Elemente de

electrosatică
Babaian Daniel
 Corp electrizat
 Ați învățat in gimnaziu despre fenomenul de electrizare a corpurilor, fenomen
cunoscut încă din antichitate. Thales din Milet (sec. VI 1.Hr.) a observat proprietatea
chihlimbarului de a atrage corpuri foarte uşoare atunci când este frecat. Denumirea
chihlimbarului în limba greacă este electron. Dacă frecati o vergea de sticlă cu o
bucată de mătase veţi constata că ea capătă proprietatea de a respinge o altā
vergea de sticlă frecată tot cu mătase sau de a atrage o altă vergea de plastic
frecată cu o bucată de blană.Despre aceste materialele care şi-au schimbat
stareaprin frecare, se spune că sunt electrizate.
 Există numai două stări de electrizare. Una este similară cu cea a vergelei de sticlă,
despre care se spune că este încărcată pozitiv, deci că are un exces de sarcini
pozitive (inainte de a fi frecată vergeaua era neutră electric). Cealaltă este similară
cu starea vergelei de plastic, despre care se spune că este incarcată negativ, deci
că are un exces de sarcini negative.
 Corpurile încărcate cu sarcini de acelaşi fel (de acelaşi semn) se resping
întotdeauna, iar corpurile încărcate cu sarcini de feluri diferite (de semne opuse) se
atrag întotdeauna.
 Oservații
 1) Denumirea de pozitivă (+) şi de negativă (-) pentru sarcina cu care se încarcă vergeaua de sticlă şi, respectiv, cea de plastic a fost dată de
Benjamin Franklin (1706 - 1790).
 2) Pe măsură ce fizica s-a dezvoltat, s-a înţeles că cele două tipuri de sarcină sunt cele ale protonului, respectiv, electronului.
 3) Vergeaua de sticlă era, inainte de frecare, neutră electric (toţi atomii din ea erau neutri electric). Prin frecare cu bucata de mătase ea se incarcă
pozitiv. Aceasta înseamnă că ea pierde prin frecare un număr oarecare de electroni, care trec la bucata de mătase, şi rămâne cu un exces de
sarcini pozitive necompensate. In final, in vergeaua de sticlă va exista un număr oarecare de atomi ionizati pozitiv, iar in bucata de mătase va
exista un număr egal de atomi ionizati negativ. Bucata de mătase va fi deci şi ea încărcată electric, dar va fi încărcată negativ. Analog stau
lucrurile şi în cazul vergelei de plastic. Deosebirea este că, în final, în vergeaua de plastic va exista un număr oarecare de ioni negativi, iar în
bucata de stofă va exista un număr egal de ioni pozitivi.
 4) Intr-un corp neutru electric există extrem de multe sarcini electrice: Z.n sarcini pozitive şi un număr egal de sarcini negative. Prin n s-a notat
numărul de atomi din corp (comparabil cu numărul lui Avogadro: 6,023. 106 molecule/kmol!), iar Z este numărul atomic. Numai o mică parte din
aceste sarcini trec de la un corp la altul în cursul procesului de electrizare. Prin expresia sarcina corpului se înţelege numai sarcina netă din corp,
adică diferenta dintre sarcina pozitivă totală şi cea negativă totală, deci numai excesul de sarcină care există.
 Pe baza constatărilor experimentale, se pot formula două principii importante.
 Primul este principiul cuantificării sarcinii electrice. Sarcina electrică Q a unui corp este o mărime cuantificată, adică ea poate fi numai un multiplu
întreg al sarcinii electrice elementare, e:
Q=n*e, unde ne Z. Al doilea este principiul conservării sarcinii electrice.
 Al doilea este principiul conservării sarcinii electrice. Într-un sistem izolat din punct de vedere electric, suma algebrică a sarcinilor electrice din sistem
rămâne constantă în timp.
 Câmpul electric
 Definiție: Se numeşte câmp electric o regiune din spațiu, limitată sau nelimitată, unde in fiecare
punct se face simţită acţiunea unei forțe electrice determinate in modul, direcție şi sens.
 Observatii:
 1) Câmpul electric este o forma de existentă a materiei din jurul corpurilor electrizate, care se
manifestă prin actiuni asupra corpurilor cu sarcină electrică.
 2) Sarcina care generează câmpul electric se numeste sursă a câmpului.
 Intensitatea câmpului electric
 Sa considerăm un corp de probă incărcat cu sarcina electrică pozitivă q, situat intr-un punct la
distanța r de corpul încărcat cu sarcina electrică Q pe care-l considerăm sursă a câmpului
electric. Presupunand corpurile mici în comparatie cu distanța dintre ele, forța care se exercită
asupra corpului de probă este dată de legea lui Coulomb:
 Această relație nu este adecvată pentru descrierea câmpului electric, deoarece ea depinde nu
numai de proprietățile câmpului generat de sarcina sursă Q ci şi de sarcina q a corpului de probă.
Raportul F/q nu depinde decât de proprietăţile câmpului si poate fi, deci, folosit pentru
caracterizarea acestuia.
 Se numește intensitate a câmpului electric intr-un punct mărimea fizică vectorială definită de
relatia:
 Observații
 1) Unitatea de măsură în Si a intensității câmpului electric este 1 N/C.
 2) Din relatia precedentă se obține expresia generală a fortei electrice:
 3) Deoarece forta este o mărime vectorială, intensitatea câmpului electric este si ea o mărime vectorială şi, de aceea, câmpul
electric este un camp vectorial.
 4) Intensitatea câmpului electric generat de un corp punctiform, încărcat cu sarcina Q(câmp columbian), intr-un punct situat la
distanţa r de acesta, este dată de relaţia:
 5) Directia vectorului uneşte sursa câmpului cu punctul respectiv.
  6) Sensul vectorului Ē depinde de semnul sarcinii Q: de la corp spre exterior pentru sarcină pozitivă şi de la exterior spre corp
pentru sarcină negativa. El este, conform definitiei intensității, E, sensul fortei F exercitate asupra unui corp de probă cu sarcină
pozitivă plasat in acel punct.
 7) Vectorul este orientat radial in jurul sarcinii generatoare de câmp, iar valoarea lui este aceeaşi în toate punctele situate la o
distanţă dată de sursa câmpului: câmpul electric al unei sarcini punctiforme are deci o simetrie sferica.
 Forta electrica F =q*E are direcția intensităţii E. Sensul fortei este identic cu cel al lui E, atunci
când forța acționează asupra unei sarcini pozitive (fig. A.3-a), şi opus lui E, atunci când forța
acționează asupra unei sarcini negative (fig. A.3-b).
 Atunci când intr-un punct din spatiu actionează simultan două câmpuri, actiunea lor rezultantă
se determină conform principiului superpoziliei (fig. A.4).
 Două corpuri punctiforme încărcate generează un camp electric a cărui intensitate E intr-un
punct este suma vectorială a intensităților E, si E, ale câmpurilor produse separat, de fiecare
corpincărcat, în punctul respectiv:
 Definiții:
 Se numeşte câmp electrostatic un camp electric a cărui intensitate intr-un punct oarecare
nu variază în timp.
 Se numeşte linie de camp linia imaginară a cărei tangentă coincide în fiecare punct cu
directia vectorului intensitate a câmpului.
 Se numeşte câmp uniform un câmp electric în care vectorul intensitate este acelaşi în toate
punctele câmpului.
 Observație: Sensul liniilor de camp este sensul în care s-ar deplasa un corp punctiform cu
sarcină pozitivă lăsat liber in camp.In figura A.6 este reprezentat câmpul electric in cazul a
două sarcini punctiforme de acelaşi semn, respectiv, de semne opuse.