FILOZOFIA GREACĂ

ŞERBAN MATEI
INTRODUCERE

Filozofia greacă cunoscută și sub numele de filozofia elenă, se referă la curentele, inovațiile și metodele de analiză
logică folosite de grecii antici.
Filozofia greacă este cel mai important curent filozofic ce a apărut în Europa, din el a evoluat filozofia romană,
filozofia arabă, persană și filozofia renașterii și iluminismului, pavând drumul către modernitate.
Ea se concentra,printre altele, pe rolul logicii în comportamentul uman, conceptele create de grecii au influențat
omenirea, una dintre cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda științifică.
 Nici logica nici cercetarea nu au început cu grecii antici, dar metoda Socratică alături de teoria formelor au
reprezentat un avans ce a ajutat dezvoltarea unor domenii precum logica,geometria și științele naturale.
INTRODUCERE
 Gândirea științifică a grecilor s-a cristalizat în secolele VII – VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea religioasă. Spiritul lor
critic, preocuparea pentru înțelegerea omului naturii și Universului i-au determinat să încerce depășirea explicațiilor
tradiționale oferite de religie; tendința către alte căi de cunoaștere a adevărului, frumosului, fericirii, justiției și ordinii s-
a accentuat în perioadele de intensificare a conflictelor interne din polisuri și a luptelor pentru hegemonie în Elada, din
secolele V – IV î.Hr.
 Dacă explicația clasică a apariției și existenței lumii se bazase timp de secole pe miturile homerice, pe acțiunea zeilor, în
fruntea cărora trona familia patriarhală a lui Zeus, spiritul științific punea la îndoială schema divină încremenită în
„ordine”, incapabilă să împiedice războaiele, molimele, omorurile și numeroasele nedreptăți umane. O parte dintre greci,
bântuiți de teamă și neliniște, s-au orientat atunci spre misterele de origine orientală sau spre zeități precum Orfeu,
Cybele, Sabazios, Dyonisios, în speranța atingerii unui prag superior al fericirii, prin inițiere sau într-o „viață de apoi”.
Alții, însă, nu au încetat să caute răspunsuri raționale, străduindu-se să ajungă, prin abstractizarea gândirii, la principiile
ce reglementau viața și moartea, existența Universului, destinul oamenilor. Pentru ei, știința, unită, pe atunci, cu
filosofia, trebuia să suplinească religia oficială, acceptată doar ca un simplu exercițiu de ritual.
DIOGENE DIN SINOPE
Diogene din Sinope, s-a născut în anul 412 î.Hr. şi a fost un filozof grec din școala cinică.
Încă din timpul vieții, Diogene devine, ca nici un alt filozof antic, personaj de legendă; potrivit tradiției, Alexandru
cel Mare ar fi rostit: „Dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene”.
A încercat să exemplifice cu modul său de viață ascetic principiile curentului filozofic al cărui fondator este
considerat acesta din urmă - cinismul - și anume o existență la limita necesarului supraviețuirii și un dispreț suveran
față de convențiile și principiile societății.
Diogene, care se considera „cetățean al lumii”, rămas la un moment dat fără casă, își improvizează o locuință într-
un butoi. Purta, atât iarna, cât și vara, aceeași haină, cerșea ca să mănânce și-i batjocorea neîncetat pe orășeni pentru
modul de a trăi.
DIOGENE DIN SINOPE
 Potrivit legendei, Diogene umbla uneori prin agora
Atenei, în plină zi, cu o lampă în mână, „în căutarea
unui om cinstit”. Atitudinile sale șocau și provocau
atenianul simplu, ele ilustrând însă întotdeauna o idee
adevărată, lucru care îi aduce admirația și renumele.
 După scrierile lui D.Laerţiu, un biograf al filozofilor
greci, Diogene ar fi murit în aceeași zi în care
Alexandru cel Mare murea la Babilon. Până în zilele
noastre, numeroși filozofi au avut în Diogene un
model absolut de sinceritate și, mai ales, un exemplu
rar de adecvare între idei și viață.
PLATON
Platon a fost un filozof al Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena. Este considerat figura pivotantă pentru
dezvoltarea filozofiei, în special a tradiției Occidentale. Spre deosebire de ceilalți filozofi contemporani ai săi,
întreaga operă a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă pentru mai bine de 2500 de ani.
Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus bazele filozofiei
Occidentale și științei. Dincolo de importantele sale contribuții care au ajutat la închegarea filozofiei, științei și
matematicii pe continentul european, Platon este de asemenea adesea considerat ca fiind unul dintre importantele
personaje fondatoare ale religiei și spiritualității occidentale.
S-a născut într-o familie aristocratică în 427 î.Hr., la Atena. Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o
poreclă primită datorită pieptului său lat.
PLATON
La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături
de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia.
Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a
înnăbușit și s-a dedicat total filozofiei.
Este cel dintâi filozof de la care au rămas scrieri
complete: 35 de dialoguri și 13 scrisori. El a creat specia
literară a dialogului, în care problemele filozofice sunt
abordate prin discuția dintre mai mulți interlocutori,
Socrate fiind cel mai adesea personajul principal.
PLATON

 În unele din dialogurile sale, Socrate este prezentat de Platon ca oferind răspunsuri clare la întrebările
interlocutorilor, punând baza unei doctrine filozofice. În discuțiile ținute de Socrate intervine și Platon, care
începe să promoveze ideile proprii, cum ar fi că bunătatea este înțelepciune, și că nimeni nu face răul cu
bunăvoință. Aceste idei probabil aparțineau lui Socrate, dar sunt preluate de Platon și ulterior elaborate. Specifice
acestui grup de dialoguri sunt ideile platonice despre imortalitatea sufletului, justiție, și cunoștințe. Pentru prima
dată, Platon exprimă ideea că cunoștințele vin din înțelegerea formelor (sau esențelor) neschimbătoare ale
lucrurilor, astfel elaborând binecunoscuta „teorie a formelor”.
ARISTOTEL
Aristotel s-a născut în anul 384 î.Hr., la Stagira. A fost unul dintre cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice,
clasic al filozofiei universale, fondator al școlii peripatetice. A fost discipol al lui Platon și a tras concluziile necesare
din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice
ca știință de sine stătătoare.
A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca metafizica, logica formală, retorica, etica. De asemenea, forma
aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
 În lucrările de logică a analizat exemple de demonstrație din matematică.
 La 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea
lui Platon, în 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru
(cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare).
ARISTOTEL

În 304 î.Hr. a înființat propria lui școală – Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui
Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările.
 Ca și magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca și autorul o istorie interesantă. Ele au fost
redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renașterii, deci unele dintre ele pot rămâne necunoscute
și până în prezent. După moartea lui Teofrast, urmașul lui Aristotel la conducerea școlii, lucrările marelui filozof
sunt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.Hr. În 86 î.Hr., sunt aduse la
Roma și ajung mai târziu până la Andronicus din Rodos.
ARISTOTEL

 Vastul sistem filozofic și științific conceput de

Aristotel, uimitor prin diversitate și profunzime, a
stat la baza gândirii medievale creștine și islamice și
a fost axul culturii Occidentului până la sfârșitul
secolului al XVII-lea.