Sigmund Freud

Sigmund Freud 
(născut Sigismund Schlomo Freud 
la 6 mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac,
astăzi Příbor/Republica Cehă - decedat. 23
septembrie 1939, Londra) a fost un
medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii
psihologice de psihanaliză. 
 Sigmund Freud - s-a născut într-o familie de evrei
așkenazi din Freiberg, Moravia. Sigmund a fost primul născut din cei
nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din
căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o
familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat,
părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele
mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai
familiei.
 Studii.
Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul
celui de al treilea an de studii a început să lucreze în laboratorul
de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind
în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. El
s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a
neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu
o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică,
după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile
de psihiatrie și dermatologie.
 Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a
refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Casa
situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din
Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei
cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată
în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care
se numără și celebra sa canapea.
__Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din
viață s-a luptat cu o formă de cancer . A suferit
numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la
acest viciu (fuma chiar și 20 de trabucuri pe zi), boala
s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un
medic care i-a administrat o doză mărită de morfină.
 Contributii si Opera .
Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der
Aphasien ("Concepții asupra afaziei") (1891), trata
problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni
organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul
neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung ("Paralizia
cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu
exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice
pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de
"psihanaliză" (1896).
Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în
special ale isteriei, datorită refulării unor traume
emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament
recomandă transpunerea pacientului în stare
de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale
refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și
în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod
conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între
1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a
concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei
în teorie și practică.
 Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în
punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în
viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității
umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria
psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă,
care - în forma inițială sau modificată - urmărește
ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în
patologiile mentale.
Mulțumesc!

Realizat:Barba Mihaela.
GRUPA:MRU-191.