Păduri

de
foioase
 Introducere
 Pădurea, aurul verde al Terrei si spatiu al comuniunii om-natură,
reprezintă o componentă vitală in mentinerea echilibrului ecologic,
predispunand de varietatea elementelor specifice biotopului si
biocenozei, dupa cum relevă proiectul nostru.
 Biotopul unei păduri de foioase
 Pădurea de foioase este ecosistemul terestru, al cărei biotop
(totalitatea factorilor abiotici, fără viată, care asigură existenta unei
comunităti de vietuitoare dintr-un anumit spatiu) predispune de o
multitudine de caracteristici, reprezentate de:
 -factori geologici- predominanta tipurilor de soluri brune si
podzolice;

 -
 factori geografici- situarea acesteia in cea mai mare parte a Europei, in
America de Nord, Asia si pe mici portiuni in America de Sud,
Australia si Noua Zeelandă, intre 30 si 40 de grade; in cadrul climei
temperate, dar si in a celei subtropicale si tropicale; intre 600-1300 de
metri altitudine;

 -
 factori mecanici- precipitațiile sunt abundente de cca 400- 500
mm/an și repartizate uniform pe parcursul anului; miscarile
vantului determina polenizarea anemofilă(indirectă) a plantelor;

-factori fizici- luminozitate medie (crescută in zona pădurilor de

stejar si scăzuta in zona celor de fag); temperatura medie de 10
grade celsius, fiind prezente iernile reci si verile secetoase;
umiditate mare datorită precipitatiilor abundente intre 400 si 2000
de mm annual;

 -factori chimici (aerul avand cca 78% azot, 20% oxigen si 1% gaze
rare, printre care cel mai raspandit este argonul); solul brun-roscat
contine carbonati si azotati, avand intre 2% si 3% humus, iar cel de
tip podzol, nisipos si lutos, are un ph acid, fiind foarte putin fertil.
 Biocenoza unei păduri de foioase
 Biocenoza acestui tip de păduri, totalitatea organismelor vii dintr- un
mediu, reprezintă asocierea vegetatiei cu fauna, alături de categoriile
trofice.
 Vegetația
 Pădurile de foioase au in componentă copaci cu frunze
căzătoare (din cauza opririi fotosintezei) care prezintă
unele adaptări la mediu precum: suprafata mare a frunzisului,
cresterea mare in inaltime, trunchiul bine ancorat in sol printr-un
sistem complex de rădăcini si longevitatea ridicată (ajung pana la
1000 de ani). Se recunosc in jur de 2000 de specii, grupate in
arbusti si arbori:
 -arbusti: măcesul, paducelul, socul, lemnul cainesc,
murul, alunul, cornul etc.
 -arbori: salcia teiul castanul mesteacănul aninul socomonul,
acacia, plopul, frasinul, stejarul, fagul artarul
 si arborele Ginko Biloba
 Fauna
 Aceasta zona silvestră se remarcă printr-o multitudine de
vietuitoare, printre care:
-vulpea
 • lupul

•
căprioara
• mistrețul

• jderul
 • veverița

• pisica sălbatică
• sturzul

• sticletele
 Particularizarea pădurilor de foioase
-Pădurile de stejar-
 Padurile de stejar se intind in Europa, Asia Mică şi alte câteva zone
asiatice si Africa de Nord, in spatiile cu altitudinea de 700-800 de metri. In
zona de campie acestea sunt formate din stejar brumariu si pufos, in cea de
dealuri joase in amestec cu cer sau cu garnitaiar in zona dealurilor inalte se
intalneste gorunul-o specie inrudita cu stejarul- care formeaza paduri
intinse numite gorunete.

 .
 -Pădurile de fag-
 Padurile de fag, numite si fagete sunt raspandite in zona
temperata, in spatile cu altitudini intre 600-1300 de metri. Se
intalnesc insa si la altitudini mai mici, pe versanti umbriti(la 400
de metri) sau la 1500 de metri pe versanti insoriti.