rândul 67, dacă introducem litera „l” în data (), ziua dată este
returnată în limba engleză.
b.) Subsecțiunea
Am folosit alternativ ECHO și PRINT pentru a rezolva subpunctele.
c.) Subsecţiunea
3 exemple de utilizare a IF

72. Într-un rând, deoarece valoarea variabilei este egală cu numărul

de pe cealaltă parte a condiției ==, conținutul acesteia este satisfăcut
și rulează.
76. Întrucât este dată o valoare adevărată, condiția este și ea
îndeplinită.
81. Sunt incluse o serie de condiții mai complexe. Deoarece
variabila este mai mare decât 0 și în același timp mai mică sau egală
cu 200, ambele condiții sunt îndeplinite și de operatorul .
3 exemple de utilizare IF ... ELSE
Dacă condiția IF nu este îndeplinită și dacă este, ramura ELSE este
validă
3 exemple de utilizare a ELSEIF

Începând de la linia 108, arăt că după prima ramură evaluată ca

adevărată, celelalte nu sunt îndeplinite deși condiția este considerată
adevărată.
d.) Subsecțiunea

3 exemple de utilizare FOR

În FOR, începând cu linia 140, verific dacă $ șir1 conține caracterul

din variabila $ litera. Inițializez $i la 0 deoarece un șir începe cu
caracterul 0. Am specificat lungimea lui $ șir1 ca o condiție folosind
funcția strlen (). În IF, compar $ șir1 literă cu caracter cu caracterul
din variabila $ litera.
Linia 147 arată că putem lucra cu mai multe variabile în același
timp. În timp ce cresc valoarea lui $ i, scad valoarea lui $ j. Repet
această operație până când valoarea lui $ i ajunge la 11.
La linia 151, nu am specificat cât de mult ar putea rula ciclul. Am
făcut asta cu un IF în interiorul FOR. De îndată ce variabila $ i este
egală cu 0, prima ramură și break; sunt scoase din buclă.

3 exemple de utilizare WHILE

Pe linia 163, folosesc proprietatea PHP că 0 este evaluat ca fals.
Scăd câte unul din $ q de fiecare dată, și astfel când $ q ajunge la 0,
ciclul se oprește.
171.Într-un rând, funcția WHILE rulează atâta timp cât $ q este mai
mic decât strlen ($ șir2) care numără numărul de caractere din șir.
Cu o funcție IF, verific în bucla WHILE dacă caracterul $ q al
variabilei $ șir2 este același cu valoarea lui $ litera2 (litera e). Dacă
da, se face ecou întreruperea; va încheia alergarea WHILE.
180. Există un simplu WHILE în coadă care rulează până când $ q
ajunge la 51

3 exemple de utilizare a DOWHILE

186. DO WHILE într-un rând arată că, întrucât evaluarea se face la
sfârșit, DO este executat chiar dacă există o valoare falsă. DO
WHILE efectuează întotdeauna operația în el cel puțin o dată,
indiferent de condiția WHILE.
191. Folosesc DO WHILE într-o coadă pentru a efectua același
dump ca și cu WHILE. Enumerez numerele de la 0 la 50.
197. Pun în coadă zilele săptămânii dintr-o matrice folosind DO
WHILE.

3 exemple de utilizare a FOREACH.

205. Scriu și zilele săptămânii dintr-o matrice la rând, dar acum cu

ajutorul unui FOREACH.
211. Arăt pe rând că, pe măsură ce ne deplasăm printr-o matrice,
putem modifica valorile acesteia.
218. La rândul meu, vă prezint una dintre cele mai simple moduri de
a scrie ABC. Am folosit funcția interval () pentru a stoca literele din
variabila mea $ abc. Funcția range () creează o matrice cu valori
între doi parametri pe care îi dăm noi, din fericire funcționează cu
litere. Apoi scriu doar matricea în FOREACH.

e.) Subsecţiunea
Exemplu de tablouri simple

225. Folosesc funcția print_r pentru a tipări variabila $ machine.

228. Am adăugat un alt element într-un rând cu funcția array_push.
232. Am șters ultimul element dintr-un rând cu funcția array_pop.
238. La rând, am combinat $ tablouString1 cu $ tablouString2 într-o
a treia matrice numită $ tablouString3 cu funcția array_mergency.
243. Se vede într-un rând că poate fi declarată și o matrice goală.
Exemplu de tablouri multidimensionale

255. Scriu tabloul bidimensional folosind două FOR la rând. În

primul FOR, folosesc variabila $ i pentru a indexa rândurile. În al
doilea FOR, folosesc variabila $ j pentru a indexa coloanele și
tipărim fiecare element pe baza acestuia. Ambele variabile pot
merge de la 0 la 2 deoarece avem trei rânduri și trei coloane. În cele
din urmă, ori de câte ori se termină al doilea FOR, creez o linie
goală.
264. Pe rând, am scris un script care dublează valorile rândurilor din
tabloul $ tablouMultidimensionalearray pe baza valorilor din rândul
anterior. $ I începe de la 1 pentru că este dată prima linie. În FOR
intern puteți vedea că echivalez întotdeauna elementul dat, $
tablouMultidimensionale [$ i] [$ j] cu de două ori valoarea
elementului din rândul anterior, $ tablouMultidimensionale [$ i - 1]
[$ j].

Exemplu de matrice non-secvențială

291. Se vede într-un rând că elementul matricei este accesat prin
cheia acestuia.
293. Un rând afișează o matrice non-secvențială folosind
FOREACH. Unde $ x este cheia și $ x_numar este elementul, în
acest caz este un număr.

Formulare HTML folosind $ _POST

302. O formă simplă este prezentată pe rând. Într-un câmp de

introducere a textului, cer numele complet al utilizatorului.
Deoarece tipul de formular este POST, verific variabila globală
(matrice non-secvențială) $ _POST pentru a vedea dacă cheia
„numesiprenume” a fost creată în ea. Acest lucru se poate întâmpla
numai dacă utilizatorul face clic pe butonul Trimitere. Acest lucru
este necesar deoarece, în schimb, codul ar rula sub forma unei
referințe de cheie inexistentă, rezultând o eroare. Mesajul apare sub
formular.