M1

Introducerea de noi specii în ecosistem

• Horticultura folosește cel puțin 20.000 specii
vegetale, care pot fi cultivate în sere, sau în condiții
naturale, intrând în concurență cu speciile
autohtone.
• Spre exemplu, zambila de apă (Eichhornia
crassipes) originară din America de Sud, a invadat
într-o sută de ani, zona paleo-tropicală, intrând în
competiție cu numeroase specii acvatice, care au
dispărut și redus numeric.
• Spre exemplu astăzi gramineele și plantele
ierboase cultivate sunt prezente pe toate
continentele.
• Majoritatea leguminoaselor provin din Europa
apuseană și mediteraneană. Aclimatizarea
celor 40 de plante furajere din Europa, se
defășoară astăzi în zonele intertropicale. Apare
astfel posibilitatea de uniformizare a pășunilor
din Brazilia până în Africa și Indonezia.
• Se știe că, odată cu plantele furajere au fost introduse în
zonele respective și numeroase buruieni, care au modificat
echilibrul natural al asociațiilor de graminee, cu consecințe
negative asupra ecosistemelor naturale.
• În cazul speciilor legiminoase, pădurile au suferit profund prin
selecția artificială a esențelor autohtone și introducerea de
esențe exogene în scopul reîmpăduririlor sau a aclimatizării
unor specii din alte zone geografice.
• Numai prin îmbinarea armonioasă între ecosistemele naturale
și cele antropizate, se va putea asigura stabilitatea ecosferei.
• Unele specii exogene, introduse de om voit
sau involuntare, în ecosistemele naturale, au
produs adevărate catastrofe ecologice.
• De exemplu, introducerea plantei Lantana
camara originară din America tropicală, în
Noua Caledonie, pentru formarea de bariere în
calea vitelor s-a soldat cu invadarea pășunilor
de către această buruiană și diminuarea
producției furajere.
• Spre exemplu astăzi gramineele și plantele
ierboase cultivate sunt prezente pe toate
continentele.
• Majoritatea leguminoaselor provin din Europa
apuseană și mediteraneană. Aclimatizarea
celor 40 de plante furajere din Europa, se
defășoară astăzi în zonele intertropicale. Apare
astfel posibilitatea de uniformizare a pășunilor
din Brazilia până în Africa și Indonezia.
• Aclimatizarea iepurelui de vizuină
european (Oryctogalus cuniculus) în
Australia, s-a soldat cu o creștere
numerică a acestei specii ce a produs
profunde modificări ale ecosistemelor
locale. Această specie a devenit un
concurent periculos al animalelor
ierbivore domestice.
• S-au introdus vulpi din Europa, care sunt
prădători naturali ai iepurelui, dar numai
epidemiile de tularemie și mixomatozele
au redus numărul celor 2 specii exogene.
• Un alt exemplu nefast a fost
introducerea castorilor din Canada,
în zonele pădurilor din America de
Sud, unde au construit diguri pentru
reținerea apei și ai contribuit la
producerea inundațiilor catastrofale.
• Mangusta (Herpestes auropunctatus),
micul mamifer carnivor din Malayesia,
introdus în insula Jamaica, pentru a
distruge șobolanii ce făceau pagube
culturilor trestiei de zahăr, în 10 ani au
distrus aproape întreaga biocenoză a
insulei.
• Același afecte negativ le-au produs și
porcii introduși în Insula Galapagos, prin
hrănirea cu ouă a broaștelor țestoase,
afectând echilibrul ecologic al speciilor.
• Și la noi în țară au pătruns spontan specii de ciuma
apei (Elodea canadensis), originară din America și
stabilită în majoritatea apelor dulci și bălțile
dunărene.
• Bibanul soare (Lepomis gibbosus) din
America de Nord, apare în apele dulcicole
și gasteropodul Rapana thomasiana, din
apele Japoniei apare în anul 1950 și în
Marea Neagră.
• Dacă o specie poate să-și desfășoare normal
viața și să se reproducă într-un ecosistem nou
pentru ea, atunci s-a produs aclimatizarea.
• Pentru reușita aclimatizării unei specii trebuie să
se cunoască condițiile de mediu (climă, habitat,
dușmani) a valorii și eficienței economice,
• La noi, în scopul valorificării resurselor biologice
ale ecosistemelor acvatice, s-a introdus o specie
de pești fitofagi din China (Ctenopharygodon
idella) care până în prezent nu s-a înmulțit, deci
nu poate fi considerat aclimatizat.