TRADIȚII ȘI OBICEIURI

DE CRĂCIUN ȘI ANUL
NOU

GRUPA FLUTURAȘILOR
 Luna decembrie este cea mai așteptată și mai îndrăgită
lună din an de toată lumea, dar mai ales de copii.

Spunem că este cea mai îndrăgită, pentru că este plină

de sărbători ce aduc bucurii în sufletul nostru.

Marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a

anului sunt Sărbătorile Crăciunului, cu toate credinţele şi
datinele care le însoţesc.
 Primul semn că se apropie Sărbătorile este dat de
Sfântul Nicolae: în fiecare casă, copiii îşi pregătesc ghetele,
lustruindu-le şi punându-le lângă uşă.

Moș Nicolae vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie și

trece pe la toate casele pentru a lăsa câte ceva în ghete:
cadouri pentru cei care au fost buni şi cuminţi sau câte o
nuielușă pentru cei neascultători.
 În ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie, începe marea
Sărbătoare a Naşterii Domnului. Primele semne le dau grupurile de
colindători, care pornesc din casă în casă pentru a le ura gazdelor
fericire, sănătate şi prosperitate.

Colindătorii vestesc Naşterea Domnului, urează gazdelor

sănătate şi bucurii și primesc de la acestea cozonac, prăjiturele,
covrigi, nuci, mere şi chiar colăcei pe care gospodinele le-au pregătit
cu mult timp înainte.
 Datina Bradului de Crăciun este o practică veche, pe care
unii o consideră chiar mai veche decât creştinismul şi care
simbolizează “pomul vieţii”.

În Ajunul Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte câte

un brad (cu beteală, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii
şi lumânări sau beculeţe). Noaptea, Moş Crăciun aduce daruri, pe
care le pune sub brad.
 "Steaua" este un colind care începe din prima seara a
Crăciunului.
Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii. Obiceiul are o
semnificaţie religioasă fiind legată de steaua care s-a aratat celor
trei magi de la răsărit.
Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gătită cu
hârtie colorată şi crenguţe de brad.
 Pe lângă acestea, al căror subiect este Naşterea Domnului,
românii mai fac urări prin intermediul unor alte colinde, create pe
baza unor obiceiuri laice: "Pluguşorul", "Capra", "Ursul",
"Sorcova„ ce au loc în Ajunul Anului Nou.

Pluguşorul copiilor este

tot un obicei stravechi.
În Ajunul Anului Nou,
cetele de copii intră din casă în
casă ca să ureze un an nou cu
bucurii, sănătate și belșug,
purtând bice, din care pocnesc,
clopoţei, tălăngi etc.
 Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu
sorcova e mai cu seama bucuria copiilor. Aceştia poartă o
crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată
dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie
colorată.

Textul Sorcovei este fix,

şi variază uşor în funcţie de
regiune:
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir"
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!
 "Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un
costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia
este cioplit un fel de cap de capră. “Falca” de jos a “caprei”
este mobila, astfel încât gura acesteia se poate închide sau
deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot
specific.

Este un colind vesel, cu

umor, care provine dintr-
un străvechi ritual agricol,
practicat pentru a aduce
rodnicie în anul ce vine.
 Asemănător cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu
“Ursul”, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a
gospodăriei.

Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap,

pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în
jurul urechilor nişte ciucuri roşii. “Ursul” este însoţit de un
grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă
diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături
 Crăciunul reprezintă pentru fiecare dintre noi un
moment deosebit. E o sărbătoare care ne face să ne privim
viaţa altfel, să-i vedem pe ceilalţi într-o lumină favorabilă,
să ne deschidem sufletul mai uşor.

Sărbători cu bine!!